Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei și făcătorul de minuni, unul din cei 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I Ecumenic care l-au dat anatemei pe ereticul Arie (+330)
Stil vechi
6 Decembrie

Marți

Stil nou
19 Decembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la pește
Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei și făcătorul de minuni, unul din cei 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I Ecumenic care l-au dat anatemei pe ereticul Arie (+330). Sfântul Mucenic Nicolae Caraman din Smirna (+1657). Sfântul Mucenic Niser, care s-a săvârşit prin foc (+304). Sfântul Ierarh Nicolae, episcop de Patara (IV). Sfânta Cuvioasă Asela, stareţă la Roma (+406). Sfinții Mucenici: Diogen, care s-a săvârșit fiind ucis cu pietre, și Averchie, care s-a săvârşit prin sabie. Sfântul Ierarh Avramie, episcop de Crateia în Bitinia (V). Sfânta Cuvioasă Ghertruda, egumenă la Hamay în Franţa (+ 649). Sfântul Ierarh Maxim, mitropolitul Kievului (+1305). Sfântul Ierarh Teofil, episcop de Antiohia și scriitor bisericesc (+185).
File pateric

Părintii unui copil au plecat pentru câteva zile în concediu si l-au lăsau pe copil la una din bunici.
Cealaltă bunică, din gelozie, vroia cu orice pret să ia copilul la ea, temându-se ca nu cumva să fie iubită mai putin de către nepot. Ba chiar fusese pornită de către o altă rudă, care îi spusese că acolo copilul nu va primi nici hrana si nici atentia cuvenită. I-a sunat pe soti si le-a spus:
- Nu voi permite ca nepotul meu să fie tratat cum nu trebuie. Sunati-o pe mamaie să aducă băiatul la mine.
În cele din urmă, dându-si seama că nu o ascultă nimeni, s-a hotărât să ia singură copilul.
- Spuneti-i că, dacă nu mi-l aduce, după-masă vin cu taxiul si îl iau eu.
Văzând că nu e de glumit, au sunat-o pe mamaie si i-au spus:
- O să vină bunica să îl scoată pe copil în parc. Poate iesi si tu cu ei.
Când a auzit, mamaie s-a repezit să pregătească o prăjitură a cărei retetă o primise de la bunica cu mult timp în urmă.
Când a sunat la sonerie, mamaia tocmai scotea prăjitura din cuptor. A deschis repede usa si a luat tava de prăjitură în mâini, ca pe un trofeu, să o întâmpine cu drag pe bunică.
- Vin si eu cu voi, mi-ar face mare plăcere să mai stăm de vorbă.
- Nu ti-au spus copiii la telefon?
- Ba da, mi-au spus că vrei să îl scoti la plimbare, dar plimbarea e mai plăcută în trei, nu?
Bunica a rămas fără glas. Copilul apăru în prag, îi sări în brate si întrebă:
- Mamaie, am terminat tot pilaful, pot să iau si eu o prăjitură?
- Dacă ai terminat, bineînteles că poti. Dar să mai stăm putin să se răcească, spuse bunica, bucurându-se că scandalul fusese evitat.

Era un sihastru cu mare socoteală si dorea să petreacă la chilii si nu afla chilie. Alt bătrân, înstiintându-se despre sihastrul si având acolo o chilie desartă, l-a rugat pe acela să sadă în acea chilie, până când se va afla alta. Acela, mergând, a sezut într-însa. Iar unii din cei ce vietuiau în locul acela veneau la dânsul ca la un străin, aducându-i ceea ce putea fiecare, si el, luându-le, îi primea pe dânsii.
Iar bătrânul cel ce îi dăduse chilia a început a-l zavistui, a-l grăi de rău si a zice: "Eu câti ani am aici de multă nevointă si nimeni nu vine la mine, iar acesta putine zile are si câti vin la dânsul!". Si a zis ucenicului său: "Mergi si îi zi: du-te de aici, că îmi trebuie chilia!". Iar ucenicul venind la el, a zis: "Întreabă părintele meu cum te afli?". El a zis: "Să se roage pentru mine, că mi s-a îngreuiat stomacul". Si întorcându-se cel ce l-a trimis, a spus: "Bătrânul iată caută altă chilie si se duce". După două zile, a zis iarăsi ucenicului: "Du-te si îi zi lui că, de nu se va duce, vin eu si îl scot cu toiagul!". Iar fratele, mergând iar, a zis către sihastru: "A auzit părintele meu că esti bolnav si iarăsi se mâhneste si m-a trimis să te cercetez". Răspuns-a acela: "Spune-i că, cu rugăciunile lui, sunt sănătos!". Deci a venit la bătrânul său si i-a zis: "A spus că până duminică iese cu voia lui Dumnezeu".
Iar după ce a venit duminica si nu a iesit sihastrul din chilie, luând bătrânul un toiag s-a dus să-l bată si să-l gonească. La plecare i-a zis ucenicul: "Merg eu mai înainte, nu cumva să fie acolo vreunii si se vor sminti". Iar bătrânul i-a dat voie. Si apucând fratele mai înainte, a zis către sihastru: "Părintele meu vine să te mângâie si să te ia la chilie". Acesta cum a auzit dragostea bătrânului, a iesit în întâmpinarea lui si i-a pus metanie de departe, zicând: "Eu vin la sfintia ta, nu te supăra, părinte!".
Iar Dumnezeu, văzând lucrarea tânărului, l-a umilit pe bătrânul si aruncând toiagul a alergat spre închinarea lui si i s-a închinat aducându-l la chilia sa ca pe unul care nu ar fi auzit nimic din cele ce i-a zis el. Si a zis către ucenic: "Nimic nu i-ai spus din cele ce ti-am spus tie?". Acesta a răspuns: "Nimic". Auzind bătrânul, foarte s-a bucurat si a cunoscut că era zavistia vrăjmasului. Apoi l-a odihnit pe bătrânul, după care i s-a închinat ucenicului, zicând: "Tu să-mi fii mie părinte si eu tie ucenic, căci prin lucrarea ta s-au mântuit sufletele amândurora".  

Pilda zilei

    Întoarcere la făgaş

De multe ori, gospodarii din vreun sat în loc să meargă pe drumul cuvenit, o iau, fie cu piciorul, fie cu căruţa peste câmp, trecând peste lanuri şi hotare. Un gest urât, veţi zice, un gest necivilizat. Sau poate şi noi am făcut lucrul acesta. Văzând aşa, proprietarii locului încălcat se apucă şi fac şanţ, dar oamenii trec şi aşa. Pentru că n-au reuşit în felul acesta să-i determine pe oameni să meargă pe calea cuvenită, stăpânii locului pun atunci spini şi scaieţi, şi nu mai trece nimeni. Se duc toţi la drumul cuvenit. Aşa e şi cu suferinţa omenească. Dumnezeu vrea să mergem pe cărarea Lui, cea cuvenită, dar noi o luăm "peste câmp", “pe arătură”, adică facem fărădelegi. Atunci El sapă în calea noastră un şănţuleţ de suferinţă, pe care noi îl trecem lesne. Sapă unul mai măricel, dar noi îl trecem şi pe acela. Atunci ne aruncă în cale spinii şi ghimpii suferinţelor şi noi de abia atunci vedem calea cea bună şi ne întoarcem la ea. Şi dacă nici atunci nu ne întoarcem la calea lui Dumnezeu…

 

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.

Biblia intr-un an

    Iacov 3-5

Capitolul 3
1.     Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.
2.     Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.
3.     Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg.
4.     Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului.
5.     Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde!
6.     Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.
7.     Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească,
8.     Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte.
9.     Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10.     Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.
11.     Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară?
12.     Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
13.     Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii.
14.     Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului.
15.     Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
16.     Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
17.     Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.
18.     Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.  

Capitolul 4
1.     De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
2.     Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3.     Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
4.     Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
5.     Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie?
6.     Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har".
7.     Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.
8.     Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.
9.     Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare.
10.     Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.
11.     Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător.
12.     Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?
13.     Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
14.     Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.
15.     În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
16.     Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.
17.     Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are.  

Capitolul 5
1.     Veniţi acum, voi bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile care vor să vină asupra voastră.
2.     Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat moliile.
3.     Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi ca focul va mistui trupurile voastre; aţi strâns comori în vremea din urmă.
4.     Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Sabaot.
5.     V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii.
6.     Osândit-aţi, omorât-aţi pe cel drept; el nu vi se împotriveşte.
7.     Drept aceea, fiţi îndelung-răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelung răbdând, până ce primeşte ploaia timpurie şi târzie.
8.     Fiţi, dar, şi voi îndelung-răbdători, întăriţi inimile voastre, căci venirea Domnului s-a apropiat.
9.     Nu vă plângeţi, fraţilor, unul împotriva celuilalt, ca să nu fiţi judecaţi; iată judecătorul stă înaintea uşilor.
10.     Luaţi, fraţilor, pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului.
11.     Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi îndurător.
12.     Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată.
13.     Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi.
14.     Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
15.     Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.
16.     Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.
17.     Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni.
18.     Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa.
19.     Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,
20.     Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.