Ieremia
Capitolul 16
1. Şi a fost cuvântul Domnului către mine:
2. "Să nu-îi iei femeie şi să nu ai nici fii, nici fiice în locul acesta,
3. Deoarece aşa grăieşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care îi vor naşte şi despre părinţii care îi vor face pe pământul acesta:
4. Vor muri de moarte grea şi nu vor fi nici bociţi, nici îngropaţi, ci vor fi ca gunoiul pe faţa pământului; vor fi pierduţi prin sabie şi foamete şi trupurile lor vor fi mâncarea păsărilor cerului şi fiarelor pământului".
5. Şi iarăşi a zis Domnul: "Să nu intri în casa celor ce jelesc şi să nu te duci să plângi şi să jeleşti cu ei, căci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila şi părerea de rău, zice Domnul.
6. Şi vor muri cei mari şi cei mici în pământul acesta, şi nu vor fi îngropaţi, şi după ei nimeni nu va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi, nici se va tunde pentru ei.
7. Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.
8. De asemenea să nu intri în casa ospăţului, ca să şezi cu ei să mănânci şi să bei, că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
9. Iată, voi curma în locul acesta chiar în zilele voastre şi sub ochii voştri glasul bucuriei şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei.
10. Când vei spune poporului acestuia toate acestea şi când ei îţi vor zice: "Pentru ce a rostit Domnul asupra noastră această mare nenorocire? Care este nedreptatea noastră şi care este păcatul cu care am păcătuit noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru?"
11. Atunci să le spui: Pentru că părinţii voştri M-au părăsit, zice Domnul, şi s-au dus după alţi dumnezei, au slujit acelora şi li s-au închinat, iar pe Mine M-au părăsit şi legea Mea n-au păzit-o.
12. Dar voi faceţi încă şi mai rău decât părinţii voştri, şi trăiţi fiecare după inima voastră cea rea şi îndărătnică şi nu Mă ascultaţi.
13. De aceea vă voi arunca din ţara aceasta într-o rară pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici părinţii voştri, şi veţi sluji acolo ziua şi noaptea la alţi dumnezei, că Eu nu vă voi arăta îndurare.
14. Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului",
15. Ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte şi din toate ţările în care-i izgonise", că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor.
16. Iată, voi trimite mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite mulţime de vânători, şi-i vor vâna de prin toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin crăpăturile stâncilor.
17. Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor, care nu sunt ascunse de la faţa Mea, şi nedreptatea lor nu se ascunde privirilor Mele.
18. Şi le voi răsplăti mai întâi pentru nedreptatea lor şi pentru îndoitul lor păcat, pentru că au spurcat ţara Mea eu stârvurile grozăviilor lor şi cu urâciunile lor au umplut moştenirea Mea".
19. Doamne, puterea mea, tăria mea şi scăparea mea la vreme de necaz, la Tine vor veni popoarele de la marginile pământului şi vor zice: "Numai minciună au moştenit părinţii voştri, idoli deşerţi, care nu sunt de nici un folos!"
20. Poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei? De aceea iată le voi arăta acum, le voi arăta mâna Mea şi puterea Mea şi vor afla că numele Meu este Domnul!
Capitolul 17
1. "Păcatul lui Iuda este scris cu condei de fier, cu vârf de diamant este săpat pe lespedea inimii lor şi pe coarnele jertfelnicelor lor.
2. Ca de copiii lor îşi aduc aminte de jertfelnicele lor şi de locurile de jertfă de pe sub copacii verzi şi de pe vârfurile dealurilor.
3. Ierusalime, muntele Meu, câmpul, avuţia şi toate comorile tale le voi da spre pradă; voi da şi locurile tale înalte din toate hotarele tale, pentru păcatele tale.
4. Şi tu prin tine însuţi te vei lipsi de moştenirea ta, pe care ţi-am dat-o Eu şi te voi da în robie vrăjmaşilor tăi, în ţara pe care tu n-o ştii, pentru că ai aprins focul mâniei Mele şi în veci va arde".
5. Aşa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.
6. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit.
7. Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul,
8. Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a rodi.
9. Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte!
10. Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui.
11. Prepeliţa cloceşte ouăle pe care nu le-a ouat; aşa este şi cel ce câştigă avuţie nedreaptă, o lasă la jumătatea zilelor sale şi la sfârşitul său se va trezi că este un nebun".
12. Tronul slavei, înălţat de la început, este locul sfinţirii noastre.
13. Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc se vor ruşina, că Tu ai zis: "Cei ce se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apei celei vii".
14. Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda mea!
15. Iată acestea-mi zic ei: "Unde este cuvântul Domnului? Să vină!"
16. Eu nu te-am îndemnat totuşi la mai rău, nici n-am dorit ziua nenorocirii. Tu ştii acestea; şi ce a ieşit din gura mea e descoperit înaintea feţei Tale.
17. Nu fi pricină de groază pentru mine, că Tu eşti nădejdea mea în ziua strâmtorării.
18. Să nu mă ruşinez eu, ci să se ruşineze apăsătorii mei; ei să tremure, dar să nu tremur eu! Adu asupra lor ziua necazului şi zdrobeşte-i cu zdrobire îndoită.
19. Aşa mi-a zis Domnul: "Du-te şi stai la poarta fiilor poporului, pe care intră regii lui Iuda, şi pe care ies ei, şi la toate porţile Ierusalimului,
20. Şi le spune: Regii lui Iuda şi tot Iuda şi toii locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe porţile acestea, ascultaţi cuvântul acesta:
21. Aşa grăieşte Domnul: "Păziţi-vă sufletele şi nu duceţi sarcini în ziua de odihnă, nici le băgaţi pe porţile Ierusalimului;
22. Nu scoateţi sarcini din casele voastre în ziua odihnei şi nu vă îndeletniciţi cu nici un fel de muncă, ci sfinţiţi ziua odihnei, aşa cum am poruncit Eu părinţilor voştri,
23. Care n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au învârtoşat neascultarea, ca să nu îndeplinească şi să nu ia învăţătură.
24. De Mă veţi asculta, zice Domnul, şi nu veţi aduce sarcini pe porţile acestei cetăţi în ziua odihnei; ci veţi sfinţi ziua odihnei şi nu vă veţi îndeletnici în acea zi cu nici o muncă,
25. Atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra regi care şed pe scaunul lui David, în alai de care şi de cai, ei şi căpeteniile oştirii lor, oamenii din Iuda şi locuitorii Ierusalimului; şi cetatea aceasta în veac va fi locuită.
26. Şi vor veni din cetăţile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului şi din pământul lui Veniamin, din şes, din munţi şi de la miazăzi, şi vor aduce arderi de tot şi jertfe, prinoase şi tămâie şi jertfe de mulţumire în templul Domnului.
27. Iar de nu Mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua odihnei şi să nu duceţi sarcini, când intraţi pe porţile Ierusalimului în ziua odihnei, voi aprinde foc la porţile lui şi va arde palatele Ierusalimului şi nu se va stinge".
Capitolul 18
1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia şi i-a zis:
2. Scoală şi intră în casa olarului şi acolo îţi voi vesti cuvintele Mele!
3. Şi am intrat eu în casa olarului şi iată acesta lucra cu roata şi vasul pe care-l făcea olarul din lut s-a stricat în mâna lui; dar olarul a făcut dintr-însul alt vas, cum a crezut că-i mai bine să-l facă.
4. Şi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis: "Casa lui Israel, oare nu pot să fac şi Eu cu voi, ca olarul acesta, zice Domnul?
5. Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteţi şi voi în mâna Mea, casa lui Israel!
6. Dacă voi zice cândva despre un popor, sau despre un rege, că-l voi dezrădăcina, îl voi sfărâma şi-l voi pierde;
7. Şi dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va întoarce de la faptele lui cele rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i fac.
8. Sau dacă voi zice despre un popor sau despre un rege că-l voi întocmi şi-l voi întări,
9. Şi dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei şi nu va asculta de glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam să-l fericesc.
10. Spune deci bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: Aşa zice Domnul: Iată, Eu vă gătesc rele şi uneltiri împotriva voastră. Aşadar să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea; îndreptaţi-vă căile şi purtările voastre!
11. Dar ei zic: "Este zadarnic! Noi vom trăi după gândul nostru şi ne vom purta fiecare după învârtoşarea inimii noastre celei rele".
12. De aceea, aşa zice Domnul: "Întrebaţi popoarele: Auzit-a oare cineva asemenea lucru? Lucruri peste măsură de urâcioase a făcut fecioara lui Israel.
13. Părăseşte oare zăpada Libanului stânca muntelui? Ori seacă apele ce vin de departe şi sunt reci şi curgătoare?
14. Poporul Meu însă M-a părăsit. Tămâiază idoli, s-a poticnit în căile sale şi a părăsit căile cele vechi, ca să umble pe poteci şi pe drumuri nebătătorite, ca să-şi facă ţara grozăvie şi batjocură veşnică,
15. Încât tot cel ce va trece prin aceasta să se mire şi să clatine din cap.
16. Îi voi spulbera înaintea vrăjmaşilor ca vântul cel de la răsărit, şi nu faţa, ci spatele îl voi întoarce spre ei în ziua necazului lor".
17. Zis-au ei: "Veniţi să uneltim împotriva lui Ieremia, că nu va pieri legea din mâna preotului, nici sfatul de la înţelept, nici cuvântul (lui Dumnezeu) de la prooroc. Veniţi să-l biruim cu limba şi să nu luăm aminte la cuvintele lui!
18. Ia aminte la mine, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei!
19. Se cuvine oare a răsplăti cu rău pentru bine? Ei însă sapă groapă sufletului meu. Adu-ţi aminte că stau înaintea feţei Tale, ca să grăiesc bine de ei şi ca să abat de la ei mânia Ta.
20. Dă dar pe fiii lor la foamete şi pune-i sub sabie! Femeile lor să fie fără copii şi văduve, bărbaţii lor să fie loviţi de moarte şi tinerii lor să fie ucişi cu sabia. în război.
21. Bocete să se audă prin casele lor, când fără de veste vei aduce oştiri asupra lor, că sapă groapă ca să mă prindă şi pe ascuns au întins curse pentru picioarele mele.
22. Dar Tu, Doamne, ştii tot ce uneltesc ei împotriva mea ca să mă omoare! Nu ierta nedreptatea lor şi păcatul lor nu-l şterge dinaintea feţei Tale! Doboară-i înaintea Ta şi lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!