Calendox

Și tot în această zi facem pomenirea Sfintei Cuvioase Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei, care s-a săvârșit cu pace în anul 335.

Viața pe scurt a Sfintei Nina cea întocmai cu apostolii

Nina era înrudită cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghie şi cu Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului. Părinţii ei erau membri ai aristocraţiei capadociene, şi, după tunderea lor în monahism, educaţia şi grija Ninei a fost încredinţată Patriarhului Iuvenalie. Auzind de poporul georgian care încă zăcea în păgînism, fecioara Nina a dorit de la o vîrstă foarte fragedă să meargă în Georgia şi să-i boteze pe georgieni. Cînd Dumnezeu a binevoit şi a deschis această cale, tînăra Nina a călătorit în Georgia unde într-o perioadă scurtă de timp a cîştigat iubirea poporului georgian. Nina a izbîndit în botezarea lui Mirian, împăratului georgienilor, a soţiei lui, împărăteasa Nana, şi a fiului lor, Bakar, care mai tîrziu a fost împreună-lucrător zelos cu Nina în nevoinţa ei misionară, în tot timpul vieţii ei. Nina a călătorit în întreaga Georgie, cu scopul de a aduce tot poporul la Hristos, şi aceasta în timpul cînd se dezlănţuiseră deja teribilele persecuţii ale lui Diocleţian împotriva creştinilor. Nina s-a odihnit de toate nevoinţele ei la anul 335 după Hristos, cînd a adormit cu pace. Trupul ei este înmormîntat în Biserica Catedralei din Mtzkheta, de unde a lucrat multe minuni şi după moarte.

Viața pe lung a Sfintei Nina cea întocmai cu apostolii

Născută în Capadocia, în vremea sfântului împărat Constantin cel Mare, sfânta Nina a fost singura fiică a generalului Zabulon, rudenie a sfântului mare mucenic Gheorghe (pomenit la 23 aprilie/3 mai, 3/16 noiembrie și 26 decembrie/8 ianuarie)

Crescută în dragoste de Dumnezeu și în cunoașterea Sfintelor Scripturi, ea fu răpită de iviri (numiți de atunci georgieni) și dusă în robie în țara lor.

Acest popor păgân se închina idolilor și focului, însă acestea nu au împiedicat-o pe sfânta Nina să-și păstreze credința și nevoința și să propovăduiască fără frică Evanghelia.

Ajunsă la Mtskheta, către anul 324, capitala regatului Kartli (aflat în Georgia centrală), ea locui în grădina regelui, sub un cedru măreț, despre care se spune că fusese plantat deasupra mormântului unei evreice venite la Hristos, Sidonia, care fusese înmormântată ținând în brațe cămașa Domnului.

Într-o noapte, pe când sfânta Nina se ruga afară, văzu un nor de păsări negre zburând spre grădină. După ce se scăldară în râul de lângă cedru, deveniră dintr-o dată albe ca neasa și se așezară pe ramurile copacului, umplând grădina de cântecul lor duios. Era un semn al Domnului ce prevestea creștinarea păgânilor și ridicarea unei binerici în acel loc binecuvântat.

În acea vreme, pruncul unei femei nobile se îmbolnăvise grav. Neavând cine să o ajute, aceasta ceru ajutorul sclavei creștine, sfânta Nina. Atunci, sfânta aduse la ea pruncul, îl așeză pe locul unde dormea și de cum ridică mâinile spre cer pentru a cere mila Domnului, acesta se ridică sănătos, spre uimirea barbarilor.

Vestea despre puterile minunate ale sfintei Nina ajunse până la regina Nana (pomenită la 1 octombrie), închinătoare la idoli, care suferea de o boală grea. Negăsind niciun leac, regina o rugă pe sfânta să o ajute cu rugăciunile ei, deși nu prea o îndrăgea. Sfânta Nina o însemnă cu semnul sfintei cruci, cu o cruce pe care o primise în chip minunat de la Maica Domnului, și regina se vindecă deîndată, mărturisindu-și credința în Hristos. Sfânta Nina nu voi să primească daruri pentru tămăduirea reginei, socotind că nu ea săvârșise aceasta ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Făcătorul cerului și al pământului, Care S-a întrupat pentru a slobozi pe oameni și ghearele morții.

Aflând despre minune, regele Mirian (pomenit la 1/14 octombrie), deși se minună de cele întâmplate, voi să o alunge din regatul său pe sfânta Nina dimpreună cu toți creștinii care se aflau într-însul. Însă, după o vreme, în timpul unei vânători într-o pădure deasă, fu deodată orbit ca de o ceață și se înfricoșă foarte. Cum zeii nu ajutară cu nimic, regele ceru ajutorul, în cele din urmă, Dumnezeului sfintei Nina și deîndată se tămădui, primind nu numai vederea trupească ci și lumina credinței celei adevărate.

Întors în capitală, regele Mirian merse degrabă la sfânta Nina și, îngenunchind, cu lacrimi în ochi, hotărî să se boteze întreg norodul, trimițând apoi un sol la sfântul împărat Constantin cel Mare (pomenit la 21 mai), rugându-l să trimită un episcop și preoți.

La sosirea acelora, regele, regina și toată casa lor se botezară și, îndemnați de sfânta Nina, ridicară o biseră lângă cedrul din grădină (331). După o vreme, regele trimise preoți să propovăduiască Evanghelia în regatul întreg.

Atunci sfânta Nina se retrase în ținutul uscat Aragva, unde se ruga cu lacrimi, cerând lui Dumnezeu întărirea norodului în dreapta credință. Din lacrimile sale, țâșni un râu minunat care mai apoi le-a ajutat pe mamele care nu aveau lapte. Apoi, văzând pe cer o cruce luminoasă deasupra bisericii Mtskheta, sfânta Nina, însoțită de câțiva preoți plini de râvnă, plecă să propovăduiască Evanghelia la popoarele barbare din Caucaz. Prin puterea dumnezeiască a cuvântului lui Dumnezeu și prin minunile săvârșite, ea îi aduse pe barbari la dreapta credință, făcându-i să renunțe la idoli și să se boteze. Tot prin propovăduirea ei, veni la lumina adevăratei credințe și regina Sofia, din regatul vecin, Kakhetie, la est de Mtskheta.

După aceste osteneli ale răspândirii dreptei credințe, sfânta Nina se retrase într-o colibă unde își dădu sufletul în mâinile Domnului, în anul 339, înconjurată de rege, de oamenii de la curte, de preoți și de credincioșii care veniseră să-i fie alături în ultimele clipe.

Slujitoare a cuvântului dumnezeiesc, cea întocmai cu Apostolii, Nina, lui Andrei cel întâi chemat şi altor apostoli în apostolească propovăduire te-ai asemănat, luminătoarea Iviriei şi alăută a Duhului Sfânt, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Fecioară preafrumoasă,

O, nobilă Nina,

Prin Pronia Dumnezeiască, tu

Luminătoare a georgienilor te-ai făcut.

De persecuţiile lui Diocleţian netulburîndu-te,

Tu cu Sfînta Cruce pe împăratul Mirian ai botezat

Şi pe soţia lui, Nana şi pe fiul lor, Bakar.

Prin ei pe tot poporul şi pe cei mai dinţii dintre conducători

Cu Sfînta Cruce la Hristos i-ai adus.

O Sfînta Nina, Luminătoare a georgienilor,

Tu din tinereţe ai dorit fierbinte

Şi lui Dumnezeu stăruitor te-ai rugat

Ca Domnul – Trandafirul Georgian să primească

Lumina Cunoştinţei.

Pentru aceasta Dumnezeu ruga ta a împlinit,

Şi din mîinile tale Sfînta Cruce

Pe Georgia cea ascultătoare o a luminat.

Sfînta Cruce le luminează georgienilor şi acum,

Iar mîna Sfintei Nina îi binecuvîntează pe ei şi acum.

De peste mormîntul Sfintei Nina, o biserică strălucitoare luminează şi acum,

Spre slava Stăpînului Hristos, şi a Sfintei Nina, roaba Sa.

O, atotlaudata si preaminunata Nina, cea intocmai cu Apostolii, mare podoaba a Bisericii dreptmaritoare si lauda cinstita a poporului ivirean, cea care intreaga tara georgiana cu invatatura dumnezeiasca a Evangheliei ai luminat; cu faptele apostolesti ai invins vrajmasul mantuirii noastre, cu munca si rugaciunile ai sadit aici gradina lui Hristos, care a dat roade multe. Praznuind sfanta amintirea ta, ne infatisam cinstitului tau chip si cu evlavie sarutam atotlaudatul dar dat tie de Maica Domnului - Crucea de minuni facatoare, pe care ai infasurat-o cu parul tau pretios, si te rugam cu umilinta ca pe o vesnica ocrotitoare a noastra: de toate relele si scarbele pazeste-ne, pe dusmanii Bisericii Sfinte a lui Hristos si pe potrivnicii evlaviei intelepteste-i, turma ta ocroteste-o si roaga-L pe Atotbunul Dumnezeu si Mantuitorul nostru, in fata Caruia te afli, pace tarii noastre sa daruiasca, oamenilor viata indelungata si spor in tot lucrul bun si mijloceste pentru noi sa ne primeasca in imparatia Sa cereasca unde toti sfintii lauda Preasfant numele Lui acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.