În această s-a așezat și slujba Sfântului Ierarh Teofan Zăvorâtul, episcop de Tambov şi Vladimir, care a adormit întru Domnul în ziua de 6 ianuarie 1871

Sfantul Teofan Zavoratul s-a nascut in ziua de 10 ianuarie 1815, in familia unui preot din regiunea Kirov, Rusia, si a trecut la cele vesnice in ziua de 6 ianuarie 1891, la varsta de 76 de ani. Prin mila lui Dumnezeu, a slujit Biserica lui Hristos ca episcop de Tambov si Vladimir. El a fost inmormantat in Catedrala Kazan, din Sankt Petersburg.

"Al Ortodoxiei povatuitor, al bunei credinte si curatiei invatator, al Vasei nevoitor, ierarhe Teofan, de Dumnezeu inteleptite, cu invataturile tale cuvantul lui Dumnezeu l-ai facut lamurit si celor credinciosi calea catre mantuire le-ai descoperit. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa se mantuiasca sufletele noastre."

Sfantul Teofan Zavoratul

Gheorghe Vasilievici Govorov, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in ziua de 10 ianuarie 1815, in familia unui modest preot, slujitor intr-un sat aflat in apropiere de orasul Orlov, din regiunea Kirov, Rusia.

Primele studii le-a facut in Scoala Teologica din orasul Livna, apoi in Seminarul Teologic din orasul Orlov. In cele din urma, intre anii 1837-1841, tanarul Gheorghe si-a continuat studiile in Academia Teologica din Kiev. A petrecut mult timp in Lavra Pecerska, din Kiev, si a imbratisat viata monahala mai inainte chiar de a-si termina studiile.

Cuviosul Teofan, dupa numele sau de calugar, s-a pus pe sine sub ascultarea Cuviosului Partenie, vietuitor in Lavra Pecerska. De la acest parinte, Sfantul Teofan a pastrat in inima lui, toata viata, urmatorul sfat: "Voi, calugarilor invatati, care va asumati diverse reguli, nu uitati ca un singur lucru este cel mai de trebuinta tre toate: sa te rogi, sa te rogi neincetat in mintea si inima ta catre Dumnezeu."

Dupa terminarea studiilor, Cuviosul Teofan a fost randuit in slujirea de director al Scolii Teologice din Kiev. Dupa o vreme, el a fost numit director al Seminarului Teologic din Novgorod. In cele din urma, a primit slujirea de profesor si inspector secund al Academiei Teologice din Sankt Petersburg. Pentru o vreme, Sfantul Teofan a fost membru in Misiunea Ortodoxa Rusa, in Ierusalim.

Pentru activitatea sa deosebita, sfantul a fost numit arhimandrit si rector al Seminarului Teologic din Olonets. In cele din urma, sfantul a plecat in Constantinopol, ca preot slujitor in Ambasada Rusiei, dupa care s-a intors in Sankt Petersburg, ocupand slujirea de rector al Academiei Teologice si cea de inspector de religie al scolilor din capitala.

In ziua de 9 mai 1859, Sfantul Teofan a fost hirotonit episcop al Tambovului. In calitate de ierarh, sfantul a infiintat o Scoala pentru fete. Timpul petrecut in Tambov l-a facut pe Sfantul Teofan sa se ataseze tot mai mult de Sihastria Vasa. Intre anii 1863-1866, sfantul a slujit in orasul Vladimir. Ca si in Tambov, sfantul a infiintat si aici o Scoala pentru fete. A facut numeroase vizite parohiale si a predicat in mod constant Evanghelia lui Hristos.

In anul 1861, Sfantul Ierarh Teofan a luat parte la slujba de deschidere a Moastelor Sfantului Tihon din Zadonsk (1724-1783; praznuit pe 19 iulie si 13 august). Il cunoscuse pe acest sfant inca din copilarie si era pentru el un model de urmat. Astfel, in anul 1866, dorind tot mai mult sa petreaca in liniste (isihie), Sfantul Teofan si-a exprimat dorinta de a fi eliberat din slujirea episcopala, spre a se putea retrage din viata publica.

Cu smerenie, sfantul a acceptat sa fie numit staret al Sihastriei Vasa. Dupa foarte putina vreme, el a cerut permisiunea de a se retrage chiar si din aceasta slujire. In aceasta vreme, Sfantul Teofan a descoperit chemarea lui Dumnezeu de a scrie poporului Sau cel drept-credincios. Insa, pe cat de mult a fugit Sfantul Teofan de viata publica, pe atat de mult a fost iubit si cautat de cei credinciosi.

In ziua de 2 iulie 1866, Sfantul Teofan a slujit ultima Sfanta Liturghie in mijlocul poporului pe care i l-a incredintat Dumnezeu. Dupa aceasta data, vreme de mai bine de 28 de ani, Sfantul Teofan a petrecut in liniste si retragere. In primii sase ani, sfantul a participat la toate slujbele savarsite in biserica Sihastriei. In timpul slujbelor statea in picioare, nefacand nici cea mai mica miscare. A slujit Sfanta Liturghie doar in zilele de praznic.

Din anul 1872, Sfantul Teofan s-a izolat (zavorat) tatal, singurii oameni care l-au mai vazut fiind preotul din Sihastrie si duhovnicul sau. In chilia in care s-a zavorat si-a amenajat un modest paraclis, inchinat Botezului Domnului. Vreme de zece ani, el a slujit Sfanta Liturghie in fiecare duminica si sarbatoare, iar in ultimii unsprezece ani, in fiecare zi. A slujit singur, fie cantand, fie rostind in gand cuvintele rugaciunilor.

Sfantul Teofan Zavoratul primea zilnic aproape 40 de scrisori, din partea credinciosilor care doreau sa aiba parte de sfatul sau in diverse probleme de viata. El a scris raspunsuri pentru fiecare scrisoare in parte, cu multa atentie si dragoste.

Cuviosul Teofan ne-a lasat o bogata mostenire duhovniceasca si culturala, cartile intocmite dupa adormirea sa fiind numeroase. A comentat toate "Epistolele" Sfantului Pavel, afara de Epistola catre Evrei, si a tradus "Filocalia", in cinci volume, precum si "Randuielile monahale", "Razboiul nevazut" si "Cuvantarile Sfantului Simeon Noul Teolog".

Postul, rugaciunea neincetata, privegherea si scrisul au facut parte din programul zilnic al Sfantului Teofan. In cele din urma, in dupa-amiaza zilei de 6 ianuarie 1891, la varsta de 76 de ani, Sfantul Teofan Zavoratul a fost gasit trecut deja la cele vesnice. Mana stanga o avea asezata pe piept, iar mana dreapta era pregatita pentru a da binecuvantarea. Se vede ca si-a cunoscut mai dinainte clipa mortii si a asteptat-o cu odihna celui care Il asteapta pe Mirele cel ceresc.

Sfantul Teofan Zavoratul a fost inmormantat in Catedrala Kazan, din Sankt Petersburg dupa sase zile. Trei zile a stat in chilia sa, iar alte trei zile a stat in catedrala. Cand a fost imbracat cu vestmintele arhieresti, trupul sau a fost aflat moale, iar chipul ii era luminos.

Sfantul Teofan Zavoratul a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse in anul 1903. El este praznuit de trei ori pe an: 6/19 ianuarie (adormirea); 10/23 ianuarie (nasterea dupa trup) si 16/29 iunie (aducerea cinstitelor sale Moaste, in anul 2002).