Calendox

Stil vechi

5 Septembrie

Miercuri

Stil nou

18 Septembrie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Dezlegare la ulei

Pomenirea junghierii Sfântului Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, și pomenirea Dreptei Elisabeta mama Sfântului Ioan Botezătorul (I). Sfânta Muceniță Raisa (Raida/Iraida) din Tama în Egipt (+308). Sfinţii Mucenici: Iuvenalie şi Maxim din Antiohia (+361-363). Sfinţii Mucenici: Urban, Teodor şi Medimn, dimpreună cu alți 80 de preoţi şi diaconi mucenici din Nicomidia, care s-au săvârșit prin foc (+364). Sfântul Mucenic Gleb, fiul Sfântului Vladimir cel Mare, luminătorul rușilor (+1051). Sfântul Sfințit Mucenic Atanasie, stareţul Mănăstirii Simeon Stâlpnicul din Brest-Litovsk în Polonia, ucis de catolici în anul 1648, pentru că s-a împotrivit uniației. Sfinții Sfințiți Mucenici: Avdei (Avdie/Avda), episcop de Hormzid și Sunin, care au pătimit în Persia în vremea împăratului Izdigherd (+420). Sfântul Mucenic Romulus, prefectul palatului împărătesc, martirizat în timpul împăratului Traian (+112). Sfântul Mucenic Erculan de la Porto Romano în Italia (II). Sfântul Sfințit Mucenic Victorin, episcop de Aniterne în Italia, care a pătimit în timpul împăratului Traian (II). Sfinţii Mucenici: Chint, Arontie şi Dona din regiunea Campania în Italia. Sfinţii Sfințiți Mucenici: episcopul Chiriac, diaconul Arhelau, Censurin, prefectul Pretoriului, dimpreună cu Sfinții Mucenici Ostași: Aureea, Felix, Maxim, Taurin, Erculanus, Venerie, Storocim, Mina, Comodie, Ermil, Mavru, Eusebiu, Rustic, Monah, Amandin, Olipie, Cipru și Teodor tribunul, care au pătimit la Ostia în Italia (+252). Sfântul Ierarh Amand, episcop de Besancon în Franţa (IV). Sfântul Sfințit Mucenic Taurin, episcop de Eauze-Gascogne în Franța (IV). Sfântul Cuvios Bertin, întemeietorul Mănăstirii Sithin din Franţa și a Sfântului Ierarh Ursicin, episcop de Ravena în Italia (VI). Sfântul Ierarh Victorin, episcop de Como în Italia și mărturisitor al Ortodoxiei în fața arianismului (+644). Soborul Tuturor Sfinţilor Mucenici şi mărturisitori din Kazakhstan. Sfântul Nou Mucenic Eftimie (Cocev) din Rusia, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1937). Aflarea moaștelor Sfântului Cuviosul Mărturisitor Alexandru (Urodov) (2001).

File pateric

Odată, la părintele Ioan la biserică, a venit un părinte cu corul de la strană. Veniseră din orasul lor să participe la un concert de colinde.
Fără să stie cum cântă, părintele Ioan le-a îngăduit să tină ei strana. Dezamăgirea credinciosilor a fost mare: în locul muzicii psaltice pe care se asteptau să o audă au auzit ceva care semăna mai mult a operă. Muzica era plină de mândrie, solistii fiind mai degrabă interesati să îsi arate măiestria vocală decât să Îi cânte lui Dumnezeu.
În biserică se afla si un părinte călugăr care se afla în drum spre Muntele Athos. Dumnezeu îi descoperise acestuia că, atunci când ridicau vocea prea strident, mândrindu-se, cântăretii de la strană erau înconjurati de draci. Numai atunci când cântau fără ifose si fără paradă, numai atunci dracii îi părăseau.
Călugărul i-a spus părintelui Ioan vedenia, si acesta l-a rugat să le spună si celor din cor ce îi descoperise Dumnezeu. Dar, din smerenie, călugărul a refuzat. Atunci părintele Ioan s-a dus si le-a spus el cântăretilor despre aceasta.
- Părinte, dar asa sunt vocile lor, altfel nu pot cânta. Ori asa, ori deloc, a spus dirijorul, încercând să le ia apărarea.
- Mai bine deloc decât asa, fratilor, că aici nu e sală de operă. Sunt convins că puteti cânta si altfel, numai bunăvointă să aveti. Dacă veti cânta numai pentru oameni, pierdeti plata de la Dumnezeu. Dacă veti cânta pentru Dumnezeu, veti câstiga si inimile oamenilor. Mândria nu tine de voce. Si nici smerenia nu tine de voce, tine de inimă. Poate vă gânditi că vedenia călugărului a fost de la draci, nu de la Dumnezeu. Că el, habotnic cum îl credeti, si obisnuit numai cu psaltichia de la mănăstire, nu stie să guste muzica voastră. Muzica izvodită din inimile si din mintile sfintilor seamănă prea putin cu muzica marilor compozitori religiosi de astăzi. Pe sfinti i-a luminat Dumnezeu de au compus muzica bisericească. Iar compozitorii care au încercat să înlocuiască psaltichia prin creatiile lor s-au arătat potrivnici Dumnezeului care i-a luminat pe sfinti. Ortodoxia are un duh propriu: icoana bizantină îl păstrează, icoana renascentistă nu. Muzica psaltică îl păstrează, cealaltă nu. Ortodoxia nu e cum vrem noi sau cum ne place nouă. Îl rog pe părintele vostru, care îmi e prieten, să mă ierte că vă fac observatie. Dacă tineti cu dintii de mândria voastră, veti putea câstiga cel mult niste premii stricăcioase. Dar, dacă veti încerca să cântati asa cum trebuie, puteti dobândi cununi pe care nu le veti pierde niciodată

Un bătrân oarecare, duhovnicesc, dintr-o mănăstire, a văzut odată la fereastra chiliei unui frate doi draci care stăteau si ascultau la fereastra fratelui si ascultând putin începeau a sălta; si iar stând ascultau si iar începeau a sălta si asa făceau câtva timp. Iar bătrânul, văzând, s-a sculat de unde sedea si privea si a mers la chilia acelui frate să vadă pricina de atâta bucurie si săltare a acelor spurcati diavoli. Si apropiindu-se bătrânul de chilia fratelui, dracii, văzându-l venind asupra lor, rusinându-se s-au dat în lături ca niste câini, unul într-o parte, altul într-alta, si asa depărtându-se au fugit. Iar bătrânul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau săltând acei draci, l-a auzit pe acela în chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastră. Si îndată a priceput si a cunoscut bătrânul că pricina bucuriei si săltării spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si, intrând la dânsul în chilie, l-a găsit stând la fereastră si citind.
Fratele, îndată lăsându-si citirea, s-a închinat după obicei, cu smerenie. Atunci bătrânul i-a zis: "Fiule, mai de folos ti-ar fi tie de te-ai culca în chilia ta si să dormi toată ziua decât să citesti cu asa sunet în glas, precum citesti. Căci nu-ti este de nici un folos, ci este bucurie si veselie si săltare dracilor. Acum, iată, am gonit doi draci de la fereastra ta, care se bucurau si săltau ascultând si auzind glasul citirii tale, si pe care i-am văzut de la chilia mea, ascultând si săltând la fereastră. Dinadins am venit la tine, fiule, ca să-ti părăsesti acel sunet de glas în rugăciunea si citirea ta si să-ti citesti pravila si rugăciunea călugăreste, în taină, după cum ne-a poruncit nouă Domnul Hristos si Sfintii Părinti, iar nu cu sunet de glas întru auzirea oamenilor si a dracilor". Zis-a fratele: "Dar ce să fac, părinte, că eu asa m-am obisnuit si m-am deprins a citi si în alt chip nu pot să citesc? Că de voi citi în taină, îmi pare că nu înteleg, si nici nu stiu ce citesc si de citirea în taină eu nu mă îndulcesc, nici nu simt umilintă, sau ceva de folos pentru inima mea".

Pilda zilei

Harnicul, leneşul şi...ispitele

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:
- Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
- E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
- Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.
- Păi, vezi, băiatul meu...! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.

"Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!"

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

Iezechiel

Capitolul 46
1. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poarta curţii celei dinăuntru, care dă spre răsărit, trebuie să fie încuiată în timpul celor şapte zile de lucru, iar în ziua odihnei ea trebuie să fie deschisă, şi în ziua de lună nouă trebuie să fie deschisă.
2. Regele va trece prin pridvorul din afară al porţii acesteia şi va sta la uşorul acestei porţi; iar preoţii vor săvârşi arderea de tot a lui, şi jertfa lui cea de împăcare; şi el din pragul porţii se va închina Domnului şi va ieşi, iar poarta va rămâne neîncuiată până seara.
3. Poporul ţării se va închina înaintea Domnului, dinaintea porţii, în ziua odihnei şi la lună nouă.
4. Arderea de tot pe care regele trebuie să o aducă Domnului în ziua odihnei, trebuie să fie de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă,
5. Prinosul de pâine de o efă de făină, cu berbecul şi cu mieii, cât îi va da mâna, iar untdelemnul, un hin la efă.
6. În ziua de lună nouă se va aduce de el un junc fără meteahnă din cireada de boi şi de asemenea şase miei şi un berbec fără meteahnă.
7. Prinos de pâine va aduce o efă cu viţelul şi o efă cu berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mâna, untdelemn, câte un hin la efă.
8. Când vine regele, trebuie să intre prin pridvorul porţii celei dinăuntru şi tot pe acolo să iasă.
9. Iar când va veni poporul ţării înaintea feţei Domnului, la sărbători, atunci, intrând pe poarta de miazănoapte pentru închinare, trebuie să iasă pe poarta de miazăzi, iar când intră pe poarta de miazăzi, trebuie să iasă pe poarta de miazănoapte; el nu trebuie să iasă tot pe acea poartă pe care a intrat, ci trebuie să iasă pe cea din faţa aceleia.
10. Regele trebuie să fie în mijlocul lor; când intră ei, intră şi el, şi când ies ei, iese şi el.
11. În zilele de sărbătoare şi în zilele de bucurie, prinosul de pâine din partea lui trebuie să fie de câte o efă, cu viţelul şi berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mina, iar untdelemn, câte un hin la efă.
12. Iar dacă regele, din evlavie, vrea să aducă ardere de tot Domnului, trebuie să i se deschidă porţile cete de la răsărit şi el va săvârşi arderea sa de tot şi jertfa sa de mulţumire tot aşa cum a săvârşit-o în ziua odihnei, şi după aceea va ieşi, iar după ieşirea lui poarta se va închide.
13. În fiecare zi să aduci Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă; în fiecare dimineaţă să-l aduci.
14. Iar ca prinos de pâine să adaugi la el în fiecare dimineaţă a şasea parte de efă şi untdelemn a treia parte din hin, ca să amesteci făina. Aceasta este o lege veşnică despre prinosul de pâine ce trebuie să se aducă Domnului totdeauna.
15. Să se aducă ardere de tot un miel şi prinos de pâine şi untdelemn necontenit în fiecare dimineaţă.
16. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Dacă regele va da vreunuia din fiii săi dar, acest dar trebuie să treacă moştenire şi la fiii aceluia. Ei îl vor stăpâni ca pe o moştenire.
17. Iar dacă el dă din moştenirea sa cuiva din robii săi dar, acesta va fi al aceluia numai până la anul jubileu şi atunci se va întoarce la rege. Moştenirea lui poate trece numai la fiii lui.
18. Dar regele nu poate lua din partea de moştenire a poporului, strâmtorându-l în moştenirea lui. El numai din moştenirea sa poate împărţi copiilor săi, ca nimeni din poporul Meu să nu fie izgonit din moştenirea iuim.
19. Apoi m-a dus bărbatul acela pe calea porţii celei de miazăzi la camerele sfinţite ale preoţilor, dinspre miazănoapte, şi iată era un loc în fund, spre apus.
20. Şi mi-a zis: "Acesta este locul unde preoţii trebuie să fiarbă jertfa cea pentru vină şi jertfa cea pentru păcat; unde trebuie să coacă pâinile din prinoase, fără să le scoată în curtea cea din afară, pentru sfinţirea poporului".
21. După aceea m-a scos în curtea cea din afară şi m-a dus în cele patru colţuri ale curţii şi iată în fiecare colţ al curţii era încă o curte.
22. În toate patru colţurile curţii erau curţi acoperite, de patruzeci de coţi în lungime şi de treizeci în lăţime; curţile din toate patru colţurile aveau o singură măsură.
23. Şi împrejurul celor patru curţi erau ziduri, iar pe lângă pereţi de jur împrejur erau vetre pentru gătit mâncare.
24. Şi mi-a zis bărbatul acela: "Iată bucătăriile în care slujitorii templului fierb jertfele poporului".

Capitolul 47
1. Apoi m-a dus înapoi la uşa templului şi iată de sub pragul templului curgea o apă spre răsărit; pentru că templul era cu fata spre răsărit şi apa curgea de sub partea dreaptă a templului, pe partea de miazăzi a jertfelnicului.
2. M-a scos spoi pe partea cea de la miazănoapte şi m-a dus pe din afară, împrejur, la poarta care dă spre răsărit şi iată apa curgea pe partea dreaptă.
3. Când bărbatul acela mergea spre răsărit, ţinea în mână sfoara şi a măsurat o mie de coţi; şi m-a dus prin apă şi apa era până la glezne.
4. A mai măsurat apoi o mie de coţi Şi m-a dus prin apă, şi apa era până la genunchi. Şi a mai măsurat încă o mie de con şi apa era până la brâu.
5. Şi a mai măsurat încă o mie de coji şi era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apele crescuseră; erau ape de trecut înotând, un fluviu care nu se putea trece.
6. Atunci mi-a zis bărbatul acela: "Ai văzut, fiul omului?" Şi el m-a dus înapoi la malul râului.
7. Şi cârd am venit înapoi, iată pe malurile râului erau mulţi arbori pe o parte şi pe alta.
8. şi mi-a zis acela: "Această apă curge în partea de răsărit a ţării, se va coborî în şes şi va intra în mare, şi apele ei se vor face sănătoase.
9. Toată vietatea care mişună acolo pe unde va trece râul, va trăi. Peşte va fi foarte mult, pentru că va intra acolo apa aceasta şi apele din mare se vor face sănătoase; unde va intra râul acesta, toate vor trăi acolo.
10. Lângă el vor sta pescarii de la En-Gaddi până la En-Eglaim şi îşi vor arunca mrejele. Vor fi peşti de tot soiul, ca cei din Marea cea Mare (Mediterană) şi foarte numeroşi.
11. Mlaştinile lui şi lacurile lui, care nu se vor face sănătoase, vor rămâne pentru sare.
12. La râu, pe amândouă laturile lui, vor creşte tot felul de arbori care dau hrană. Frunzele lor nu se vor veşteji şi fructele din ei nu se vor mai isprăvi. n fiecare lună se vor coace fructe noi, pentru că apa pentru ele vine din locul cel sfânt; fructele lor se vor întrebuinţa ca hrană, iar frunzele la leacuri".
13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată hotarele pământului pe care-l veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel: Iosif va avea două părţi.
14. Şi veţi stăpâni din el toţi deopotrivă, pentru că, ridicându-Mi mâna, M-am jurat să-l dau părinţilor voştri, de aceea va fi pământul acesta moştenirea voastră.
15. Iată care sunt hotarele ţării acesteia: În partea de miazănoapte de la Marea cea Mare, drumul Hetlonului până la intrarea Hamatului: Ţedad,
16. Berot, Sibraim care e între hotarul Damascului şi al Hamatului, Haţer-Haţicon, spre hotarul Hauranului.
17. Şi va fi hotarul de la mare până la Haţar-Enon în hotarul Damascului, având la miazănoapte ţinutul Hamat. Aceasta este latura de miazănoapte.
18. Hotarul de răsărit să-l trageţi printre Hauran şi Damasc, printre Galaad şi ţara lui Israel, pe Iordan, de la hotarul de miazănoapte până la marea de răsărit spre Tamar. Aceasta este latura de răsărit.
19. Iar latura de miazăzi începe spre miazăzi de la Tamar şi merge până la apele Meriba la Cadeş, apoi urmează cursul râului până la Marea cea Mare. Aceasta este latura de miazăzi.
20. Iar hotarul de la apus este Marea cea Mare, de la hotarul de miazăzi până în dreptul Hamatului, Aceasta este latura de la apus.
21. Şi să vă împărţiţi între voi ţara aceasta, după seminţiile lui Israel.
22. Şi s-o împărţiţi prin sorţi ca moştenire a voastră şi a străinilor care vor trăi la voi, care au născut copii între voi; şi ei trebuie să se socotească între fiii lui Israel deopotrivă cu locuitorii băştinaşi. Cu voi să primească şi ei la sorţi moştenirea lor intre seminţiile lui Israel.
23. În care seminţie va trăi străinul, în aceea i se va da şi moştenire", zice Domnul Dumnezeu.

Capitolul 48
1. Iată numele seminţiilor: la capătul de miazănoapte al ţării, pe calea care duce de la Hetlon la Hamat, Haţar-Enon la hotarul Damascului, pe hotarul de miazănoapte, care este spre Hamat, pe toată întinderea aceasta de la răsărit până la mare este o singură parte, a lui Dan.
2. Lângă hotarul lui Dan, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Aşer.
3. Lângă hotarul lui Aşer, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Neftali.
4. Lângă hotarul lui Neftali, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Manase.
5. Lângă hotarul lui Manase, de la hotarul de răsărit până la cel de la apus, este partea lui Efraim.
6. Lângă hotarul lui Efraim, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Ruben.
7. Lângă hotarul lui Ruben, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Iuda.
8. Iar lângă hotarul lui Iuda, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea sfântă, în lăţime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, iar în lungime deopotrivă cu celelalte părţi, de la marginea de răsărit ţa ţării până la cea de apus. În mijlocul acestei părţi va fi templul.
9. Partea pe care o veţi osebi Domnului va fi lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi, iar lăţimea de zece mii de coţi.
10. Şi această parte sfântă trebuie să fie a preoţilor: la miazănoapte douăzeci şi cinci de mii de coţi, la apus în lăţime zece mii de coţi, spre răsărit în lăţime zece mii şi spre miazăzi în lungime douăzeci şi cinci de mii, iar la mijloc va fi locaşul sfânt al Domnului.
11. Aceasta să o afierosiţi preoţilor din fiii lui Sadoc, care au stat în slujba Mea şi care, în vremea rătăcirii fiilor lui Israel, nu s-au abătut de la Mine, cum s-au abătut ceilalţi leviţi.
12. Această parte sfântă de pământ, va fi a lor, sfinţenie mare, la hotarul leviţilor.
13. Leviţii vor primi lângă partea preoţilor o parte de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime: toată partea douăzeci şi cinci de mii în lungime şi zece mii în lăţime.
14. Şi din această parte ei nu pot nici să vândă, nici să schimbe; pârga pământului nu poate fi trecută altora, pentru că ea este lucru sfânt, al Domnului.
15. Iar următoarele cinci mii în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime se dau pentru cetate, pentru întrebuinţarea obştească, pentru locuinţe şi pentru pieţe; cetatea va fi în mijloc.
16. Iată măsurile ei: latura de miazănoapte patru mii cinci sute de coţi, latura de miazăzi patru mii cinci sute de coţi, latura de răsărit patru mii cinci sute de coţi şi latura de la apus de patru mii cinci sute de coţi.
17. Iar păşunea împrejurul cetăţii va fi două sute cincizeci de coţi la miază-noapte, la răsărit două sute cincizeci, la miazăzi două sute cincizeci şi la apus două sute cincizeci.
18. Iar ce rămâne din lungime în linie cu porţiunea sfântă - zece mii spre răsărit şi zece mii spre apus - va forma un venit pentru hrana muncitorilor din cetate.
19. În cetate pot să lucreze lucrători din toate seminţiile lui Israel.
20. Toată partea aceasta, un pătrat de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi în lăţime, va fi partea sfântă şi va cuprinde şi pământul cetăţii.
21. Ce va rămâne va fi al regelui de o parte şi de alta a porţiunii sfinte şi a porţiunii cetăţii, ce va trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coli spre răsărit până la hotarul ţării şi ce va trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coţi spre apus până la hotarul ţării. Aceasta va fi partea regelui, aşa încât partea sfântă şi locaşul sfânt vor fi la mijloc.
22. Şi ceea ce rămâne de la stăpânirea leviţilor şi de la stăpânirea oraşului, la mijloc, între hotarul lui Iuda şi hotarul lui Veniamin, va fi al regelui.
23. Iată acum celelalte seminţii: alături de partea leviţilor, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui Veniamin.
24. Lângă hotarul de miazăzi al lui Veniamin, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui Simeon.
25. Lângă hotarul de miazăzi al lui Simeon, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui Isahar.
26. Lângă hotarul de miazăzi al lui Isahar, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui Zabulon.
27. Lângă hotarul de miazăzi al lui Zabulon, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui Gad.
28. Iar pe hotarul de miazăzi al lui Gad merge şi hotarul de miazăzi al jării de la Tamar spre apele Meriba de la Cadeş, de-a lungul râului acestuia până la Marea cea Mare.
29. Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi seminţiilor lui Israel, şi acestea sunt părţile seminţiilor, zice Domnul Dumnezeu.
30. Iată acum care sunt porţile cetăţii. Porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel.
31. Latura de miazănoapte va avea patru mii cinci sute de coli şi va avea trei porţi: una, poarta lui Ruben, una, poarta lui Iuda şi una, poarta lui Levi.
32. Latura de răsărit va avea patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: una, poarta lui Iosif, una, poarta lui Veniamin şi una, poarta lui Dan.
33. Latura de miazăzi va avea patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: una, poarta lui Simeon, una, poarta lui Isahar şi una, poarta lui Zabulon.
34. Şi latura dinspre mare va avea patru mii cinci sute de coli şi trei porţi: una, poarta lui Gad, una, poarta lui Aşer şi una, poarta lui Neftali.
35. De jur împrejurul cetăţii sunt optsprezece mii de coţi. Iar din ziua aceea înainte numele cetăţii va fi: Domnul este acolo.