Sfantul Mucenic Vatslav (Veaceslav) regele cehilor (935)

El a fost nepotul de fiu al Sfintei Ludmila. Ca rege, el s-a nevoit întru credinţa creştină ca marii nevoitori cei de demult, întărind ortodoxia în poporul lui. El păzea cu străşnicie ca nu cumva vreun nevinovat să fie asuprit de tribunale. Mare rîvnitor al credinţei fiind şi iubitor de aproapele, Sfîntul Vatslav cumpăra copii de păgîni care erau vînduţi ca sclavi, îi boteza îndată şi îi creştea în credinţa creştină. El a tradus Evanghelia de la loan în limba cehă şi a mutat sfintele moaşte ale Sfîntului Vitus şi ale Sfintei Ludmila, bunica lui, la Praga. Fratele lui, Boleslav, 1-a invitat la curtea lui în ospeţie, şi aşa 1-a ucis. Imediat după aceasta Boleslav a adus preoţi din Germania, poruncind ca slujbele să se ţină în latină. Sfîntul Vatslav a fost omorît pentru Hristos la anul 935, iar sfintele lui moaşte odihnesc la Praga.

Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Vatslav, regele cehilor

Dintr-o rea mamă rod bun a răsărit,

Acela a fost Vatslav, lui Dumnezeu plăcut.

Din reaua lui mamă doar trupul a luat,

Dar din bunică, lumină, credinţă şi nădejde.

Căci Ludmila, slăvită şi cucernica bunică,

Grijit-a de creşterea lui Vatslav, nepotul ei.

El a crescut ca un crin înmiresmat,

Împodobindu-se pe sine cu nevionvăţia.

El rege peste poporul lui a fost,

Şi poporul s-a bucurat întru dînsul:

Cinstindu-l pe rege, ei au cinstit pre Hristos.

Dar drăcescul duşman niciodată nu doarme.

El curse ţese, neîncetat.

Aşa sfatuit-a pe-al lui Vatslav bun frate,

Pe Boleslav, contra fratelui său.

„Al meu cap pentru ce-l voieşti, frate?”

A întrebat Vatslav murind, fără să primească răspuns.

Dar criminalul nu a scăpat de a Domnului pedeapsă.

Sufletul lui Vatslav la Domnul Cel Preaînalt

A suit, la Domnul Cel cinstit şi iubit

În viaţă de dînsul.

El cu Sfînta Ludmilla pentru poporul lui se roagă,

Ca întru credinţă să se întărească şi el.

Sfîntul Vatslav acum în ceruri

Cu îngerii se veseleşte,

Şi de îngerească frumuseţe străluceşte.