Pomenirea Sfântului Cuvios Macarie de la Jabin, făcătorul de minuni, din Rusia (+ 1622)

Sfântul Macarie de la Jabin, Făcătorul de minuni, s-a născut în anul 1539. Din tinerețe a fost tuns întru monahism, luând numele de Onufrie. În anul 1585 a ctitorit mănăstirea de la Jabin, pe malul râului Oka, în apropiere de orașul Belev, cu hramul Intrării Maicii Domnului în Templu. În anul 1615, Mănăstirea a fost distrusă în întregime de soldații poloni conduși de Lisovski. Cuviosul Macarie a strâns obștea împrăștiată și a început reconstrucția mănăstirii: în locul bisericii de lemn

a construit una de piatră, cu clopotniță la intrare.

Cuviosul Macarie și-a petrecut viața în austere lupte monahicești, răbdând frigul, arșița, foamea și setea, după cum relatează izvoarele. Adeseori se retrăgea adânc în pădure, rugându-se în singurătate.

Odată, pe când mergea pe o cărare, prin pădure, a auzit un geamăt. În apropiere, la rădăcina unui copac, a dat peste un soldat polonez ce se pierduse de tovarășii lui. Cu o voce slabă, acel inamic, poate chiar unul dintre cei care distruseseră mănăstirea, i-a cerut apă de băut. Plin de milă și dragoste, a lovit cu bastonul în pământ, de unde a țâșnit un izvor cu apă, din care i-a dat muribundului să bea.

După ce viața în mănăstire și-a reluat cursul firesc, egumenul a lăsat în locul său pe unul dintre ucenici, retrăgându-se în singurătate pe marginea unuia dintre afluenții râului Jabinka și luând schima mare, cu numele Macarie.

Strădaniile ascetice ale Sfântului Macarie au rămas ascunse nu numai de lume, ci și de obștea mănăstirii. La vârsta de 84 de ani, în ziua de 22 ianuarie, fericitul Macarie s-a săvârșit din viață, fiind îngropat la poarta mănăstirii, unde mai târziu a fost ridicat un paraclis în cinstea sa.

Descrierile iconografice au păstrat chipul Sfântului Macarie în ultimii săi ani de viață: avea părul argintiu, barba scurtă, iar schima o purta peste rasă. La sfârșitul veacului al XVII-lea, începutul celui de-al XVIII-lea era deja cinstit ca sfânt. Sfintele sale moaște au rămas descoperite până în anul 1721, când au fost așezate într-o criptă.

În decursul veacului al XVIII-lea, mănăstirea de la Jabin s-a pustiit. Faptele și minunile Sfântului Macarie au fost uitate într-o așa mare măsură, încât în anul 1816, atunci când s-a construit Paraclisul Sfântului Nicolae și au fost redescoperite sfintele moaște nestricate ale Cuviosului Macarie, nu s-a mai știut ale cui sunt. Cel care a readus cinstirea Cuviosului Macarie a fost egumenul Iona de la Jabin, fost monah la Optina, în anul 1888.

În anul 1889 a fost construit paraclisul de la mormântul Cuviosului, iar Egumenul Iona a hotărât dezgroparea sfintelor moaște, dar Cuvioasul Macarie s-a arătat tuturor celor prezenți și le-a cerut să nu facă ceea ce hotărâseră.

Cuviosul Macarie este prăznuit în zilele de 22 ianuarie/4 februarie și 22 septembrie/5 octombrie.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!