Sfinţii Mucenici: Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie, care au pătimit la Roma în vremea împăratului Nero (+68) Sfântul Sfințit Mucenic Silvan, preot din Gaza în Palestina, care s-a săvârșit fiind tăiat cu sabia (+311) Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii: Mihail (Lektorski)(+1921) şi Petru (Lebedev)(+1937), care au pătimit în timpul regimului comunist Icoana Maicii Domnului a Sfântului Cosma de Yakhrom (XV) Sfântul Cuvios Nicolai Sviatoșa, prinţ de Cernigov, care mai apoi a devenit monah la Pecerska (în Peșterile Apropiate) şi făcător de minuni (+1143) Sfânta Preacuvioasă și mult milostiva Maica noastră Parascheva (Petka), Ocrotitoarea Moldovei, care era cu neamul din Epivat și ale cărei sfinte moaște se află în catedrala mitropolitană din Iași (XI)
Stil vechi
14 Octombrie

Sâmbătă

Stil nou
27 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfânta Preacuvioasă și mult milostiva Maica noastră Parascheva (Petka), Ocrotitoarea Moldovei, care era cu neamul din Epivat și ale cărei sfinte moaște se află în catedrala mitropolitană din Iași (XI). Sfinţii Mucenici: Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie, care au pătimit la Roma în vremea împăratului Nero (+68). Sfântul Sfințit Mucenic Silvan, preot din Gaza în Palestina, care s-a săvârșit fiind tăiat cu sabia (+311). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii: Mihail (Lektorski)(+1921) şi Petru (Lebedev)(+1937), care au pătimit în timpul regimului comunist. Sfântul Mucenic Maximilian (Marcenko) din Rusia, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1938). Sfântul Cuvios Nicolai Sviatoșa, prinţ de Cernigov, care mai apoi a devenit monah la Pecerska (în Peșterile Apropiate) şi făcător de minuni (+1143). Sfântul Ambrozie Mărturisitorul, Episcop de Kameneț-Podolsk în Rusia, care a pătimit în timpul regimului comunist (+ 1932). Sfântul Mucenic Petru Avselamul din Egipt, care s-a săvârșit prin foc (+ 309). Sfântul Cuvios Eftimie Mărturisitorul din Tesalonic, luptător pentru Sfintele Icoane (+889). Sfinții 40 de Mucenici din Egipt şi Palestina, care au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Silvan (+311). Sfântul Sfințit Mucenic Calist, episcopul Romei (+222). Sfântul Ierarh Celest, episcop de Metz în Franţa (+300). Sfântul Sfințit Mucenic Gaudentie, episcop de Rimini în Italia (+360). Sfântul Ierarh Fortunat, episcop de Todi în Italia (VI). Sfântul Cuvios Levan, pustnic în Irlanda (VI). Sfânta Cuvioasă Manachia, stareţă în Irlanda (VI). Sfântul Ierarh Burchard din Anglia, primul episcop de Wuryburg în Germania (+754). Sfântul Cuvios Cosma, egumen de Yakhroma (+1492). Sfântul Ierarh Ignatie, mitropolit de Mitimna în insula Lesvos (+1566). Sfântul Cuvios Ghervasie, nebun pentru Hristos de la Mănăstirea Caracalu din Sfântul Munte Athos (+1830). Icoana Maicii Domnului a Sfântului Cosma de Yakhrom (XV).
File pateric

La părintele Ioan au venit odată doi crestini, si unul dintre ei i-a spus:
- Părinte, eu de când m-am căsătorit nu am călcat nici un post al Bisericii, si m-am unit cu femeia mea numai în zilele îngăduite de Biserică. Si în fiecare seară spunem împreună Paraclisul Maicii Domnului. Oare ne mântuim sufletele făcând asa sau nu?
A întrebat si celălalt:
- Eu cu sotia mea cheltuim numai putini bani pentru cele necesare traiului, iar restul îl împărtim la săraci. Oare ne vom mântui prin aceasta?
Fără să le răspundă, părintele a intrat în altar să se roage. După o vreme a iesit să le răspundă la întrebări:
- Oare toată viata de familie a unui crestin se rezumă la post si la rostirea unui paraclis în fiecare zi? Nu. Sau se rezumă la milostenia dată celor în nevoi? Nici asa, că altfel unii sectanti ar fi mai bineplăcuti lui Dumnezeu decât drept-credinciosii. Sunt bune faptele voastre, si vor avea plată de la Dumnezeu, dar numai dacă veti tine toate poruncile vă veti mântui. Că poate cineva să facă mari nevointe, dar dacă, de exemplu îsi urăste vrăjmasii, ura aceasta îl poate duce în iad. Luati aminte!

Au venit odată doi frati la avva Pamvo si l-a întrebat pe el unul, zicând: "Avvo, eu postesc din două în două zile si mănânc două pâini. Oare îmi mântuiesc sufletul, sau mă rătăcesc?". A zis si celălalt: "Avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani în fiecare zi si tin putine pentru hrană, iar celelalte le dau milostenie. Oare mă mântuiesc sau pier?". Si mult rugându-se ei, nu le-a dat răspuns; iar peste patru zile aveau să se ducă si îi mângâiau pe dânsii clericii, zicând: "Nu vă mâhniti, fratilor, Dumnezeu vă va da vouă plată. Asa este obiceiul bătrânului, nu degrabă vorbeste de nu-i va vesti lui Dumnezeu". Deci au intrat ei la bătrânul si i-au zis: "Avvo, roagă-te pentru noi!".
Le-a zis lor: "Voiti să mergeti?". Au răspuns: "Da!". Si cântărind faptele lor, scriind pe pământ, zicea: "Pamvo, din două în două zile postind si două pâini mâncând, oare cu aceasta se face călugăr? Nu! Si Pamvo lucrează pe doi bani si-i dă milostenie, oare cu aceasta se face călugăr? Nu încă!". Si le-a zis lor: "Bune sunt faptele, dar de veti păzi constiinta fată de aproapele, asa vă veti mântui". Si încredintându-se ei, s-au dus plini de bucurie. (3-190)

Pilda zilei


    Modelul unui preot de ţară

Se povesteşte despre un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa.

Într-o zi geroasă de iarnă, un boier se duse să-i facă o vizită. Întrând în casă, boierul rămase uimit de ceea ce văzu în camera de primire a preotului. Mobila era foarte simplă şi puţină de tot, iar pereţii erau simplu văruiţi şi fără tablouri sau covoare.

Boierul, intru uimirea lui, îl întrebă pe preot:

- Părinte, ce este sărăcia aceasta din odaie ?

Cu multă dragoste, părintele îi răspunse, zicând:

- Păi, când intru iarna în casă, pereţii nu mi se plâng niciodată ca nu au podoabe pe ei sau că le este frig. Săracii însă, care intră pe poarta casei mele, primesc întotdeauna câte o mâncare caldă şi câte o haină, care îi poate apăra de frig.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

Luca 4-6

Capitolul 4
1.     Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
2.     Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.
3.     Şi I-a spus diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.
4.     Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.
5.     Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii.
6.     Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc;
7.     Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
8.     Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti".
9.     Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
10.     Căci scris este: "Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească";
11.     Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
12.     Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".
13.     Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.
14.     Şi S-a întors Iisus în puterea Duhului în Galileea şi a ieşit vestea despre El în toată împrejurimea.
15.     Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi.
16.     Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească.
17.     Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris:
18.     "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi,
19.     Şi să vestesc anul plăcut Domnului".
20.     Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui.
21.     Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.
22.     Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?
23.     Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta.
24.     Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.
25.     Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când  s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul.
26.     Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.
27.     Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul.
28.     Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie.
29.     Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie;
30.     Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.
31.     Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa sâmbăta.
32.     Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere.
33.     Iar în sinagogă era un om, având duh de demon necurat, şi a strigat cu glas tare:
34.     Lasă! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
35.     Şi l-a certat Iisus, zicând: Taci şi ieşi din el. Iar demonul, aruncându-l în mijlocul sinagogii, a ieşit din el, cu nimic vătămându-l.
36.     Şi frică li s-a făcut tuturor şi spuneau unii către alţii, zicând: Ce este acest cuvânt? Că porunceşte duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies.
37.     Şi a ieşit vestea despre El în tot locul din împrejurimi.
38.     Şi sculându-Se din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea.
39.     Şi El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile şi frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată sculându-se, le slujea;
40.     Dar apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi.
41.     Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, că ştiau că El este Hristosul.
42.     Iar făcându-se ziuă, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit până la El, şi-L ţineau ca să nu plece de la ei.
43.     Şi El a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.
44.     Şi propovăduia în sinagogile Galileii.  

Capitolul 5
1.     Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,
2.     A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.
3.     Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.
4.     Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.
5.     Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.
6.     Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
7.     Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,
8.     Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.
9.     Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.
10.     Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.
11.     Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.
12.     Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.
13.     Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el.
14.     Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor.
15.     Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor.
16.     Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.
17.     Şi într-una din zile Iisus învăţa şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim. Şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri.
18.     Şi iată nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui;
19.     Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.
20.     Şi văzând credinţa lor, El le-a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale.
21.     Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?
22.     Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetaţi în inimile voastre?
23.     Ce este mai uşor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală şi umblă?
24.     Iar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ţie îţi zic: Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta.
25.     Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu.
26.     Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate.
27.     Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după Mine.
28.     Şi, lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El.
29.     Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă.
30.     Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
31.     Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi.
32.     N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
33.     Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau.
34.     Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei?
35.     Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.
36.     Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche.
37.     Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile.
38.     Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra.
39.     Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi.  

Capitolul 6
1.     Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
2.     Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?
3.     Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
4.     Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii?
5.     Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.
6.     Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată.
7.     Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.
8.     Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat.
9.     Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?
10.     Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
11.     Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii cu alţii ce să facă cu Iisus.
12.     Şi în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13.     Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.
14.     Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe Vartolomeu,
15.     Şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul,
16.     Şi pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător.
17.     Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.
18.     Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.
19.     Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi.
20.     Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.
21.     Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde.
22.     Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului.
23.     Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.
24.     Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.
25.     Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.
26.     Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor.
27.     Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi;
28.     Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
29.     Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;
30.     Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.
31.     Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
32.     Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
33.     Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
34.     Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
35.     Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
36.     Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
37.     Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.
38.     Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
39.     Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40.     Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.
41.     De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
42.     Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43.     Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.
44.     Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.
45.     Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.
46.     Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?
47.     Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă:
48.     Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră.
49.     Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut şi prăbuşirea acelei case a fost mare.