Sfântul Cuvios Nectarie din Bitolia, nevoitor la Kareia în Sfântul Munte Athos (+1470) Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit din Capadocia, autorul Tipicului celui Mare și întemeietor a șapte mănăstiri din Palestina (+532) Sfântul Ierarh Gurie, Arhiepiscopul Kazanului (1563) Sfântul Mucenic Anastasie, care s-a săvârșit tăindu-i-se capul şi fiind aruncat în mare (III) Cuvioşii Părinţi Carion Monahul şi fiul său, Zaharia, din Egipt (IV)
Stil vechi
5 Decembrie

Duminică

Stil nou
18 Decembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la pește
Duminica XXVII după Rusalii, a Sfinților Strămoși după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit din Capadocia, autorul Tipicului celui Mare și întemeietor a șapte mănăstiri din Palestina (+532). Sfântul Ierarh Gurie, Arhiepiscopul Kazanului (1563). Sfântul Mucenic Anastasie, care s-a săvârșit tăindu-i-se capul şi fiind aruncat în mare (III). Cuvioşii Părinţi Carion Monahul şi fiul său, Zaharia, din Egipt (IV). Sfântul Cuvios Nectarie din Bitolia, nevoitor la Kareia în Sfântul Munte Athos (+1470). Sfântul Cuvios Non. Sfântul Sfințit Mucenic Grat, episcopul Efesului. Sfântul Cuvios Filotei din Kareia, părintele duhovnicesc al Sfântului Nectarie (XV). Sfântul Cuvios Mucenic Cosma cel Bătrân şi cei dimpreună cu dânsul, mai mulți monahi atoniţi, ucişi prin sabie din porunca împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul şi a patriarhului Ioan Vekos, latino-cugetătorii (+1283). Sfântul Mucenic Vas, episcop de Nisa în Franţa (III). Sfântul Mucenic Dalmatie, episcop de Pavia în Italia (+304). Sfântul Mucenic Pelinie, episcop de Pentino în Italia (+362). Sfântul Cuvios Iustinian, pustnic din Wales în Marea Britanie (+560). Sfântul Ierarh Niceta, episcop de Trier în Franța (+566). Sfântul Ierarh Nizier, episcop de Traves în Germania (VI). Sfântul Cuvios Siran, întemeietorul Mănăstirii Meobecq din Franța (VII). Sfântul Cuvios Sava cel Tânăr, monah grec care s-a nevoit la Roma (+991). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Ilie (Cetveruhin)(+1932) și Serghie (Pravdoliubov)(+1950) și binecredinciosul creștin Ghenadie (Letiuk)(+1941), care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

La părintele Ioan a venit odată o femeie pe care soacra ei, cu care în primii ani de căsătorie stătuse sub acelasi acoperis, o chinuia foarte tare. Când soacra a început să îi facă farmece, femeia a făcut tot posibilul să se mute. Nici după aceea însă nu a avut liniste, deoarece soacra vroia să o despartă de sotul ei. Vrând să îi încerce credinta, părintele a întrebat-o:
- Ce fel de sfat vrei, femeie, duhovnicesc sau lumesc?
- Lumesc, părinte.
Ca să o ajute pe femeie să înteleagă cât de importantă este porunca iubirii aproapelui, părintele i-a zis:
- Atunci, stergeti-o din inimă, uită de ea, nu o mai lăsati să mai vină la voi, nu vă mai duceti la ea. Uitati-o, scăpati de ea.
- Dar parcă mi-e milă de ea, că e bolnavă si bătrână. Dati-mi un sfat duhovnicesc, că nu mă lasă inima să îi fac rău.
- Dar dacă îti dau, îl tii?
- Îl tin, părinte, să mă ajute Dumnezeu.
- Atunci, să te gândesti la ea ca la mama ta. Să citesti în fiecare zi pentru ea o catismă din Psaltire si să faci câte metanii poti pentru ca Dumnezeu să îi dăruiască gândul cel bun. Încearcă să eviti scandalurile cu ea, dar, dacă nu se poate, rabdă. Chiar dacă se poartă urât cu tine, tu poartă-te frumos cu ea.
- Greu, părinte, greu.
- Vezi tu, dacă ti-am zis să ti-o stergi din minte, ai spus că ti-e milă de ea. Dacă ti-am dat sfatul cel bun, spui că e greu. Ar fi bine ca, atunci când vii să îmi ceri un sfat, să te rogi să mă lumineze Dumnezeu să îti dau sfatul cel mai bun, iar pe tine să te lumineze să îl asculti.

Trei bătrâni s-au dus la avva Pafnutie, căruia i se zicea Chefala, ca să-l întrebe un cuvânt. Si le-a zis lor bătrânul: "Ce voiti să vă zic vouă, cuvânt duhovnicesc sau trupesc?". I-au răspuns lui: "Duhovnicesc". Le-a zis lor bătrânul: "Duceti-vă, iubiti necazul mai mult decât odihna si necinstea mai mult decât slava si a da mai vârtos decât a lua". 

Pilda zilei

Pe urmele tatălui

Un om cuprins de patima beţiei mergea într-o zi de iarnă pe furiş la cârciumă, peste grădinile înzăpezite. Când îşi întoarse capul, zări în spate pe băieţelul său cel mic, care abia se vedea din zăpadă.

- Du-te îndărăt, băiete, ai să te îneci în zăpadă, zise tatăl.

- Stai fără grijă, tată, răspunse băiatul, eu calc pe urmele tale.

Cuvintele acestea atinseră ca un cuţit pe omul pătimaş, care se întoarse acasă şi a hotărât să nu mai intre niciodată în crâşmă.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

   Iacov 1,2

Capitolul 1
1.     Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.
2.     Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
3.     Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
4.     Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
5.     Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
6.     Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
7.     Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
8.     Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
9.     Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10.     Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11.     Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.
12.     Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.
13.     Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14.     Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
15.     Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.
16.     Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
17.     Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
18.     După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
19.     Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.
20.     Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21.     Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.
22.     Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.
23.     Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale;
24.     S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era.
25.     Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.
26.     Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.
27.     Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.  

Capitolul 2
1.     Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2.     Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară,
3.     Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,
4.     N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene?
5.     Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
6.     Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi?
7.     Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi?
8.     Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
9.     Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
10.     Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
11.     Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
12.     Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii.
13.     Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.
14.     Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15.     Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16.     Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17.     Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18.     Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19.     Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20.     Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
21.     Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22.     Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23.     Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
24.     Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
25.     La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?
26.     Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.