Pomenirea Sfântului Uroş, Regele Serbiei (+1367)
El a fost fiul Ţarului Duşan şi a domnit în cumplitele vremuri de prăbuşire a regatului sîrb. Blînd, evlavios şi smerit, el nu a voit să îi aducă cu forţa pe nobilii lui la supunere faţă de rege şi faţă de interesele regatului sîrb. Printre aceşti nobili s-a aflat şi violentul Vukaşin, care în cele din urmă l-a şi asasinat pe rege. Bunul Uroş a luat moartea mucenicească în a doua zi a lunii decembrie din anul 1367, pe cînd era în vîrstă de treizeci şi unu de ani. Asasinat de muritori, el a fost preaslăvit veşnic de Dumnezeu. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni au odihnit la Mînăstirea lazak din Fruşka Gora, de unde au fost aduse la Belgrad în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Ele au fost aşezate în Biserica Catedrală alături de cele ale Kneazului Lazăr şi ale Despotului Ştefan Ştiliianovici. În timpul domniei acestui rege sfînt s-a ridicat Mănăstirea Sfântului Nahum de lîngă Lacul Ohrida, de către unul dintre nobilii regelui, Grgur [Grigorie].