Acesta a fost patriarh al Georgiei din preajma anului 980 până în anul 1001.

În cartea patriarhului Vasile al III-lea despre minunile sfântului cuvios Shio (Simeon) se află consemnat faptul că părinții sfântului Ioan nu puteau zămisli copii, pricină pentru care merseră pentru a se ruga fierbinte la îndepărtata mănăstire ridicată pe locul de nevoință al cuviosului părinte Shio, pustnicul din Mgvime.

Iar nu după multă vreme, primiră un prunc pe care mai apoi îl dăruiră spre a crește mănăstirii sfântului Shio, străveche vatră monahală din Georgia, ridicată pe locul sihăstresc și peștera unde se nevoise cu câteva veacuri în urmă cuviosului părinte.

Cu trecerea vremii, sfântul Ioan spori cu înțelepciunea și nevoința, făcându-se pildă multora. Pentru acesta, fu aflat vrednic a fi așezat pe scaunul patriarhal spre ocârmuirea tuturor ținuturilor Georgiei.

Pentru darul cuvântului primit de la Domnul, fu numit de norod Ioan cel cu gură de aur după numele celui cu gură de aur dintre cei trei sfinți ierarhi ai Bisericii noastre.