Pomenirea Sfintei Mucenițe Elena din Sinope, ale cărei sfinte moaşte se află la Tesalonic (secolul al XVIII-lea)

Sfânta Elena din Sinope este o sfântă fecioară, care a fost omorâtă cu moarte martirică, pentru credinţa ei în Hristos, pe la începutul secolului al XVIII-lea. Biserica de Răsărit o prăznuieşte pe Sfânta Elena din Sinope în ziua de1 noiembrie.

Sfânta Elena a vieţuit în jurul anului 1700, în localitatea Sinope, regiunea Paflagonia. Tânăra s-a născut în familia Bekiary, în localitatea Sinope, cel mai vechi oraş din Pont. Părinţii tinerei Elena au crescut-o în viaţa creştină, lucru ce a însufleţit-o pe tânără cu o dragoste neţărmurită faţă de Hristos.

Pe când avea numai 15 ani, mama ei o trimite pe Elena la un magazin din Kryonas, spre a cumpăra materiale pentru brodat. Pe cale, tânăra creştină a trecut pe lângă casa lui Ukuzoglu Pasa, guvernatorul otoman din Sinope, care se afla, la acel moment, la fereastră. Văzând-o pe fată şi aprinzându-se de pofta diavolească, păgânul a cerut ca aceasta să fie adusă la el.

Păgânul cu mintea întunecată a încercat de mai multe ori să o forţeze pe fată, spre păcatul cel trupesc, însă o putere nevăzută îl oprea de fiecare dată. Neînţelegând ce se întâmplă, otomanul a închis-o pe fată în pivniţa casei sale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, tânara Elena a reuşit să fugă şi să se întoarcă acasă.

Cuprins de mânie şi suferind de mândrie, pentru că tânara a reuşit să fugă din pivniţa casei lui, guvernatorul otoman i-a adunat pe bătrânii comunităţii greceşti din localitate şi le-a spus că, dacă nu i-o vor aduce pe tânăra Elena, îi va omorî pe toţi cu chinuri grele. La cererea bătrânilor, spre scăparea poporului creştin, tatăl şi-a frânt inima, ca şi oarecând Dreptul Avraam, şi a trimis-o pe copilă la păgân.

Nefericitul păgân a încercat iarăşi, de mai multe ori, să o forţeze pe fată la păcatele lui cele spurcate, însa aceeaşi putere dumnezeiască l-a oprit de fiecare dată. Se mărturiseşte, în viaţa acesteia, ca Sfânta Elena rostea de fiecare dată primii şase Psalmi, pe care îi învăţase de la unchiul ei, dimpreună cu alte rugăciuni pe care le învăţase singură, pe de rost.

"Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătranit-am între toţi vrăjmaşii mei.

Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab." (Psalmul 6)

Dându-şi seama că nu are nici o putere asupra sfintei, Paşa a aruncat-o pe aceasta în închisoarea comună, unde a dat porunca de a fi torturată până la moarte. Călăii au torturat-o pe Sfânta Elena fără măsură, în cele din urma bătându-i în cap două cuie mari. Cuprinşi de furie şi mustind de mândrie, în cele din urmă ei i-au tăiat capul Sfintei Elena. După aceea, punând trupul acesteia într-un sac, l-au aruncat în apele Mării Negre.

Se spune că trupul sfintei a plutit pe ape până în dreptul locului numit Gai, unde s-a scufundat. Nişte marinari greci, văzând o lumină cerească, au mers până la locul unde se afla scufundat sacul cu trupul Sfintei Elena din Sinope. Scoţându-l din apă, ei l-au dus preoţilor. Încă de la început, Sfintele ei Moaşte s-au arătat drept vindecătoare şi făcătoare de minuni.

Trupul Sfintei Elena din Sinope a fost dus în Rusia, numai Capul acesteia fiind aşezat în biserica creştină din Sinope. Până astăzi, sfânta a săvârşit nenumărate minuni, mai ales pentru aceia ce suferă de dureri de cap şi de boli ale capului.

Când grecii creştini au fost alungaţi din localitatea Sinope, în anul 1924, ei au luat cu ei şi Capul Sfintei Elena. Cel care a purtat de grija Sfintelor Moaste a fost preşedintele Christos Kapharopoulos. Astăzi, capul sfintei se află aşezat, spre cinstire, în Biserica Sfânta Marina, din localitatea Ano Toumbas, din apropiere de Tesalonic.

În perioada 10-12 aprilie 2010, minunatul Cap al Sfintei Nou Mucenite Elena din Sinope, a fost adus în Slovacia, la dorinţa Mitropolitului Goerge din Michalovce şi Kosice. Din biserica grecească, acesta a fost luat cu binecuvântarea Mitropolitului Anthimos de Tesalonic. Sfânta Elena din Sinope este cinstită ca ocrotitoare a Mitropoliei de Michalovce şi Kosice, alături de alţi trei sfinţi ocrotitori, cât şi ca ocrotitoare a tinerilor din întreaga Slovacie.