Sfântul Ioan (Iovan) Brancovici, domnitorul Serbiei, dimpreună cu părinţii săi: Sfântul Cuvios Ştefan cel Orb și Sfânta Cuvioasă Anghelina (XV, XVI)

Pomenirea Sfântului Ioan (Iovan) Brancovici, domnitorul Serbiei, dimpreună cu părinţii săi: Sfântul Cuvios Ştefan cel Orb și Sfânta Cuvioasă Anghelina (secolele al XV-lea și al XVI-lea)


Sfînta Anghelina a fost fiica principelui albanez Gheorghe Skanderbeg şi soţia lui Ştefan, Despotul Serbiei, fiul Despotului Gheorghie. Ea a fost pururea alături de soţul ei, cu care a îndurat amarnice prigoane şi surghiun în Serbia, Albania şi Italia. Ea i-a crescut pe fiii ei Maxim şi Iovan întru adevărat şi curat duh creştinesc. După moartea soţului ei, ea s-a tuns întru îngerescul chip, închinîndu-se pe sine cu totul rugăciunii, faptelor de milostenie şi zidirii şi refacerii sfintelor locaşuri ale lui Dumnezeu. Soţie credincioasă, mamă exemplară şi creştină desăvîrşită, ea cu adevărat a meritat numele de „Maica Anghelina”, aşa cum o numeşte poporul şi în ziua de azi. Sfintele ei moaşte făcătoare de minuni, împreună cu acelea ale dreptului ei soţ Ştefan, odihnesc la Mănăstirea Kruşedol (deşi parte din ele au fost distruse de turci). Ea s-a săvîrşit către cereştile locaşuri ale Împărăţiei lui Hristos la începutul veacului al şaisprezecelea.

Cântare de laudă la Sfânta Cuvioasă Anghelina

Plăcuta lui Dumnezeu Sfînta Anghelina

Soţie sfîntă a fost şi monahie sfîntă;

Îndelungrăbdătoare-n necazuri, milostivă şi bună,

Cu cei ce pătimeau pătimind şi ea.

Ea a privit doar la Domnul Dumnezeu Mîngîietorul,

Şi liniştitu-s-a urcînd pe Crucea lui Hristos.

Ea soţului ei i-a fost sprijin puternic şi blînd,

Iar copiilor ei pildă de vieţuire sfîntă:

Pentru aceasta şi ai ei fii sfinţi s-au făcut.

Oricine cu credinţă cheamă al Maicii Anghelina nume,

Află întru ispite grabnic ajutor.

În vremuri cumplite cînd se prăbuşea ţara,

Cînd mulţi se omorau cu păcatele lor,

Cînd al islamului întuneric cuprindea-mpărăţia,

Anghelina a mîntuit multe suflete de sîrbi.

Ea i-a mîntuit arătîndu-le adevărul, arătîndu-le cerul,

Cu-al ei deget şi duh.

Ea i-a mîngîiat cu Hristos, vindecîndu-i cu Crucea,

Ea grăbeşte şi-acum către cel îndurerat.

Ea cu mai multă putere vindecă şi acuma,

Pe tot sufletul ce cheamă sjînt ajutorul ei.

Oricine cu credinţă strigă „Maică Anghelina!”

Vede cum grabnic iese din necaz.