Sfântul Cuvios Kukșa din Odesa, făcătorul de minuni, care a adormit în pace în anul 1964

Și tot în această zi facem pomenirea Sfântului Cuvios Kukșa din Odesa, făcătorul de minuni, care a adormit în pace în anul 1964.


 Sfantul Kuksa din Odesa este unul dintre sfintii cuviosi ai secolului al XX-lea. Sfantul, dupa numele sau de botez Cosma, s-a nascut in ziua de 25 ianuarie 1875, in satul Arbuzinca, din regiunea Nicolaevsk, Ucraina.

Parintii sai, anume Chiril si Haritina, oameni simpli si credinciosi, au primit de la Dumnezeu patru copii, trei baieti si o fata. Inca de mic, Cosma a simtit multa bucurie in savarsirea rugaciunilor, precum si in vremea sfintelor slujbe, adesea renuntand chiar si la joaca pentru a merge la biserica.

In anul 1895, la varsta de numai 20 de ani, tanarul Cosma va calatori in Tara Sfanta, precum si in Sfantul Munte Athos. Odata ajuns in Sfantul Munte, tanarul s-a oprit indata la Manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon, unde, cuviosul staret Misail, ii va spune ca va mai reveni in Sfantul Munte. Astfel, in anul 1896, tanarul Cosma ajunge din nou la manastirea ruseasca athonita, unde va si ramane pentru o vreme, fiind randuit la bucatarie, spre a face prescurile.

Peste cinci ani, in anul 1901, tanarul Cosma este trimis in Tara Sfanta, unde este randuit ca ascultator la Schitul Tebaida; vreme de unsprezece ani, nevoitorul Cosma se va ingriji de primirea pelerinilor la schitul rusesc. Dupa aceasta, el revine in Sfantul Munte, la manastirea ruseasca, unde ramane pana in luna iulie 1913.

In vara anului 1913, cuviosul Cosma este nevoit sa revina in Rusia. Odata ajuns acasa, el se va aseza in renumita vatra duhovniceasca Lavra Pecerska, din Kiev. La numai un an de la sosirea sa in tara, vreme de zece luni, el este randuit ca ingrijitor pe un tren sanitar ce facea ruta intre localitatile Kiev si Lvov. Intorcandu-se in Lavra, el este randuit sa aiba grija de Sfintele Moaste si de candelele din pesteri.

Abia in ziua de 8 aprilie 1931, la varsta de 56 de ani, nevoitorul Cosma este tuns in monahism, primind numele de Kuksa, in cinstea unui mucenic ale carui Sfinte Moaste se aflau in pesterile manastirii. Peste trei ani, in ziua de 3 aprilie, cuviosul Kuksa este hirotonit ierodiacon, iar in ziua de 3 mai este hirotonit ieromonah, adica preot.

In anul 1938, sfantul este prins si condamnat la cinci ani de inchisoare, intr-un lagar din orasul Vilma, regiunea Molotovsk. In ziua de 23 aprilie 1943, cand in biserici era savarsita slujba in cinstea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, cuviosului Kuksa, proaspat eliberat din lagar, i se hotaraste o noua pedeapsa: domiciu fortat in orasul Kungura, regiunea Solikamsk. Din mila lui Dumnezeu, ierarhul din localitate i-a aratat cuviosului Kuksa multa dragoste, drept pentru care el a putut sluji si propovadui nestingherit.

Abia in anul 1948 cuviosul va putea sa isi paraseasca locul in care, pana atunci, fusese obligat sa locuiasca. Intorcandu-se in manastirea mult iubita, Lavra Pecerska, el este randuit ca sa aprinda zilnic lumanarile si candelele din pesteri.

Peste numai trei ani, autoritatile atee au hotarat ca Sfantul Kuksa sa isi paraseasca iarasi manastirea, de asta data el fiind trimis insa tot la o manastire, anume in Lavra Poceaev. Perioada petrecuta in aceasta lavra a fost insa una linistita, Sfintele Moaste si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului aducandu-i cuviosului multa bucurie. Pentru viata lui curata, Domnul l-a invrednicit pe Sfantul Kuksa de darul inainte-vederii.

In primavara anului 1957, cuviosul Kuksa ajunge intr-o manastire din eparhia Cernauti, inchinata Sfantului Ioan Evanghelistul. In acest loc de nevointa, sfantul va sta pana in anul 1960, cand obstea de monahi este mutata in Lavra Poceaev, pentru a fi intemeiata o noua obste de maici. Datorita acestui lucru, Sfantul Kuksa este mutat la Odesa, in Manastirea Adormirea Maicii Domnului, unde va trai pana la sfarsitul vietii.

In ziua de 24 decembrie 1964, fiind in Odesa, cuviosul ieromonah Kuksa adoarme in Domnul, la varsta de 89 de ani. Sfantul si-a cunoscut clipa mortii sale. Lucrurile s-au intamplat precum a spus sfantul, caci autoritatile atee, temandu-se ca nu cumva sa se adune mult popor la inmormantarea cuviosului, au ordonat ca nimeni sa nu anunte oficial moartea parintelui, ci sa il ingroape in taina, cat mai repede.

Canonizarea cuviosului Kuksa, savarsita de catre Biserica Ortodoxa din Ucraina, a avut loc la peste 30 de ani de la adormirea acestuia, anume in toamna anului 1994, in ziua de 22 octombrie.

Una din minunile Sfantului Kuksa din Odessa

Roaba lui Dumnezeu Zinaida povesteste cum a vindecat-o de indracire parintele Kuksa. Suferea de mai multi si nimeni nu putea s-o ajute. In cele din urma, a fost sfatuita sa mearga la Odessa, la parintele Kuksa. Ajungand aici, fara sa stie ca staretul o urmarea cu privirea, statea la usa bisericii si se gandea: „Cine imi va arata pe batiuska? In biserica nu pot sa stau, boala nu ma lasa, mai ales cand se canta Heruvicul.” Si de data aceasta, nerezistand pana la cantarea Heruvicului, a iesit din biserica. A intrat din nou dupa slujba, pe cand toti ieseau. Din altar o privea staretul, care, dupa ce s-a apropiat de ea, i-a pus mana pe cap. Zinaida a cazut. Parintele Kuksa i-a poruncit sa se inchine si sa se ridice, apoi a intrebat-o de cata vreme era bolnava. Femeia i-a raspuns ca sunt mai bine de 20 de ani. Staretul a stropit-o cu agheasma de la Boboteaza si i-a spus ca a doua zi sa se impartaseasca. ,,Nu pot!”, a raspuns femeia. „Poti!”, i-a zis parintele Kuksa. Si, pentru prima oara in viata ei, a stat la intreaga slujba, neiesind din biserica. Dupa slujba, batiuska a stropit-o din nou cu apa sfintita, i-a asezat epitrahilul pe cap si, citind rugaciunea, i-a spus: „Te mai impartasesti inca o data, dupa care nu vei mai fi bolnava. Domnul te-a vindecat. Numai sa nu uiti de Dumnezeu si nimanui sa nu spui despre aceasta pana la moartea mea.” Femeia a povestit acest fapt atunci cand a venit la mormantul preacuviosului, dupa ce trecusera 22 de ani de la minunea vindecarii. (Viata si minunile Sfantului Kuksa din Odessa, Editura Sofia)

Teodor Danalache