Sfinții 20000 de Mucenici arși în biserica Nicomidiei, în vremea împăratului Maximian Galeriu: Glicherie preotul, Zinon, Teofil diaconul, Dorotei, Gorgonie, Petru, Mardonie, Migdonie, dregători împărătești, Antonie și cei împreună cu aceștia (+ 302) Sfântul Apostol Nicanor din cei 70 Sfântul Cuviosul Simeon (Simon) Sfântul și Dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, Dreptul Împărat David și Sfântul Apostol Iacov, fratele după trup al Domnului, episcopul Ierusalimului.
Stil vechi
28 Decembrie

Luni

Stil nou
10 Ianuarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul și Dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, Dreptul Împărat David și Sfântul Apostol Iacov, fratele după trup al Domnului, episcopul Ierusalimului.. Sfinții 20000 de Mucenici arși în biserica Nicomidiei, în vremea împăratului Maximian Galeriu: Glicherie preotul, Zinon, Teofil diaconul, Dorotei, Gorgonie, Petru, Mardonie, Migdonie, dregători împărătești, Antonie și cei împreună cu aceștia (+ 302). Sfântul Apostol Nicanor, unul din cei 70 de Apostoli (+34). Sfântul Cuviosul Simeon (Simon) "al pietrei", Izvorâtorul de mir, ctitorul Mănăstirii Simonopetra (Simonos-Petras) din Sfântul Munte Athos, care s-a săvârșit cu pace în anul 1287. Sfântul Ignatie de Lomsk, din Yaroslavl (Rusia)(+1591). Sfântul Cuvios Cornelie din Pskov în Rusia (+1903). Sfânta Muceniță Domna din Nicomidia, care mai înainte a fost preoteasă în templu idolesc și care s-a săvârşit prin sabie (+302). Sfântul Mucenic Ind (Indus) eunucul, dregător împărătesc și însoţitor al Sfintei Domna din Nicomidia, care s-a săvârșit fiind înecat (+302). Sfintele Mucenițe: Agatia şi Teofila din Nicomidia, care au pătimit împreună cu Sfânta Muceniță Domna (+302). Sfântul Cuvios Vavila din Tars, care a fost mai înainte comediant. Sfânta Muceniță Iolanda din Roma, care a pătimit în timpul împăratului Marc-Aureliu (+169). Sfinții Mucenici: Eftimie şi Neocostrat din Nicomidia, care au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Glicherie preotul (+302). Sfântul Cuvios Antonie de la Mănăstirea Lerins în Galia (+520). Sfântul Cuvios Nifon din Hios în insula Cipru (+1809). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: episcopul Nicodim de Belgorod și diaconul Arcadie (Reșetnikov)(+1918), preoții: Alexandru (Dagaev)(+1920), Teoctist (Hoperskov), Leonid (Victorov), Nicolae (Rodimov)(+1937), Areta (Nasonov) și Alexandru (Țițeronov)(+1938) care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

După ce părintii lor au murit într-un accident de masină, doi frati s-au apucat să împartă mostenirea care le rămăsese. Unul dintre ei, mai lacom, a ascuns bijuteriile mamei sale, pentru a nu fi nevoit să le împartă cu fratele său. După câtăva vreme, s-a dus să le vândă la târg. La un moment dat, l-a lăsat pe cumnatul său să aibă grijă de bijuterii si a plecat să cumpere ceva de mâncare. Tocmai atunci fratele său a venit la târg. Văzând bijuteriile, si-a dat seama că fratele său îl înselase. L-a întrebat pe cel care vindea care este pretul bijuteriilor. Acesta nu stia că prietenul său furase bijuteriile. I-a spus clientului său pretul de vânzare. Aflându-l, acesta a spus doar atât:
- Spune-i cumnatului tău că valorează mult mai mult. Nu trebuie să se grăbească să le vândă la un pret atât de mic. Mai bine să mai astepte, că o să ia mai multi bani pe ele.
Când bărbatul s-a întors, cumnatul a spus:
- Să nu ne grăbim să vindem bijuteriile. Putem lua o sumă mult mai mare pe ele. Trebuie doar să avem răbdare.
- De unde stii? Cine ti-a zis?
- A trecut fratele tău pe aici. Are dreptate, nu are rost să ne grăbim, poate găsim clienti mai seriosi.
- Altceva nu ti-a mai spus?
- Nu, mi-a urat să fac vânzare bună si a plecat. Se grăbea.
Fratele cel lacom a căzut pe gânduri.
- Nu mai vindem nimic astăzi, plecăm acasă.
Fratele s-a dus acasă, mâhnit si plin de remuscări. A luat bijuteriile si le-a trimis printr-un curier fratelui său. Dar acesta nu a vrut să le primească. L-a sunat la telefon si i-a spus:
- Le-ai vrut tu, atunci păstrează-le. Eu nu am nevoie de ele. Si stai linistit, că nu sunt supărat pe tine. Poate că aveai într-adevăr nevoie de bani. Dar, dacă îmi cereai, te-as fi putut ajuta eu, nu era nevoie să mă nedreptătesti.
- Dacă nu le primesti, le arunc pe geam, să le ia primul trecător.
- Nu. Împarte-le în două părti, vinde partea mea si pune-o la biserică în cutia săracilor. Asa o să fie si pomană pentru părintii nostri.
Impresionat de purtarea fratelui său, care avea o stare materială mai precară, hotul a vrut să îsi repare greseala. A vândut toate bijuteriile si a pus toti banii la biserică, în cutia săracilor.

Au zis unii pentru avva Ghelasie că avea o carte în membrane [pergamente] al cărei pret era de optsprezece bani. Si era scrisă într-însa toată Scriptura cea veche si cea nouă si se afla pusă în biserică, ca oricare din frati va voi să o citească. Si venind un frate străin, cum a văzut-o pe ea, a poftit o si, furând-o, a iesit. Iar bătrânul nu a alergat după dânsul ca să-l prindă, măcar că a priceput. Deci, mergând acela în cetate, căuta să o vândă si găsind pe cel ce voia să o cumpere cerea pretul de saisprezece bani. Iar cel ce vrea să o cumpere, îi zicea lui: "Dă-mi-o să o cerc si îti voi da pretul ei". Deci a dat-o lui. Iar el, luând-o, a dus-o la avva Ghelasie, să o cerce, spunându-i suma pretului cerut de cel ce o vindea. Si i-a zis bătrânul: "Cumpăr-o, că este bună si face pretul care l-ai spus!". Si venind omul, a spus celui ce o vindea, altele si nu cele ce a zis bătrânul, zicând: "Iată am arătat-o lui avva Ghelasie si mi-a zis că este scumpă si nu face pretul care l-ai zis". Acela auzind, i-a zis lui: "Nimic altceva nu ti-a zis bătrânul?". Zis-a lui: "Nu!". Atunci a zis: "Nu mai voiesc să o vând".
Si umilindu-se, a venit la bătrânul, pocăindu-se si rugându-l pe el să o primească. Iar bătrânul nu voia să o ia. Atunci i-a zis lui fratele: "De nu o vei lua, nu am odihnă". Zis-a lui bătrânul: "Dacă nu te odihnesti, iată o primesc". Si a rămas fratele acela acolo, până la sfârsitul lui, fiindcă s-a folosit de lucrarea bătrânului.

Pilda zilei

    Focul şi apa

     Un credincios veni la cuviosul Pimen si-l intreba:

    - Parinte, cum sa fac sa scap de gandurile cele rele care navalesc de multe ori asupra mea?

    Uitandu-se cu blandete la el, parintele Pimen i-a spus:

    - Esti asemenea omului care are foc in stanga si apa in dreapta. Daca-l arde focul, ia apa din vas si-l potoleste sau il stinge de tot...

    -  Ce inseamna aceasta, parinte? l-a intrebat omul credincios.

    - Focul din stanga inchipuieste gandurile cele rele pe care vrasmasul le arunca in inima omului precum ai arunca niste scantei intr-o casa spre a lua foc, iar apa din dreapta este rugaciunea catre Dumnezeu, care se varsa asupra focului pacatelor, il stinge si il goneste, i-a spus lui, cuviosul Pimen.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    Geneza 30-32

    Capitolul 30
    1.     Iar Rahila, văzând că ea n-a născut lui Iacov nici un fiu, a prins pizmă pe sora sa şi a zis lui Iacov: "Dă-mi copii, iar de nu, voi muri".
    2.     Mâniindu-se însă Iacov pe Rahila, i-a zis: "Au doară eu sunt Dumnezeu, Care a stârpit rodul pântecelui tău?"
    3.     Atunci Rahila a zis către Iacov: "Iată roaba mea Bilha; intră la ea şi ea va naşte pe genunchii mei şi voi avea şi eu copii printr-însa".
    4.     Şi i-a dat pe Bilha, roaba sa, de femeie şi a intrat Iacov la ea;
    5.     Iar Bilha, roaba Rahilei, a zămislit şi a născut lui Iacov un fiu.
    6.     Atunci Rahila a zis: "Dumnezeu mi-a făcut dreptate, a auzit glasul meu şi mi-a dat fiu". De aceea i-a pus numele Dan.
    7.     Şi a zămislit iarăşi Bilha, roaba Rahilei, şi a mai născut un fiu lui Iacov;
    8.     Iar Rahila a zis: "Luptă dumnezeiască m-am luptat cu sora mea, am biruit şi am ajuns deopotrivă cu sora mea!" De aceea i-a pus numele Neftali.
    9.     Lia însă, văzând că a încetat de a mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa şi a dat-o lui Iacov de femeie şi el a intrat la ea;
    10.     Zilpa, roaba Liei, a născut lui Iacov un fiu.
    11.     Atunci a zis Lia: "Noroc" Şi i-a pus numele Gad.
    12.     Apoi iarăşi a zămislit Zilpa, roaba Liei, şi a născut lui Iacov alt fiu.
    13.     Şi a zis Lia: "Spre fericirea mea s-a născut, că mă vor ferici femeile!" Şi i-a pus numele Aşer.
    14.     Iar pe vremea seceratului grâului s-a dus Ruben şi, găsind în ţarină mandragore, le-a adus la mama sa Lia. Rahila insă a zis către Lia, sora sa: "Dă-mi şi mie din mandragorele fiului tău!"
    15.     Iar Lia a zis: "Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei să iei şi mandragorele fiului meu?" Şi Rahila a zis: "Nu aşa, ci pentru mandragorele fiului tău, să se culce Iacov noaptea aceasta cu tine!"
    16.     Venind Iacov seara de la câmp, i-a ieşit Lia înainte şi i-a zis: "Să intri la mine astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!" Şi în noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea.
    17.     Şi a auzit Dumnezeu pe Lia şi ea a zămislit şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.
    18.     Atunci a zis Lia: "Mi-a dat răsplată Dumnezeu pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea". Şi a pus copilului numele Isahar, adică răsplată.
    19.     Apoi a mai zămislit Lia încă o dată şi a născut lui Iacov al şaselea fiu.
    20.     Şi a zis Lia: "Dar minunat mi-a dăruit Dumnezeu în timpul de acum! De acum bărbatul meu va şedea la mine, că i-am născut şase feciori". Şi a pus copilului numele Zabulon.
    21.     După aceea Lia a mai născut o fată şi i-a pus numele Dina.
    22.     Dar şi-a adus aminte Dumnezeu şi de Rahila şi a auzit-o Dumnezeu şi i-a deschis pântecele.
    23.     Şi zămislind, ea a născut lui Iacov un fiu; şi a zis Rahila: "Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!"
    24.     Şi a pus copilului numele Iosif, zicând: "Domnul îmi va mai da şi alt fiu!"
    25.     Iar după ce a născut Rahila pe Iosif, Iacov a zis către Laban: "Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în pământul meu.
    26.     Dă-mi femeile mele şi copiii mei, pentru care ţi-am slujit, ca să mă duc, căci tu ştii ce slujbă ţi-am făcut".
    27.     Laban însă i-a zis: "De am aflat har înaintea ta, mai rămâi la mine! Căci văd bine că Dumnezeu m-a binecuvântat prin venirea ta".
    28.     Apoi a adăugat: "Spune simbria ce voieşti şi-ti voi da-o!"
    29.     Iacov însă i-a răspuns: "Tu ştii cum ţi-am slujit şi cum sunt vitele tale, de când am venit eu la tine;
    30.     Căci erau puţine când am venit eu, iar de atunci s-au înmulţit şi te-a binecuvântat Dumnezeu prin venirea mea. Când însă am să lucrez eu şi pentru casa mea?"
    31.     Răspunsu-i-a Laban: "Ce să-ţi dau?" Şi Iacov a zis: "Să nu-mi dai nimic. Dar de faci ce-ţi voi spune eu, voi mai paşte şi voi mai păzi oile tale.
    32.     Să treacă astăzi toate oile tale pe dinaintea noastră şi să despărţim din ele orice oaie pestriţă sau tărcată sau neagră, iar dintre capre cele pestriţe sau tărcate: aceea să fie simbria mea.
    33.     Credincioşia mea va răspunde pentru mine înaintea ta mâine, când vei veni să-mi statorniceşti simbria: tot ce nu va fi bălţat sau tărcat între caprele mele şi tot ce nu va fi tărcat sau negru între oile mele se va socoti ca furat de mine".
    34.     Zis-a Laban către el: "Bine, să fie cum zici tu!"
    35.     Şi a ales Iacov în ziua aceea ţapii cei vărgaţi sau pestriţi şi toate caprele bălţate sau tărcate, toate câte erau cu cit de puţin alb, şi toate oile tărcate sau negre şi le-a dat în seama fiilor săi.
    36.     Iar Laban a hotărât ca depărtarea între dânsul şi oile lui Iacov să fie cale de trei zile. Şi a rămas Iacov să pască celelalte oi ale lui Laban.
    37.     După aceea şi-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal şi de paltin, şi a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâşii de coajă până la albeaţa nuielelor.
    38.     Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
    39.     Şi zămisleau oile cum erau nuielele şi fătau oile miei pestriţi, tărcaţi şi negri.
    40.     Iar mieii aceştia îi alegea Iacov şi punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestriţ şi tot ce era negru; dar turmele sale le ţinea despărţite şi nu le amesteca cu oile lui Laban.
    41.     Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestriţe în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
    42.     Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele şi aşa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
    43.     De aceea s-a îmbogăţit omul acesta foarte, foarte tare, şi avea mulţime de vite mărunte şi vite mari, roabe şi robi, cămile şi asini.

    Capitolul 31
    1.     A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru şi din ale tatălui nostru şi-a făcut toată bogăţia aceasta".
    2.     Şi căutând Iacov la faţa lui Laban, iată nu mai era faţă de el ca mai înainte.
    3.     Atunci Domnul a zis către Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, în patria ta, şi Eu voi fi cu tine!"
    4.     Trimiţând, deci, Iacov a chemat pe Rahila şi pe Lia la câmp, unde erau turmele,
    5.     Şi le-a zis: "Văd eu că faţa tatălui vostru nu mai e faţă de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.
    6.     Voi înşivă ştiţi că am slujit pe tatăl vostru cu toată inima;
    7.     Iar tatăl vostru m-a înşelat şi de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău.
    8.     Când zicea el: Cele pestriţe să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriţi; iar când zicea el: Cele negre să-ţi fie de simbrie, atunci toate oile fătau miei negri.
    9.     Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie.
    10.     Iată o dată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii şi am văzut în vis; şi iată că ţapii şi berbecii, care săreau pe capre şi pe oi, erau albi, vărgaţi şi bălţaţi.
    11.     Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: "Iacove!" Şi eu am răspuns: "Ce este?"
    12.     Zis-a el: "Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi, căci am văzut toate câte ţi-a făcut Laban.
    13.     Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ţi S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut făgăduinţă. Scoală deci acum, ieşi din pământul acesta şi mergi în pământul tău de naştere şi Eu voi fi cu tine".
    14.     Atunci Lia şi Rahila i-au răspuns şi au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
    15.     Oare n-am fost noi socotite de el ca nişte străine, fiindcă el ne-a vândut şi a mâncat banii noştri?
    16.     De aceea, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar acum toate câte ţi-a zis Domnul!"
    17.     Atunci s-a sculat Iacov şi a urcat copiii şi femeile sale pe cămile,
    18.     A strâns toate turmele sale şi toată bogăţia sa, pe care o agonisise în Mesopotamia, şi toate ale sale, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului.
    19.     Iar Laban, ducându-se să-şi tundă oile, Rahila a furat idolii tatălui său.
    20.     Deci Iacov a înşelat pe Laban Arameul, căci nu l-a vestit că pleacă,
    21.     Ci a fugit cu toate câte avea şi, trecând Eufratul, s-a îndreptat spre Muntele Galaadului.
    22.     Iar a treia zi i s-a dat de ştire lui Laban Arameul, că Iacov a fugit.
    23.     Atunci, luând Laban cu sine pe feciorii şi pe rudele sale, a alergat după el cale de şapte zile şi l-a ajuns la Muntele Galaadului.
    24.     Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea în vis şi i-a zis: "Fereşte-te, nu cumva să vorbeşti lui Iacov nici de bine, nici de rău".
    25.     Şi a ajuns Laban pe Iacov. Iacov însă îşi aşezase cortul său pe munte; şi tot pe Muntele Galaad şi l-a aşezat şi Laban cu rudele sale.
    26.     Atunci a zis Laban către Iacov: "Ce ai făcut? Pentru ce mi-ai furat inima şi mi-ai luat fetele, ca şi cum le-ai fi robit cu sabia?
    27.     Pentru ce ai fugit pe ascuns şi m-ai înşelat, în loc să mă înştiinţezi pe mine, care ţi-aş fi dat drumul cu veselie şi cu cântări din timpane şi din harfă?
    28.     Ba nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele mele. Te-ai purtat, aşadar, ca un om fără de minte.
    29.     Şi acum mâna mea cea puternică ar putea să-ţi facă rău. Dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit ieri şi mi-a zis: "Fereşte-te, nu cumva să vorbeşti lui Iacov nici de bine, nici de rău!"
    30.     Să zicem că ai plecat, pentru că cu mare aprindere doreai casa tatălui tău. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?"
    31.     Atunci răspunzând Iacov, a zis către Laban: "M-am temut, căci ziceam: Nu cumva să-ţi iei fetele de la mine şi toate ale mele.
    32.     Dar la cine vei găsi idolii tăi, acela nu va mai trăi. Caută de faţă cu rudele noastre şi ia tot ce vei găsi al tău la mine!" Iacov însă nu ştia că Rahila, femeia sa, îi furase.
    33.     A intrat atunci Laban în cortul lui Iacov, şi în cortul Liei, şi în cortul celor două roabe, şi a căutat şi n-a găsit nimic; apoi, ieşind din cortul Liei, a intrat şi în cortul Rahilei.
    34.     Rahila însă luase idolii şi-i pusese sub samarul cămilei şi şedea deasupra lor; şi a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei şi n-a găsit nimic.
    35.     Iar ea a zis către tatăl său: "Să nu se mânie domnul meu că nu mă pot scula înaintea ta, pentru că tocmai acum am necazul obişnuit al femeilor". Şi mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a găsit idolii.
    36.     Atunci s-a mâniat Iacov şi s-a plâns împotriva lui Laban. Şi începând a grăi, Iacov a zis lui Laban: "Care-i vina mea şi care-i păcatul meu, de te înverşunezi împotriva mea?
    37.     Dacă ai răscolit toate lucrurile din casa mea, găsit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arată aici înaintea rudeniilor tale şi înaintea rudeniilor mele, ca să ne judece ele pe amândoi!
    38.     Iată, douăzeci de ani am stat la tine: oile tale şi caprele tale n-au lepădat; berbecii oilor tale nu ţi i-am mâncat,
    39.     Vite sfâşiate de fiare nu ţi-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mâna mea ai cerut ceea ce se furase în timpul zilei şi în vremea nopţii.
    40.     Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig şi somnul nu se lipea de ochii mei.
    41.     Aşa mi-au fost cei douăzeci de ani în casa ta. ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.
    42.     De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu şi munca mâinilor mele le-a văzut Dumnezeu şi de aceea a mijlocit ieri pentru mine".
    43.     Răspuns-a Laban şi a zis către Iacov: "Aceste fete sunt fetele mele, aceşti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, şi toate câte le vezi sunt ale mele şi ale fetelor mele. Cum dar aş fi putut eu să fac astăzi ceva împotriva lor, sau împotriva copiilor, pe care i-au născut ele?
    44.     Haidem dar acum să facem amândoi, eu şi tu, legământ, care să fie mărturie între mine şi tine!" Iar Iacov i-a zis: "Iată, nu e nimeni cu noi; dar să ştii că Dumnezeu este martor între mine şi tine".
    45.     Şi a luat Iacov o piatră şi a pus-o stâlp.
    46.     Apoi a zis Iacov către fraţii săi: "Adunaţi pietre!" Şi au adunat pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat şi au băut acolo pe movilă. Apoi a zis Laban către dânsul: "Movila aceasta este astăzi mărturie între mine şi între tine".
    47.     Şi Laban a numit-o în limba sa: Iegar-Sahaduta, adică movila mărturiei, iar Iacov i-a dat acelaşi nume, însă pe limba sa şi i-a zis: Galaad.
    48.     Apoi Laban a zis iarăşi către Iacov: "Iată, movila aceasta şi semnul ce am pus astăzi sunt mărturia legământului dintre mine şi tine". De aceea i s-a pus şi numele Galaad, adică movila mărturiei.
    49.     Ba s-a mai numit ea şi Miţpa, adică veghere, pentru că Laban a zis: "Să vegheze Domnul asupra mea şi asupra ta, după ce ne vom despărţi unul de altul.
    50.     De te vei purta rău cu fetele mele, sau de-ţi vei mai lua şi alte femei, afară de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care să vadă, ci ia aminte că între mine şi între tine e martor Dumnezeu!"
    51.     Şi iarăşi a zis Laban către Iacov: "Iată movila aceasta şi stâlpul, pe care l-am pus între amândoi, este mărturie între mine şi tine.
    52.     Că nici eu nu voi trece spre tine şi nici tu nu vei trece spre mine, de la această movilă, cu gând rău.
    53.     Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părinţilor lor să fie judecător între noi!" Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatăl său.
    54.     Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte şi a chemat pe rudele sale să mănânce pâine. Şi au mâncat pâine şi s-au veselit în munte.
    55.     Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineaţă şi a sărutat pe nepoţii săi şi pe fetele sale şi i-a binecuvântat. Apoi Laban a pornit să se întoarcă la locul său.

    Capitolul 32
    1.     După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.
    2.     Iacov însă, când i-a văzut, a zis: "Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!" Şi a pus locului aceluia numele Mahanaim, adică două tabere.
    3.     Apoi a trimis Iacov soli înaintea sa, la fratele său Isav, în ţinutul Seir din ţara Edomului,
    4.     Şi le-a poruncit, zicând: "Aşa să ziceţi către domnul meu Isav: Aşa grăieşte robul tău Iacov: Am stat la Laban şi am trăit la el până acum.
    5.     Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice, şi am trimis să vestească pe domnul meu Isav, ca să afle robul tău bunăvoinţă înaintea ta".
    6.     Şi întorcându-se la Iacov, i-au spus solii: "Am fost la fratele tău Isav şi iată el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni".
    7.     Iacov însă s-a spăimântat foarte şi nu ştia ce să facă. Şi a împărţit oamenii, care erau cu el, boii, oile şi cămilele în două tabere.
    8.     Şi a zis Iacov: "De va năvăli Isav asupra unei tabere şi o va bate, va scăpa cealaltă tabără".
    9.     Apoi Iacov a zis: "Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine,
    10.     Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere;
    11.     Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii.
    12.     Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii".
    13.     Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea şi a trimis dar fratelui său Isav:
    14.     Două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
    15.     Treizeci de cămile mulgătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de asine şi zece asini.
    16.     Şi a dat fiecare din aceste turme deosebi în seama slugilor sale şi a zis slugilor sale: "Treceţi înaintea mea şi să fie depărtate turmele una de alta".
    17.     Celui dintâi i-a poruncit, zicând: "Când te va întâlni fratele meu Isav şi te va întreba: Al cui eşti tu şi unde te duci, şi ale cui sunt acestea, ce merg înaintea ta,
    18.     Să zici: Ale robului tău Iacov; e dar trimis lui Isav, stăpânul meu. Iată vine şi el după noi!"
    19.     Aşa a poruncit Iacov şi slugii celei de a doua şi celei de a treia şi tuturor celor ce mergeau cu turmele, zicând: "Aşa să spuneţi lui Isav, când îl veţi întâlni.
    20.     Şi să-i mai spuneţi: Iată şi el, robul tău Iacov, vine după noi". Căci îşi zicea: Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi.
    21.     Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.
    22.     Dar s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad.
    23.     Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale.
    24.     Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
    25.     Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
    26.     Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".
    27.     Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
    28.     Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
    29.     Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo.
    30.     Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! "
    31.     Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.
    32.     De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi.