Sfinţii şapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin, care au murit în timpul persecuției împăratului Deciu (apr.250) și prin minune dumneezeiască au înviat din morți după aproape 200 de ani, în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (V)
Stil vechi
4 August

Duminică

Stil nou
17 August
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Adormirii Maicii Domnului. Dezlegare la ulei
Duminica X după Cincizecime (a vindecării lunaticului). Sfinţii şapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin, care au murit în timpul persecuției împăratului Deciu (apr.250) și prin minune dumneezeiască au înviat din morți după aproape 200 de ani, în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (V). Aducerea moaștelor în Răsărit a Sfintei Cuvioase Muceniţe Evdochia, care a pătimit în Persia (+362). Sfântul Mucenic Elefterie Camerierul din Tars (IV). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: ieromonahul Mihail (Juc) și binecredincioșii creștini: Simeon (Vorobiov) şi Dimitrie (Vorobiov), care au pătimit în timpul regimului comunist (+ 1937). Sfântul Mucenic Tatuil, care s-a săvârşit fiind spânzurat. Sfânta Perpetua din Roma, care a îngropat trupurile multor sfinți mucenici (I). Sfinţii Mucenici: Crescentin, Iust şi Iachint din Roma. Sfinţii Mucenici: Epifanie şi Isidor. Sfântul Mucenic Protasie. Sfântul Cuvios Sitnil, pustnic din Anglia. Sfântul Ierarh Agabie, episcop de Verona în Italia (+250). Sfântul Sfințit Mucenic Tertulin, preot din Roma, care a pătimit în timpul împăratului Valerian (+257). Sfinţii Mucenici: Peregrin, Macerat şi Viventie din Spania, care au pătimit în Franţa (VI). Sfântul Ierarh Eufronie, episcop de Tours în Franţa (+573). Sfântul Cuvios Lugaid, întemeietorul mai multor mănăstiri din Irlanda (+608). Sfântul Cuvios Molua, egumen la Killaloe în Irlanda (+609).
File pateric

În Săptămâna Patimilor, doi soti si-au împărtit treburile casnice, altfel încât să termine cât mai repede curătenia. Stabiliseră că trebuiau să termine înainte de Miercurea Mare, ca să aibă cât mai mult timp pentru cele duhovnicesti. Dacă terminau, până la Pasti mai aveau de făcut numai mâncare. Le rămânea destul timp să se ocupe de cele duhovnicesti.
Sotia si-a terminat partea ei de treabă. Până să plece la denie, s-a gândit să bată covoarele. Sotul întârziase acasă, fiind retinut la serviciu. Când a venit, a văzut-o pe sotie în fata blocului bătând covoarele.
- Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? Mă schimb si vin eu să le bat. Nu trebuia să faci si treaba asta.
- Nu, du-te sus si mănâncă, mă descurc si singură. Ce, până să mă mărit nu tot eu le băteam? Că tata nu mai avea putere.
- Opreste-te, că mă superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.
Înainte de a pleca la biserică, părintele lor duhovnic, care le era vecin, a văzut scena de pe balcon. Le-a spus:
- Asa să vă certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare să vrea să îl ajute pe celălalt cât mai mult. Si certurile astea vor avea plată de la Dumnezeu.

Un monah avea sub ascultare un alt monah, care era într-o chilie departe cu zece mile. Deci i-a zis lui gândul: "Cheamă-l pe fratele să vină să ia pâinea". Si iarăsi a socotit: "De ce pentru pâine să supăr eu pe fratele să vină zece mile? Mai vârtos să o duc eu". Si, luând-o, a plecat la el, dar, mergând, s-a lovit cu piciorul de o piatră si, rănindu-i-se degetul, curgea sânge mult. De durere a început să plângă. Atunci îndată a venit la el îngerul, zicând: "De ce plângi?". Iar el, arătându-i rana, a zis: "Pentru aceasta plâng". Zis-a îngerul: "Nu plânge pentru aceasta, că pasii tăi pe care îi faci, pentru Domnul se numără si spre marea răsplătire înaintea fetei lui Dumnezeu se văd".
Atunci, multumind pustnicul lui Dumnezeu, călătorea bucurându-se. Si venind la fratele, i-a adus pâinile si i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu si, dându-i pâinea, s-a întors. A doua zi luând iarăsi pâine, a plecat la alt monah să o ducă. Si s-a întâmplat de venea si acela la el si s-au întâlnit pe cale amândoi. Astfel a zis cel ce mergea către cel ce venea: "O comoară aveam si ai căutat să mi-o furi?". Si el a zis lui: "Au doară usa cea strâmtă numai pe tine te încape? Lasă-ne si pe noi să venim împreună cu tine". Si îndată vorbind ei, li s-a arătat îngerul Domnului si le-a zis: "Prigonirea aceasta a voastră s-a suit la Dumnezeu ca un miros de bună mireasmă!" (3-346)

Pilda zilei

Ştiţi ce le-am spus unor soţi? „Fiindcă vă potriviţi, de aceea nu vă potriviţi”. Amândoi sunt sensibili. Dacă se va întâmpla ceva în casă, amândoi se vor pierde cu firea şi vor începe: „Vai, ce-am păţit!” va spune unul, „Vai, ce-am păţit!” va spune celălalt. Adică unul îl ajută pe celălalt să deznădăjduiască şi mai mult. Nu-l poate întări cât de puţin pe celălalt, spunându-i: „Ia stai, nu este un lucru chiar aşa de grav ceea ce se întâmplă!”. Am văzut aceasta la multe perechi de soţi.

Cuviosul Paisie Aghioritul

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Isaia

Capitolul 61
1.  Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate;
2.  Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru;
3.  Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de veşminte de doliu, slavă în loc de deznădejde. Ei vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea Lui.
4.  Ei vor zidi pe vechile ruine, vor ridica dărâmăturile de altădată, vor reface cetăţile distruse, pustiite din neam în neam.
5.  Oameni de neam străin vor veni şi vă vor paşte turmele, feciori din alt neam vor fi plugarii şi vierii voştri.
6.  Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru. Bunătăţile popoarelor, voi le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri.
7.  Fiindcă ocara lor era îndoită, batjocură şi scuipări erau partea lor, pentru aceasta îndoit în pământul lor vor moşteni şi de slava cea de-a pururi ei se vor bucura!
8.  Că Eu sunt Domnul, Care iubesc dreptatea ţi urăsc răpirile nedrepte. Eu le voi da cu credincioşie plata lor şi legământ veşnic cu ei voi încheia.
9.  Cu nume mare va fi neamul lor între neamuri şi urmaşii lor printre popoare. Toţi cei ce ii vor vedea vor da mărturie că ei sunt un neam binecuvântat de Domnul.
10.  Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă.
11.  Ca pământul care răsare ierburi, şi ca o grădină în care sămânţa încolţeşte, aşa Domnul Dumnezeu va face dreptatea să răsară, şi înaintea tuturor neamurilor preaslăvirea Sa.

Capitolul 62
1.  Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi avea odihnă până ce dreptatea lui nu va ieşi ca lumina şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără.
2.  Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi regii slava ta şi te vor chema pe tine cu nume nou, pe care îl va rosti gura Domnului.
3.  Şi tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna Domnului şi ca o diademă regală în mâna Dumnezeului tău.
4.  Şi nu ţi se va mai zice ţie: "Alungată", şi ţării tale: "Pustiită", ci tu te vei chema: "Întru tine am binevoit" şi ţara ta: "Cea cu bărbat", că Domnul a binevoit întru tine şi pământul tău va avea un soţ.
5.  Şi în ce chip se însoreşte flăcăul cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip mirele se veseleşte de mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!
6.  Pe zidurile tale, Ierusalime, Eu pun străjeri, care nici zi, nici noapte nu vor tăcea! Voi, care aduceţi aminte Domnului de făgăduinţele Lui, să n-aveţi odihnă!
7.  Şi să nu-I daţi răgaz până ce nu va aşeza din nou Ierusalimul, ca să facă din el lauda pământului.
8.  Juratu-S-a Domnul pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel tare: "Nu voi mai da de aici înainte grâul tău spre hrană vrăjmaşilor tăi, şi cei de neam străin, nu vor bea mustul tău, rodul muncii tale.
9.  Ci numai cei ce îl vor fi adunat îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi cei care vor fi făcut culesul vor bea vinul în curţile templului Meu cel sfânt!"
10.  Intraţi, întraţi pe porţi! Gătiţi cale poporului, gătiţi, gătiţi-i drum, curăţiţi-l de pietre, înălţaţi un steag peste neamuri!
11.  Iată, Domnul vesteşte acestea până la marginile pământului: "Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!"
12.  Şi ei se vor chema: "Popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului şi ţie şi se va zice: "Cea căutată", "Cetatea nepărăsită!"

Capitolul 63
1.  Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? "Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!"
2.  Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc?
3.  "Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-am pătat toate hainele Mele.
4.  Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul răscumpărării sosise.
5.  Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci braţul Meu M-a ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a fost.
6.  În mânia Mea am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în urgia Mea Şi Sângele lor l-am împrăştiat pe pământ".
7.  Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea milelor Sale.
8.  Şi a zis: "Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioşi!"
9.  Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult.
10.  Dar ei s-au răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt, din ţare pricină El S-a făcut împotrivitorul lor şi s-a războit împotriva lor.
11.  Atunci ei şi-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul şi turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt?
12.  Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Său slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca să-Şi facă un nume veşnic?
13.  Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu şi ei nu s-au poticnit?
14.  Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-ţi faci un nume slăvit.
15.  Priveşte din ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt şi strălucit: Unde este râvna şi puterea Ta nesfârşită, zbuciumul lăuntrului Tău şi milostivirile Tale?
16.  Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mântuitorul rostru: acesta este numele Tău de totdeauna.
17.  Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale şi ne-ai învârtoşat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale.
18.  Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul Tău şi vrăjmaşii noştri au călcat în picioare altarul Tău?
19.  Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai sunt chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!