Pomenirea Sfântului Cuvios Ioan Cucuzel, protopsaltul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos (+ 1341)

Sfantul Ioan Cucuzel, numit si "cel cu glas ingeresc", este cinstit pe 1 octombrie. Sfantul Ioan Cucuzel a trait in manastirea athonita Marea Lavra, intre anii 1280-1360, in vremea imparatului Alexie Comneanul. Sfantul s-a nascut in localitatea Dirrachia - Dirahion, in Bulgaria. Orfan de tata, mama lui l-a dat la scoala, spre a invata stiinta sfintelor carti. Inscris la scoala imperiala de cantareti bisericesti din Constantinopol, tanarul psalt va deveni cel mai bun din generatia lui.

Imparatul, cucerit de minunata lui voce, il va numi pe tanarul Ioan protopsalt al maretei catedrale bizantine. Cantaretul isi va capata numele de "Cucuzel" tot in vremea petrecerii in Constantinopol. Se povesteste cum odata sfantul a fost intrebat ce a mancat la cina, intrebare la care el a raspuns "fasole si mazare" (aceste cuvinte se traduc prin "koukouzelis").

Tanarul nu isi dorea sa se casatoreasca, ci dorea mai mult sa se retraga in liniste, spre nevointa si viata bineplacuta lui Dumnezeu. Astfel, Domnul va randui ca Ioan sa-l cunoasca pe egumenul unei manastiri athonite, aceasta intalnire avand drept rezultat plecarea sa in Sfantul Munte Athos.

Intr-una dintre vizitele monahale din Athos, in cetatea bizantina, tanarul Ioan il va intalni pe egumenul de la Manastirea Marea Lavra, venit in capitala cu niste probleme manastiresti. Castigat fiind de dragostea si smerenia batranului, Ioan Cucuzel il va urma pe acela in Sfantul Munte Athos. Egumenul il va lua cu sine pe tanar, fara a sti cine era el, si il va tunde in monahism, randuindu-l ca pastor la turma de capre a manastirii.

Tanarul isi ascundea de toti darul sau cel mare, spre a se pazi de mandrie si de lauda. Din randuiala lui Dumnezeu insa, intr-o zi anume, egumenul il va descoperi pe tanarul Ioan Cucuzel, cantand pe camp. Un pustnic, privind afara din pestera, il vazu pe Sfantul Ioan Cucuzel cantand, iar tapii nepascand si privind la el. Pustnicul il anunta imediat pe egumen. Impresionat de minunata lui voce, daruita de Dumnezeu, egumenul il va ruga sa cante in biserica cea mare a manastirii. Cu greu imparatul s-a invoit a-l lasa pe Ioan in Sfantul Munte, despartindu-se astfel de minunatele lui cantari.

Odata, dupa ce a cantat un acatist in fata icoanei Maicii Domnului, calugarul s-a invrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a infatisat si i-a spus cuvintele acestea: "Bucura-te, Ioane, si nu te opri din cantat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita." Apoi, ii puse in mana o moneda de aur si disparu. Moneda a fost asezata langa icoana si multe minuni s-au intamplat inaintea acelei icoane, numita mai apoi Maica Domnului Cucuzelita. Icoana este praznuita in data de 1 octombrie si in a zecea vineri dupa Sfintele Pasti.

Maestrul protopsalt Ioan Cucuzel a scris mai multe lucrari. Dintre acestea, le amintim pe urmatoarele: "O carte scrisa cu voia lui Dumnezeu si cuprinzind tipicul slujbelor bisericesti", "Tipicul slujbelor", "De la Inceputul Vecerniei pana la sfarsitul Sfintei Liturghii" si "Stiinta cantarii si notele muzicale cu pozitia mainii si toate aranjamentele cantarii." Sfantul a mai scris si o carte de teorie psaltica, numita "Arta psaltica".

Sfantul Ioan Cucuzel este cunoscut ca fiind pazitorul psaltilor si al cantaretilor bisericesti. Sfantul Ioan este cel mai mare dezvoltator al muzicii psaltice. Cea mai cunoscuta lucrare a sfantului este cantarea "De demult prorocii".

Sfantul Ioan Cucuzel a fost inmormantat in Biserica Sfintii Arhangheli, zidita langa chilia in care si vietuise, langa Marea Lavra.

Radu Alexandru

Sfântul Ioan numit Cucuzel, de origine bulgar din Dirrachia (Bulgaria), a rămas orfan de mic. Înzestrat cu o voce frumoasă el a intrat la şcoala de curte din Constantinopol, unde, fiind îndrăgit de împăratul pe-atunci Ioan Comnenos (1118-1143) a devenit cântăreţ principal. Însă luxul şi strălucirea curţii imperiale nu-l satisfăceau pe tânărul evlavios. Odată, întrebat fiind ce a mâncat la cină, acesta a răspuns: "fasole şi mazăre" (adică koukouzelis). De atunci, aceea i-a rămas porecla.

Ioan căuta modalităţi de a se desprinde de ispitele şi viaţa de la curtea imperială, precum şi să evite căsătoria pregătită de împărat pentru el. Cu voia lui Dumnezeu, tânărul a întâlnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi mănăstireşti. Dezvăluindu-i dorinţa sa de a pleca de la curte, părintele i-a dat binecuvântare pentru Muntele Athos, unde a fost acceptat şi tuns călugăr.

Acolo a primit ca ascultare să îngrijească de turma de capre a mănăstirii. Mergînd cu animalele la păscut în locuri mai retrase de pe munte, tânărul călugăr se putea ruga, medita la Dumnezeu şi cânta imnuri de slavă în voie. Vrăjite de vocea angelică a păstorului, animalele se adunau pe lângă el şi-l ascultau căzute parcă în transă.

Din modestie şi smerenie, cântăreţul n-a lăsat să se ştie printre fraţi despre darul său de a cânta aşa frumos, Însă, un locuitor al acelor pustietăţi l-a auzit într-o zi şi i-a spus egumenului despre cum cânta Ioan. Atunci Ioan i-a dezvăluit acestuia că a fost cântăreţ de curte şi l-a implorat să-l lase în continuare să păstorească animalele.

Egumenului fiindu-i teamă că împăratul va afla că favoritul cântăreţ al curţii e la Sf. Munte, i-a cerut să se întoarcă de unde a venit. Vrînd să-l împace pe împărat, egumenul a călătorit la Constantinopol ca să-i explice acestuia ce s-a întâmplat cu Ioan, implorîndu-l să nu-l abată pe tânăr din calea mântuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cântat la catedrală în duminici şi sărbători. Odată, după ce a cântat un acatist în faţa icoanei Maicii Domnului, călugărul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfăţişat şi i-a spus cuvintele acestea: "Bucură-te, Ioane şi nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita", după care îi puse în mână o monedă de aur şi dispăru. Moneda a fost aşezată lângă icoană şi multe minuni s-au întâmplat datorită icoanei şi monedei de aur.

Icoana a fost numită "Cucuzelisa" în memoria Sf. Ioan şi a fost pusă în Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemorată în ziua de 1 octombrie şi în a zecea vineri de după Sf. Paşti.

Preasfânta Fecioară i se mai arătă o dată lui Ioan vindecîndu-l de o boală a picioarelor, din cauza statului mult în picioare în biserică. Ioan şi-a petrecut zilele rămase în mari nevoinţe ascetice, lucrînd mult şi la disciplina cântărilor bisericeşti, primind titlul de maestru didact şi regent.

El a lucrat la aranjamentul şi compilarea mai multor stihuri, tropare şi condace, editînd textele imnurilor şi scriindu-şi propriile condace, care se pot găsi în unele din aceste manuscrise: "O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu şi cuprinzînd tipicul slujbelor bisericeşti", scrisă de maestrul didact Ioan Cucuzel," "Tipicul slujbelor" de maestrul didact Ioan Cucuzel, "De la Începutul Vecerniei până la sfârşitul Sfintei Liturghii" şi "Ştiinţa cântării şi notele muzicale cu poziţia mâinii şi toate aranjamentele cântării."

Văzînd dinainte ceasul plecării sale la veşnicie, Ioan şi-a luat luat rămas bun de la fraţi şi le-a lăsat cu limbă de moarte să-l îngroape la Biserica Arhanghelului construită de el. Cantorii bisericilor îl slăvesc pe Sf. Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual.