Calendox

Stil vechi

12 Septembrie

Luni

Stil nou

25 Septembrie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Zi fără post

Odovania Praznicului Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Mucenic Autonom, episcop în Italia, care a fost omorât cu pietre în Sfântul Altar în timpul împăratului Dioclețian (+313). Mutarea moaștelor Sfântului Simeon de Verhotur (1704).. Sfântul Mucenic Iulian preotul din Galatia, care a pătimit dimpreună cu alţi 40 de mucenici (IV). Sfinții Cuvioși: Atanasie, făcătorul de minuni, ucenicul Sfântului Serghie de la Radonej, și Atanasie cel Tânăr, ucenicul său, stareți ai Mănăstirii Vysotsk-Serpuhov din Rusia (+1395 și +1401). Sfântul Cuvios Vasian din Tiksen-Vologda în Rusia (+1624). Sfântul Sfințit Mucenic Curnut, episcopul Iconiei, care s-a săvârșit de sabie (III). Sfântul Sfințit Mucenic Teodor, Episcopul Alexandriei (+609). Sfinţii Mucenici: Macedonie, Tatian şi Teodul, arşi de vii în Frigia (IV). Sfântul Cuvios Daniil din Tasios în Bitinia (+750). Sfântul Mucenic Ochian. Sfântul Sfințit Mucenic Serapion, episcop de Catania în Sicilia Italiei (IV). Sfântul Ierarh Elbie, episcop de Emly în Irlanda (+ 527). Sfântul Ierarh Sacerdot, episcop de Lyon în Galia (+551). Sfântul Ierarh Siluan, episcop de Verona în Italia (VI). Sfânta Cuvioasă Eanswithe, stareţă la Folkestone în Anglia (+ 640). Sfântul Cuvios Andronic din Atroa în Olimpul Bitiniei (+805). Sfântul Sfințit Mucenic Dositei din Tbilisi în Georgia (+1795). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: protoiereul Teodor, preoţii: Dimitrie, Teodor (Lebedev), Dimitrie, Ioan (Prudentov) şi Nicolae (Jitov) și fericitul Alexie (Voroșin) din Elnat şi Zharki, care au pătimit în timpul regimului comunist (+ 1937).

File pateric

Într-o duminică, după sfârsitul slujbei, doi crestini stăteau de vorbă. Cel mai în vârstă îl întrebă pe cel mai tânăr:
- Tie ce canon ti-a dat părintele?
- Să zic în fiecare zi un acatist către Maica Domnului.
- Acatistul Buneivestiri?
- Nu neapărat. Orice acatist către Maica Domnului.
- Doar atât?
- Da.
- Mie mi-a dat să zic Paraclisul Maicii Domnului, două catisme din Psaltire si să fac si trei sute de metanii. Am canonul acesta de aproape un an si îl fac în fiecare zi, zise cel mai în vârstă, cu mândrie.
Când ajunse acasă, simti că îl copleseste oboseala. Mâncă repede ceva cu sotia si copiii săi si se culcă. După masa, iesi ca de obicei cu familia în parc. Seara, după ce culcară copiii, cei doi soti se apucară să îsi facă canonul. Sotul stătea în sufragerie, sotia în bucătărie.
În timp ce citea din Psaltire, sotia auzi respiratia regulată a sotului. Se duse în sufragerie si îl găsi dormind pe jos.
- Ce e cu tine? Ce ai? Te simti rău? Doar ai dormit si după-masă. Ce s-a întâmplat? îl întrebă ea, îngrijorată.
- Ce să se întâmple, nu s-a întâmplat nimic. Doar că am judecat astăzi pe cineva si m-am considerat un mare rugător. Am vorbit cu un tânăr la biserică si, când am auzit ce canon usor are, am râs de el, m-am gândit că nu e atât de sporit ca mine.
- Dar nu ti-a spus părintele să nu te lauzi cu rugăciunile tale?
- Sunt frânt de oboseală. Pur si simplu nu mai am putere să termin canonul. Nu mi s-a întâmplat asa ceva de câtiva ani de zile.
- Roagă-L pe Dumnezeu să te ierte, că, dacă nu, harul care te întărea la rugăciune nu se va mai apropia de tine, îi zise sotia, făcând patul. Dacă nu poti mai mult, fă măcar câteva metanii, si culcă-te. Eu mă duc la canon, zise sotia, iesind din cameră.

Fost-a un bătrân oarecare ce mânca în toată ziua câte trei posmagi (pesmeti). Cândva, a venit la el un frate si, sezând ei să mănânce pâine, au pus fratelui trei posmagi si, văzând bătrânul că încă îi mai trebuie, i-a adus alti trei posmagi. Iar dacă s-a săturat, s-au sculat. Deci, l-a judecat bătrânul pe fratele si i-a zis: "Nu trebuie, frate, să slujim trupului!". Iar fratele, cerând iertare de la bătrânul, a plecat. A doua zi a venit vremea să mănânce bătrânul si s-au pus pe masă trei posmagi după obicei si iarăsi îi era foame dar s-a înfrânat. A doua zi la fel a pătimit. Deci a început a slăbi si a priceput bătrânul că i s-a întâmplat depărtarea lui Dumnezeu si s-a aruncat înaintea Domnului Dumnezeu cu lacrimi.
Si se ruga pentru depărtarea ce i s-a întâmplat si îndată a văzut un înger care îi zicea: "Pentru că l-ai judecat pe fratele, ti s-a întâmplat aceasta. Să stii, dar, că cel ce poate să se înfrâneze pe sine, sau altă faptă bună oarecare face, nu de voia sa le face, ci darul lui Dumnezeu este cel care îl întăreste pe om". (1-362)

Pilda zilei

Adevăr sau minciună

Un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Aş vrea să cunosc cât mai multe despre credinţă şi religie. Am citit multe cărţi, dar nu ştiu care sunt adevărate şi care nu. Unele spun într-un fel, celelalte altfel, eu ce să mai cred ?
- Fiule, cea mai mare ispită este cea care îţi încearcă credinţa cu tot felul de idei frumos spuse, dar golite de duh. Ţi-ar plăcea ca cineva să-ţi dăruiască un măr tare frumos, dar când vrei să-l mănânci să vezi că înăuntru-i tot viermănos şi stricat ? Ar mai fi mărul acela bun de ceva ? Aşa sunt şi unele cărţi: ţin mintea ocupată cu tot felul de idei, dar nu hrănesc şi sufletul.
Citeşte cât mai mult, dar caută să fii asemenea albinelor, ce trec din floare în floare şi culeg doar nectarul, nu şi alte lucruri inutile. Culege şi tu, la rândul tău, nectarul cărţilor, caută ce-i folositor în ele şi, de vei şti să găseşti adevărul în cărţi, vei şti să-l găseşti şi în viaţă.
Păgânii spun că religia, credinţa nu este logică. Dar, de fapt, credinţa este mai presus de logică. Mintea noastră judecă după cele lumeşti şi nici pe acestea nu-i în stare să le cuprindă. Cele cereşti nu pot fi găsite astfel. Nu căuta cu mintea ceea ce trebuie să cauţi cu sufletul, fiindcă cele ale sufletului numai cu sufletul le poţi afla. Şi ţine minte: degeaba citeşti despre credinţă, dacă nu trăieşti în credinţă!

“Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu.”
Sfântul Irineu

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Osea

Capitolul 9
1. Nu te bucura, Israele, şi nu sălta de veselie ca păgânii, că te-ai ticăloşit, părăsind pe Dumnezeul tău; ai iubit preţul unei desfrânate pe toate ariile de grâu.
2. Pentru că nici aria şi nici teascul nu-i vor mai hrăni, iar mustul le va lipsi.
3. Nu vor mai locui în pământul Domnului; Efraim se va întoarce în Egipt, iar în Asiria vor mânca mâncăruri necurate.
4. Nu vor mai aduce Domnului nici o turnare de vin şi nici nu-I vor mai pregăti vreo jertfă. Ca o pâine de jale este pâinea lor; toţi cei care vor mânca din ea vor fi necuraţi, că pâinea lor slujeşte numai pentru potolirea foamei lor şi nu va fi adusă în templul Domnului.
5. Ce vreţi să faceţi când vor veni zilele de prăznuire, în ziua de sărbătoare a Domnului?
6. Iată ei au plecat din pricina pustiirii; Egiptul îi va primi, Memfisul îi va îngropa! Odoarele lor scumpe de argint le va moşteni urzica, şi mărăcinii vor năpădi corturile lor.
7. Sosit-au zilele de pedeapsă, venit-au zilele de răsplată. Israel strigă: "Profetul este un nebun, omul insuflat aiurează!" Da, desigur, din pricina mărimii nelegiuirii tale, din pricina mărimii răzvrătirii tale.
8. Proorocul află pretutindeni laţuri întinse... Ei întind capcane pe toate drumurile, capcane în templul lui Dumnezeu.
9. Grozave fapte de ocară au săvârşit, precum odinioară în Ghibea! - El îşi va aduce aminte de fărădelegile lor şi va pedepsi păcatele lor.
10. Ca pe nişte struguri în pustiu, aşa am găsit pe Israel; ca la o pârgă de smochine la începutul ei, aşa M-am uitat la părinţii lui. Când ei au mers după Baal Peor, s-au sfinţit lui Baal şi au ajuns urâciune întocmai ca şi cel pe care îl îndrăgiseră.
11. Gloria lui Efraim va zbura ca o pasăre; şi nu vor mai fi nici naşteri, nici sarcini, nici zămisliri.
12. Chiar când îşi fac mari pe fiii lor, îi voi lăsa fără copii, lipsiţi de partea bărbătească; căci vai de ei, dacă Îmi voi întoarce privirea.
13. Efraim, precum văd, a făcut din fiii săi un vânat; Efraim trebuie să-şi ducă fiii săi la junghiere.
14. Dă-le lor, Doamne, ceea ce trebuie să le dai! Dă-le lor pântece sterp şi sâni fără lapte!
15. Toate răutăţile lor şi-au luat naştere în Ghilgal, că acolo am început să-i urăsc. Din pricina gândurilor celor rele, îi voi alunga din templul Meu; nu-i voi mai iubi nicidecum. Toate căpeteniile lor sunt oameni răzvrătiţi!
16. Efraim va fi trântit la pământ; rădăcina lui se va usca. Nu va mai avea de loc rod! Şi când vor avea fii, Eu voi ucide pe feciorii lor iubiţi.
17. Dumnezeul meu îi va arunca de la Sine, că nu au ascultat de El. Să rătăcească printre neamuri!

Capitolul 10
1. Israel a fost o vie mănoasă, care dădea rod din belşug. Cu cât avea mai mult rod, cu atât sporeau altarele sale; cu cit era mai bogată ţara, cu atât se înălţau mai multe pietre de aducere aminte.
2. Inima lui era făţarnică; să-şi ispăşească păcatul! El singur va doborî altarele sale, va sfărâma pietrele de aducere aminte.
3. Ba chiar zic: "Noi nu mai avem rege, din pricină că nu ne-am temut de Domnul. Şi la ce ne-ar sluji regele?"
4. Ei spun vorbe deşarte, jură strâmb, încheie legăminte şi prefac dreptatea în otravă; judecata va creşte pe brazdele câmpului!
5. Pentru viţelul din Bet-Aven, locuitorii din Samaria sunt plini de mare grijă, ba chiar vor plânge preoţii lui şi poporul său şi se vor tângui pentru comorile lui care se irosesc.
6. Şi pe el îl va duce în Asiria ca pe un dar al regelui din Iareb; ruşinea îl va cuprinde pe Efraim, iar Israel se va ruşina de idolii lui.
7. Nimicit va fi regele Samariei; ca o aşchie va fi pe deasupra apei.
8. Pustiite vor fi înălţimile de la Aven, păcatul lui Israel; spini şi ciulini să crească deasupra altarelor lor! Atunci vor grăi către munţi: "Acoperiţi-ne!", iar colinelor: "Cădeţi peste noi!"
9. Ca în zilele Ghibeii, aşa ai păcătuit tu, Israele! Acolo ei Mi se împotriviră. Nu-i va atinge oare războiul în Ghibea pe fiii nelegiuirii?
10. Întru mânia Mea îi voi pedepsi şi voi aduna popoare împotriva lor, când se vor pune laolaltă cele două fărădelegi ale lor.
11. Şi Efraim este o junincă învăţată la jug, căreia îi plăcea să treiere grâul pe arie. Dar Eu am pus jug pe gâtul ei frumos; am înjugat pe Efraim, Iuda va ara pământul, Iacov va trage grapa.
12. Semănaţi-vă fapte bune, căci numai aşa veţi secera milostivire; prefaceţi ţelina în ogoare ale cunoaşterii de Dumnezeu şi căutaţi pe Domnul, ca El să vină şi să vă îndestuleze de roade mântuitoare!
13. Dar voi aţi arat semănând fărădelegea şi aţi secerat nenorocirea, şi acum trebuie să mâncaţi din roadele minciunii. Ţi-ai pus nădejdea în carele tale de luptă şi în mulţimea vitejilor tăi!
14. Pentru aceasta prăpădul războiului să vină peste cetăţile tale şi toate întăriturile tale să fie dărâmate - precum odinioară Salman a nimicit cu război Bet-Arbelul - când mama a fost zdrobită împreună cu pruncii ei.
15. Aşa voi face cu voi, cei din casa lui Israel, căci ticăloşi sunteţi. În vălmăşagul luptei va pieri regele lui Israel!

Capitolul 11
1. Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu.
2. Cu cât Eu îi chemam, cu atât fugeau de dinaintea Mea şi jertfeau baalilor şi aduceau tămâieri chipurilor cioplite de idoli.
3. Şi Eu învăţam pe cei din Efraim să meargă în picioare şi-i luam în braţe, dar ei n-au înţeles, cu toate că Eu îi îngrijeam ca pe copii,
4. Îi iubeam cu dragoste părintească, eu iubire fără de margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridică jugul de pe grumajii lor, şi mă plecam către ei şi-i hrăneam.
6. Sabia să pustiiască cetăţile lui şi să dărâme întăriturile lui, din pricina punerii lor la cale!
7. Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig, dar el nici nu ridică ochii spre Mine.
8. O, cum te voi lăsa, Efraime! Cum te voi părăsi, Israele! Cum te voi trece cu vederea ca odinioară pe Adma şi te voi face ca Ţeboimul! Inima se zvârcoleşte în Mine, mila Mă cuprinde!
9. Nu voi dezlănţui iuţimea mâniei Mele, şi nu voi prăpădi din nou Efraimul; căci Eu sunt Dumnezeu atotputernic şi nu om: Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să te prăpădesc.
10. Vor merge după Domnul; dar El va mugi ca un leu, şi când Ei va mugi, vor alerga zbuciumându-se toţi cei dinspre apus;
11. Ei vor alerga tremurând ca o pasăre din Egipt şi ca un porumbel din ţara Asiriei. Şi îi voi sălăşlui în casele lor, zice Domnul.