Pildele lui Solomon

Capitolul 4
1.  Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială,
2.  Căci eu vă dau învăţătură bună: Nu părăsiţi povaţa mea.
3.  Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur, şi cu duioşie iubit la mama mea
4.  Şi el mă învăţa şi-mi zicea: "Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzeşte poruncile mele şi vei fi viu.
5.  Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele!
6.  Nu o lepăda şi ea te va păzi; iubeşte-o şi ea va sta de veghe.
7.  Iată începutul înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea.
8.  Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa.
9.  Ea va pune cunună de daruri pe capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste.
10.  Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
11.  Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii.
12.  Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni.
13.  Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta.
14.  Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi.
15.  Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe;
16.  Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă.
17.  Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.
18.  Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare;
19.  Iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica.
20.  Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la poveţele mele pleacă-ţi urechea ta!
21.  Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale,
22.  Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot trupul omenesc.
23.  Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa.
24.  Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia.
25.  Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute.
26.  Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite.
27.  Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău.
28.  Căci cărările drepte le păzeşte Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele.
29.  El va face drepte căile tale şi mergerea ta o va face să fie în pace. 

Capitolul 5
1.  Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta,
2.  Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa.
3.  Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul,
4.  Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri.
5.  Picioarele ei coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii.
6.  Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde.
8.  Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei,
9.  Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele.
9.  Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă;
10.  Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia;
11.  Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă,
12.  Şi să zici: "Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea?
13.  De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea?
14.  Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştei".
15.  Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău.
16.  Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe.
18.  Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe.
19.  Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze.
20.  Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute?
21.  Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui.
22.  Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat.
23.  El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri. 

Capitolul 6
1.  Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul,
2.  Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
3.  Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăveşte-te. Şi fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te şi cazi la picioarele aproapelui tău şi-l roagă;
4.  Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale.
5.  Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului.
6.  Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte!
7.  Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor,
8.  Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.
9.  Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău?
10.  Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!
11.  Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.
12.  Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
13.  Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.
14.  în inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.
15.  Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.
16.  Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său:
17.  Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18.  Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
19.  Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.
20.  Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale.
21.  Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău.
22.  Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine.
23.  Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
24.  Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine.
25.  Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei.
26.  Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.
27.  Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă?
28.  Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile?
29.  Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.
30.  Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea;
31.  Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.
32.  Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel;
33.  El nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge.
34.  Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării;
35.  El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.

Capitolul 7
1.  Fiul meu; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine.
2.  Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.
3.  Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
4.  Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta,
5.  Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
6.  Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii,
7.  Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
8.  El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei.
9.  Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.
10.  Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă;
11.  Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
12.  Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
13.  Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise:
14.  "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele;
15.  Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit.
16.  Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt,
17.  Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.
18.  Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
19.  Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
20.  Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!"
21.  Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
22.  El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană,
23.  Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa.
24.  Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele!
25.  Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,
26.  Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
27.  Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.