Și tot în această zi facem pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Tit, episcopul Tomisului din Dobrogea, care s-a săvârșit prin înecare (secolul al IV-lea)

Conform Martirologiului ieronimian Tit a fost parintele – trupesc sau sufletesc – al Sfintilor Argeu, Narcis si Marcelin (pomeniți pe 2/15 ianuarie). Un alt document, Acta Sanctorum, afirma ca si el a patimit ca martir tot in timpul persecutiei lui Licinius (pe la 2-3 ianuarie 319-324). A fost aruncat in mare, asemenea lui Marcelin, deoarece a refuzat sa indeplineasca serviciul militar, incompatibil cu slujirea sa arhiereasca. Dupa cate se pare la el se refera o inscriptie, pastrata fragmentar, descoperita la Tomis, cu textul “Aici odihneste martirul lui Hristos si episcopul…”

Numarul martirilor din Tomis este însa mult mai mare, dupa cum aflam din Martirologii sau din Mineie, dar de multe ori stirile nu sunt sigure, în ce priveste data si locul patimirii. Presupunem ca multi dintre ei erau daco-romani. Sa-i rugam sa ceara lui Hristos Domnul, pentru care au patimit, pacea si mila Sa pentru întreg neamul românesc de pretutindeni si sa-i cinstim prin cântarea:

„Mucenicii Tai, Doamne, întru nevointele lor, cununile nestricaciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru. Ca având taria Ta, pe chinuitori au surpat, zdro-bit-au si ale dracilor neputincioase îndrazniri. Pentru rugaciunile lor, mântuieste sufletele noastre” (Troparul glasului 4, la mai multi mucenici).

Ca episcop al Tomisului, Tit a păstorit locuitorii din Dobrogea timp de mai mult de zece ani (probabil începând din anul 304), urmându-i Episcopului Efrem din Tomis, propovăduind creștinismul, catehizând și botezând o mare parte a populației barbare de la gurile Dunării.

Fiind creștin, episcopul Tit a fost denunțat armatei împăratului Liciniu, fiind prins de soldații acestuia, chinuit și înecat in Marea Neagră, rămășițele sale fiind mai apoi luate de către ucenicii săi și de alți creștini și îngropate în Cetatea Tomisului. Bisericile creștine îl comemorează în ziua de 3/16 ianuarie.