Sfântul Xenofont întemeietorul Mănăstirii Robeika din Novgorod în Rusia (+1262) Icoana Maicii Domnului cu trei mâini (Trihirusa) Sfântul Mucenic Chir Sfinții Cuvioşi Serghie şi Gherman de la Valaam (apr.1353) întemeietorii și egumenii Mănăstirii Valaam din Rusia (XIV)
Stil vechi
28 Iunie

Sâmbătă

Stil nou
11 Iulie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Sfinților Apostoli. Dezlegare la pește
Icoana Maicii Domnului cu trei mâini (Trihirusa). Mutarea moaștelor Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan, doctori fără de arginţi și făcători de minuni din Edesa (+ 311) în anul 412 . Sfinții Cuvioşi Serghie şi Gherman de la Valaam (apr.1353) întemeietorii și egumenii Mănăstirii Valaam din Rusia (XIV). Sfinții Mucenici: Papia și Machedonie, care s-a săvârşit tăindu-i-se degetele mâinilor şi ale picioarelor (IV). Sfântul Cuvios Pavel Doctorul din Corint, care s-a săvârşit cu pace (VII). Sfântul Xenofont întemeietorul Mănăstirii Robeika din Novgorod în Rusia (+1262). Sfântul Cuvios Serghie Magistrul, care a întemeiat Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din Nicomidia (IX). Sfântul Sfințit Mucenic Donag, episcopul Libiei, care s-a săvârşit de sabie, și a Sfântului Cuvios Ulchian, care s-a săvârşit cu pace. Sfinţii 3 Mucenici din Galatia, care s-au săvârşit de sabie, Sfinții 2 tineri Mucenici, care s-au săvârşit fiind răstigniţi, și Sfinții 70 Mucenici din Schitopolis în Palestina, care s-au săvârşit de sabie. Sfinții Cuvioși: Moise, cel depărtat de lume, care s-a săvârşit cu pace, și Magnu, care s-a săvârşit din viață în timp ce se ruga. Sfântul Ierarh Zaharia, episcop de Lyon în Franţa (III). Sfinții Mucenici: Plutarh, Heraclides, Heron, Raiso şi cei dimpreună cu dânşii, care au pătimit la Alexandria în Egipt (+202). Sfântul Cuvios Senufie „purtătorul de flamură” din Egipt (IV). Sfântul Crummine din Leccuine, ucenicul Sfântului Patrick din Irlanda (V). Sfântul Cuvios Austol, monah la Cornwall în Anglia, și Sfântul Ierarh Benign, episcop de Utrecht în Olanda (VI). Sfânta Cuvioasă Teodichildis, prima stareţă de la Mănăstirea Jouarre din Franţa (+660). Sfinții Ierarhi: Leon al II-lea și Pavel I Mărturisitorul, episcopii Romei (+683 și +767). Sfântul Cuvios Mucenic Argymir din Cabra în Spania (+856). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: diaconii: Vasile și Grigorie și binecredincioasa creștină Sebastiana, care au pătimit în timpul regimului comunist (+1918, +1938 și +1940). Sfinți Cuvioși Egilo, stareţ la Prum, și Heimrad preotul, pustnic din Germania (+871 și +1019).
File pateric

 După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot si l-a întrebat:
- Părinte, îmi dati binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea si vreau să mă relaxez putin.
- La ce film vreti să mergeti?
- La o comedie.
- Dacă tii mult să mergi, du-te.
Tânărul s-a îndepărtat. Paracliserul, care în tineretea sa fusese frate de mănăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:
- Vai, părinte, cum îl lăsati să îsi piardă timpul?
- Nu e treaba ta.
- Totusi, nu vă e frică de Dumnezeu?
- Nu esti tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni vine la biserică si e din ce în ce mai râvnitor. Nu trebuie să privească credinta ca pe un jug sufocant. Trebuie să urce pe fiecare treaptă, nu poate ajunge direct la capătul drumului. Peste câtiva ani sau poate chiar peste câteva luni poate că va renunta de bună-voie să meargă la comedii. Se va folosi mai mult dacă va urca pe treapta următoare la momentul potrivit, nu când îi impun eu.
- Nu vă înteleg.
- Uite, îti dau un exemplu. Tu asculti la tine acasă muzică religioasă?
- Da, cum să nu. Uneori ascult până suprasolicit casetofonul.
- Aici vroiam să ajung. Si atunci, îti mai pui muzică?
- Nu, să nu-l stric.
- Asa e si cu sufletul. Cum să-ti explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dacă îi dai hrană duhovnicească tot timpul, fără să îi dai timp să digere ce mănâncă, face indigestie. Toate trebuie făcute cu măsură.

Era cineva care vâna prin pustie dobitoace sălbatice si [acesta] l-a văzut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit. Iar bătrânul, vrând să-l încredinteze pe el că trebuie câte putin să se pogoare fratilor, i-a zis lui: "Pune săgeata în arcul tău si întinde-l". Si a făcut asa. Si i-a zis lui: "Întinde iarăsi". Si a întins. Si iarăsi i-a zis: "Întinde-l". Si a zis lui vânătorul: "De îl voi întinde peste măsură, se frânge arcul". Zis-a lui bătrânul: "Asa si la lucrul lui Dumnezeu: dacă peste măsură vom întinde cu fratii, degrabă se rup. Deci trebuie câte putin si câteodată a ne pogorî fratilor". Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la bătrânul, s-a dus. Si fratii, întărindu-se, au mers la locul lor. (15-9)

Pilda zilei

Ajutor dezinteresat

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.
Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

"Dragostea necondiţionată - rădăcina şi izvorul binelui".

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

Psalmul 138
1.  Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
2.  Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.
3.  Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.
4.  Că încă nu este cuvânt pe limba mea
5.  Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.
6.  Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.
7.  Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8.  De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
9.  De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
10.  Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
11.  Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu".
12.  Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.
13.  Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
14.  Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
15.  Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
16.  Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.
17.  Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor.
18.  Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine.
19.  O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine!
20.  Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele.
21.  Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?
22.  Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.
23.  Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele
24.  Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică. 

Psalmul 139
1.  Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,
2.  Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.
3.  Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
4.  Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
5.  Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
6.  Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele".
7.  Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.
8.  Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească.
9.  Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!
10.  Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
11.  Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
12.  Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani;
13.  Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta. 

Psalmul 140
1.  Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2.  Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3.  Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4.  Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5.  Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6.  Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
7.  Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8.  Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9.  Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
10.  Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece. 

Psalmul 141
1.  Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2.  Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3.  Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4.  Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5.  Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".
6.  Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7.  Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. 

Psalmul 142
1.  Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2.  Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3.  Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4.  Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5.  Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6.  Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7.  Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8.  Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9.  Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10.  Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11.  Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12.  Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.