Preacuviosul Părintele nostru Nicon, propovăduitorul pocăinţei [numit şi „Pocăiţi-vă!”], care era cu neamul din Armenia (+998) Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul din Adrianopol (+640) Sfântul Ierarh Inochentie, Episcop de Irkutsk în Rusia (+1731) Cuviosul Stelian Paflagonul (V-VI)
Stil vechi
26 Noiembrie

Luni

Stil nou
9 Decembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Post aspru
Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul din Adrianopol (+640). Sfântul Cuvios Iacov Pustnicul din Antiohia (+457). Sfântul Ierarh Inochentie, Episcop de Irkutsk în Rusia (+1731). Cuviosul Stelian Paflagonul (V-VI). Preacuviosul Părintele nostru Nicon, propovăduitorul pocăinţei [numit şi „Pocăiţi-vă!”], care era cu neamul din Armenia (+998). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii: Nazarie (Gribkov), Gheorghe (Colocolov), Nicolae (Zamaraev), Vasile (Colosov), Daniil (Meșeanenov), Nicolae, Vasile (Studnițân), Ilie (Zaceateiski), Ioan (Vinogradov), Vasile (Agafonikov) şi Mihail (Zelențovskii) și monahii: Petru (Țarapkin) şi Tihon (Buzov), care au pătimit în timpul regimului comunist (+1937). Sfântul Cuvios Heremon. Sfântul Ierarh Sila, episcopul Corintului în Persida. Sfântul Mucenic Gheorghe Hiotul (+1807). Sfântul Cuvios Anian, episcopul Alexandriei, convertit de Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu (+86). Sfântul Audentie, senator din Milano în Italia (+435). Sfântul Ierarh Petru, patriarhul Ierusalimului (+552). Sfântul Cuvios Vas, pustnic la Reims în Franţa (+620). Sfintele Muceniţe de la Najran în Persia, care s-au săvârșit prin sabie într-o zi de miercuri (+835). Sfinții Cuvioși: Atanasie şi Teodosie de la Cerepoveţ în Rusia (+1382).
File pateric

La o petrecere, Alina, o fată de vârsta majoratului, a fost convinsă de prietenele ei să se drogheze. Ei nici prin cap nu îi trecuse până atunci să ia droguri. Era foarte mirată că ele fac asa ceva, dar, pentru a nu fi mai prejos decât celelalte, a luat o primă doză. Încetul cu încetul a devenit dependentă de prafuri. Bani avea destui, de la tatăl ei care lucra la guvern. Numai că patima aceasta îi tortura sufletul.
De fiecare dată, după ce îsi revenea din starea de extaz, mergea la biserica de lângă casă si se ruga cu lacrimi în ochi:
- Doamne, fie-Ti milă de mine, nu mă lăsa să fiu distrusă de droguri. Ajută-mă să mă ridic. Si dacă vreau, si dacă nu vreau, vindecă-mă de boala mea, nu mă lăsa.
Dar până a doua zi Alina uita totul, si iar se droga. Îi era rusine să se spovedească, pentru că la acelasi părinte se spovedise si după ce îsi pierduse fecioria. Părintele o sfătuise cu multă dragoste să nu mai cadă în cursele diavolilor, ci să se lupte pentru a rezista ispitei. Si de atunci nu mai căzuse în păcatul desfrânării. Dar dependenta de droguri o tiraniza mult mai tare decât o apăsa ispita de a se culca cu băietii care îi plăceau.
Într-o zi, crezând că e singură în biserică, pentru că pe femeia de la pangar o văzuse iesind în fata bisericii, Alina a început să plângă si să se roage cu voce tare:
- Te rog, Doamne, nu mă lăsa. Vezi că drogurile mă distrug din ce în ce mai tare. Ajută-mă să scap de ele, Doamne, ajută-mă. Fie-Ti milă de mine, Doamne.
Părintele era în altar si citea pomelnice. Când a auzit-o, a deschis usa altarului si, cu o voce blândă, a întrebat-o:
- Alina, ai venit să te spovedesti?
Mirată că părintele îi mai tinea minte numele si mirată de faptul că, desi îi auzise păcatul, părintele nu îi vorbise cu asprime, fata a văzut în aceasta mâna lui Dumnezeu. A hotărât să se spovedească.
A fost cea mai zguduitoare spovedanie pe care o ascultase părintele. Desi spovedise si criminali, nimeni altcineva nu suferea atât de mult din cauza lanturilor cu care îl legaseră patimile.
Noaptea, când s-a apucat să facă Paraclisul Maicii Domnului, fata a văzut în cameră un înger care i se arăta când se droga. Îngerul s-a transformat într-un diavol înfricosător:
- Nu e drept, Doamne, nu e drept ca această ticăloasă să ceară ajutorul Maicii Tale. Nu e drept să fie miluită, după ce atâta vreme mi-a slujit mie. Dacă o vei ierta pe ea, unde este dreptatea Ta? Atunci nu ai decât să îi ierti pe toti criminalii si pe toti desfrânatii. Oare ce vei face, îi vei primi la Tine pe toti ticălosii? Tu nu esti Drept Judecător si dreptatea Îti este străină.
Văzându-l pe diavol, care era înfricosător, Alina si-a scos crucea de la gât si o tinea cu putere în mâini.
Si s-a auzit un glas zicând:
- Oare tie îti voi da socoteală? Sau oare tu l-ai făcut pe om, ca să Îmi spui cum să îl judec? Sau oare tu ai fost răstignit pe cruce? Pentru păcătosi M-am răstignit, nu pentru drepti. O, de s-ar pocăi toti păcătosii cum se pocăieste această fată... O, de ar plânge toti cu lacrimile ei, atunci nimeni nu ar mai ajunge la tine, în chinurile iadului.
Diavolul sta si asculta, tremurând.
- Si de ce zici că sunt nedrept? Nedrept eram dacă, asa cum am îngăduit să fie ispitită de tine, nu i-as fi întins o mână de ajutor, ca să se ridice din cădere. Si pocăinta ei am primit-o, si lacrimile ei M-au făcut să fiu îndurător cu ea. Pentru aceasta, nu o voi mai lăsa să se lupte cu tine, ci o voi chema la odihna vesnică. Ca ea să se bucure si tu să fii făcut de rusine.
Si, în acel moment, fata si-a dat duhul.

Un frate, biruindu-se de curvie, în toate zilele se afla săvârsind păcatul si în toate zilele îl îmblânzea pe Stăpânul său cu lacrimi si cu rugăciuni. Si asa făcând, amăgindu-se de obiceiul cel rău, săvârsea păcatul. Apoi iarăsi, după săvârsirea păcatului, se ducea la biserică. Si văzând Cinstita Icoană a Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca înaintea ei cu amare lacrimi, zicând: "Miluieste-mă, Doamne, si ridică de la mine această vicleană ispită, că mă trudeste cumplit si mă răneste cu amărăciunea dezmierdărilor! Că nu am obraz, Stăpâne, a căuta si a vedea Chipul Tău cel sfânt si mai strălucit decât soarele, ca să se îndulcească inima mea si să se veselească".
Acestea zicând si iesind din biserică, cădea în noroi, dar nu se deznădăjduia de mântuirea sa. Căci de la păcat întorcându-se la biserică, striga către iubitorul de oameni Dumnezeu, zicând: "Pe Tine, Doamne, Te pun chezas că de acum nu voi mai face păcatul acesta! Numai iartă-mi mie, Prea Bunule, cele ce dintru început si până în ceasul acesta Ti-am gresit!". Si, după ce făcea el aceste înfricosate făgăduinte, iarăsi se afla întru acel păcat rău. Si se vedea iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea prea dulce si nemărginita Lui bunătate, că suferea în toate zilele călcarea si necunostinta fratelui cea neîndreptată si rea. Din multa milă căuta si astepta pocăinta si întoarcerea lui. Că nu un an a făcut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani si mai mult. Vedeti, fratilor, răbdarea cea nemăsurată si iubirea de oameni cea nemărginită a Stăpânului, cum totdeauna îndelung rabdă, suferind fărădelegile si păcatele noastre cele cumplite! Că de acel lucru trebuie să ne înspăimântăm si să ne minunăm: de îndurările cele bogate ale lui Dumnezeu, că, făgăduindu-se fratele că nu va mai face altădată păcatul, se afla mincinos.
Deci, într-una din zile, făcând fratele păcatul, a alergat la biserică, plângând, suspinând, tânguindu-se si silind îndurările Prea Bunului Stăpân ca să se milostivească spre dânsul, să îl scape de noroiul înversunării. Si cum Îl ruga el pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, văzând începătorul răutătii si pierzătorul sufletelor noastre, diavolul, că nimic nu foloseste, ci cele ce el prin păcat alcătuia, fratele prin pocăintă le risipea, nerusinându-se, i s-a arătat de fată, căutând în obrazul lui si strigând către cinstita icoană a Domnului nostru Iisus Hristos:
"O, ce-mi este mie si Tie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemărginită mă biruieste si mă surpă, căci primeste pe acest curvar, care în toate zilele minte înaintea Ta, defăimând stăpânirea Ta! Pentru ce nu-l arzi, ci îndelung rabzi si suferi? Căci Tu vei judeca pe curvari, pe preacurvari si pe toti păcătosii o să-i pierzi. Cu adevărat, nu esti Drept Judecător, ci, unde vrea stăpânirea Ta, treci cu vederea, si pe mine, pentru o mică călcare a înăltării, din ceruri m-ai aruncat jos, iar acestui mincinos fiind si curvar, fiindcă zace înaintea Fetei Tale, usor îi dăruiesti blândetea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine Judecător Drept? Precum văd si Tu primesti făpturi din multa Ta bunătate si treci cu vederea dreptatea". Si acestea zicea diavolul, iutindu-se de multă amărăciune si pară de foc scotând din nări, apoi a tăcut.
Si s-a făcut glas ca de la jertfelnic, zicând: "O, balaure prea viclean si pierzătorule, nu te-ai săturat de socoteala ta cea rea, că ai sorbit lumea, iar pe cel ce a venit la mila cea nespusă te silesti să-l hrănesti si să-l sorbi? Ai atâtea greseli ca să pui si să tragă întocmai cu Sângele cel scump pe care l-am vărsat pe Cruce pentru el? Iată, junghierea Mea si moartea Mea a afundat fărădelegile lui. Când păcătuieste, nu îl gonesti, ci îl primesti cu bucurie si nu-l opresti, nădăjduind să-l dobândesti, si Eu, Cel atât de milostiv si iubitor de oameni, care am poruncit verhovnicului Meu, lui Petru apostolul, să ierte celui ce greseste în fiecare zi până la saptezeci de ori câte sapte, oare nu îl voi ierta pe el, oare nu-l voi milui? Asadar, cu adevărat, de vreme ce aleargă la Mine, nu Mă voi întoarce de la el până ce îl voi mosteni. Căci pentru păcătosi M-am răstignit si preacuratele Mele palme pentru ei le-am întins, ca cel ce va voi să se mântuiască, să alerge si să se mântuiască. De la nimeni nu mă întorc, pe nimeni nu alung, măcar de va gresi de nenumărate ori într-o zi si de tot atâtea ori va veni către Mine, nu va iesi afară scârbit. Căci nu am venit să chem pe cei drepti, ci pe cei păcătosi la pocăintă". Si auzindu-se glasul acesta, diavolul sta tremurând si neputând să fugă.
Apoi iarăsi s-a făcut glas, zicând: "Ascultă, amăgitorule, pentru ce zici că sunt nedrept? Căci Eu cu toti sunt drept. În ceea ce aflu pe cineva, în aceea îl judec. Iată deci, pe acesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele si biruitor peste tine arătându-se. Îl voi lua si-i voi mântui sufletul, fiindcă n-a deznădăjduit de mântuire. Iar tu vezi cinstea lui si crapă de zavistie si rusinează-te".
Fratele, stând cu fata în jos si tânguindu-se, si-a dat duhul. Si îndată urgie mare ca focul a căzut peste satana si l-a mistuit.
De aici să cunoastem, fratilor, milostivirea si iubirea de oameni cea nemăsurată a lui Dumnezeu si niciodată să nu deznădăjduim de mântuirea noastră. (2-388)

Pilda zilei

Paşii lui Dumnezeu

Un om, ajuns în rai, i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viaţa pe care a trăit-o. Dumnezeu i-a înfăţişat-o ca şi când ea s-a desfăşurat pe nisipul unei plaje. Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de paşi pe nisip, ale lui şi ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferinţă, erau numai două urme. Mâhnit, omul i-a spus lui Dumnezeu: " De ce în momentele grele m-ai lăsat singur? ". Acesta i-a răspuns: " În clipele de suferinţă erau doar urmele Mele, pentru că atunci te purtam pe braţe ". 

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

1 Timotei 1-3

Capitolul 1
1.     Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui Iisus Hristos, nădejdea noastră,
2.     Lui Timotei, adevărat fiu în credinţă: Har, milă, pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
3.     Când am plecat în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe o altă învăţătură,
4.     Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă;
5.     Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică,
6.     De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire,
7.     Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8.     Noi ştim că legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea potrivit legii;
9.     Ştiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege şi răzvrătiţi, pentru necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru omorâtorii de oameni,
10.     Pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru tot ce stă împotriva sănătoase,
11.     După Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea încredinţată mie.
12.     Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios şi m-a pus să-I slujesc,
13.     Pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit, căci în necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă.
14.     Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus.
15.     Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.
16.     Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viaţa veşnică.
17.     Iar Împăratul veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin!
18.     Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor,
19.     Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă;
20.     Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească. 

Capitolul 2
1.     Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii,
2.     Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă,
3.     Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4.     Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.
5.     Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
6.     Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
7.     Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
8.     Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
9.     Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
10.     Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.
11.     Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.
12.     Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.
13.     Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva.
14.     Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.
15.     Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie. 

Capitolul 3
1.     Vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.
2.     Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii,
3.     Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint,
4.     Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa;
5.     Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?
6.     Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.
7.     Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului.
8.     Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât,
9.     Păstrând taina credinţei în cuget curat.
10.     Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi.
11.     Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate.
12.     Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor.
13.     Căci cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.
14.     Îţi scriu aceasta nădăjduind că voi veni la tine fără întârziere;
15.     Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.
16.     Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă.