O fată care în timpul liceului trăise cu prietenul ei si care, după ce rămăsese însărcinată, făcuse un avort de frica părintilor ei, a simtit că fără Dumnezeu viata nu are rost si s-a apropiat de biserică. Vreme de trei ani a trăit în curătie, după ce Îi promisese lui Dumnezeu că nu se va mai culca decât cu sotul ei, după nuntă.
Dar, într-o seară, fiind apăsată de singurătate, a iesit să se plimbe în parc. A făcut cunostintă cu un doctor, nu foarte frumos dar prezentabil, si plimbarea s-a terminat în patul doctorului.
Dimineata, când a ajuns acasă, s-a dus în fata icoanei si s-a rugat:
- Doamne, iartă-mă, că desi am căzut încă o dată, am să pun din nou început bun. Mă voi spovedi si voi lupta din toate puterile să nu mai cad.
După rugăciune, a văzut în camera ei un drac mare si urât:
- De ce te mai rogi? Gata, de acum vei fi a noastră...
- De unde stii tu că voi fi a voastră? Puternic este Dumnezeu să mă ridice iar si să mă ierte.
- De unde stii că te va ierta?
- Dumnezeu stie că nu am mintit când i-am spus că nu vreau să mai cad niciodată. Stie cât m-am luptat. Si, asa cum m-a văzut gresind, tot asa mă va vedea pocăindu-mă.
Auzind acestea, dracul a plecat rusinat. Iar fata, mirată că diavolul a lăsat-o în pace, a căpătat si mai mare nădejde în mila lui Dumnezeu. Fără să mai amâne, în loc să meargă la serviciu, a alergat la părintele ei si s-a spovedit cu inimă frântă. Si, primind canon, a plecat cu nădejdea că Dumnezeu o va ierta.
Un frate oarecare ce trăia în Enat, în mănăstirea Alexandriei, a căzut în păcatul curviei si, după cădere, de multa lui scârbă l-a adus pe el vrăjmasul la deznădăjduire. El, mai venindu-si în fire si văzându-se biruit de scârbă si deznădăjduit, singur ca un doctor iscusit fiind, a pus gândul său spre buna nădejde, zicând: "Crezi în marea milostivire a lui Dumnezeu, că Îsi va face milă si cu mine păcătosul si mă va ierta!". Iar când grăia el întru sine acestea, diavolii i-au zis: "Cum stii tu că Îsi va face milă cu tine?". Si le răspundea lor asa: "Dar voi cine sunteti si ce grijă aveti, de Îsi va face Dumnezeu milă cu mine ori de nu Îsi va face? Că voi sunteti fiii întunericului, ai gheenei si ai pieirii vesnice, iar Dumnezeu este bun si milostiv. Voi ce treabă aveti?".
Acestea grăindu-le lor fratele, au fugit dracii rusinati de la dânsul, neputând să-i mai facă nimic. Iar fratele, cu nădejdea si cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocăit si s-a mântuit. (24-296)