Pomenirea Sfântului Mucenic Polihronie preotul din Constantinopol, tăiat de arieni în biserică în sfântul altar (secolul al IV-lea)

 El s-a născut în ţinutul Gamfanitus, din părinţi ţărani. În tinereţile lui el a fost lucrător cu ziua în via unui anume cetăţean din Constantinopol. Dar chiar lucrător cu ziua fiind, Polihronie s-a închinat pe sine nevoinţelor trupeşti şi lăuntrice prin postiri aspre şi rugăciune ziua şi noaptea. Vierul se minuna de sfinţenia vieţii lui şi îi plătea bani mai mulţi decît prevedea înţelegerea. Sfîntul Polihronie cu acei bani a zidit o sfîntă biserică. La vremea Sfîntului Sinod întîi Ecumenic de la Niceea (din anul 325), Polihronie era citeţ bisericesc. El s-a arătat în acea vreme un rîvnitor de foc al Ortodoxiei şi curăţiei dogmei, luptător împotriva ereziei ariene, şi de aceea a fost sfinţit preot. Arienii pentru aceasta s-au răzbunat, au năvălit chiar în biserică şi 1-au tăiat în bucăţi pe Sfîntul Polihronie. Aşa s-a săvîrşit acest mare apărător al adevărului şi al

purităţii ortodoxiei, primind cununa muceniceştii slave din Mîinile Domnului Hristos. 

***

 Acesta a fost nascut în provincia ce se cheama Gamfanita, iar tatal acestuia Vardenie era plugar. Si si-a învatat copilul carte, si i-a poruncit sa urmeze dupa ceilalti copii. Si fiindu-le apa departe, prin ruga copilul a izvorât fântâna în curtea tatalui sau cu apa foarte buna; pentru ca avea copilul multa întelepciune si înfrânare. Deci ajungând în vârsta, se lua cu cei ce lucrau la vii si merse la Constantinopol. Si lucrând si el cu ceilalti lucratori la vie, gusta hrana si bea apa a doua zi, sau a treia zi. Iar stapânul viei mirându-se de lucratorul lui Dumnezeu si respectând virtutea lui, i-a dat o suma de aur si l-a trimis zicându-i: "Du-te la casa ta si te roaga lui Dumnezeu pentru mine", oprindu-i si sapa de dragul credintei, care a facut multe minuni; iar el cu aurul ce avea la mâna lui, a facut o biserica; si aflându-se la Sinodul ce s-a tinut la Niceea, fiind citet s-a învrednicit si de diacon si de preot. Dupa aceea murind marele Constantin, îndata erezia lui Arie începu a prinde pe multi; atunci sfântul acesta tinând tare credinta cea dreapta, se silea totdeauna a o creste si a o întari. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie, si aflând pe sfântul stând la altar, au sarit fara veste si l-au junghiat si l-au taiat cu sabiile, amestecându-l cu tainicul si dumnezeiescul sânge, si astfel l-au trimis fara voia lor jertfa sfânta lui Dumnezeu.