Calendox

Stil vechi

26 Octombrie

Vineri

Stil nou

8 Noiembrie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Dezlegare la pește

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi ocrotitorul Tesalonicului, care a pătimit în vremea împăratului Maximian Hercule (+306). Sfântul Ierarh Teofil, mai întâi monah la Pecerska, iar apoi episcop de Novgorod şi Pskov în Rusia (+1484). Sfântul Cuvios Atanasie de la Mănăstirea Midichia din Olimpul Bitiniei (+814). Sfinții Mucenici: Artemidor şi Vasile, care s-au săvârșit prin foc. Sfântul Cuvios Mucenic Ioasaf, ucenicul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, care s-a săvârșit prin sabie (+1536). Sfântul Mucenic Lup, slujitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir (+306). Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov) (+1685). Sfânta Muceniță Leptina, care s-a săvârşit fiind târâtă pe pământ. Sfântul Mucenic Glicon, care s-au săvârșit prin sabie. Amintirea marelui şi groaznicului cutremur ce a avut loc în Constantinopol în timpul împăratului Leon Isaurul (740). Sfântul Sfințit Mucenic Evaristie, episcopul Romei (+105). Sfântul Ierarh Amand, episcop de Strasbourg în Franţa (+346). Sfântul Ierarh Rustic, episcop de Narborne în Franţa (+462). Sfântul Ierarh Cvodvultedie, episcop de Cartagina, exilat în Campania de arieni (+468). Sfântul Cuvios Cvadragesimie, ipodiacon şi făcător de minuni în Calabria Italiei (+590). Sfântul Ierarh Cedd, episcop de Northumbria în Anglia (+644). Sfântul Ierarh Eata, egumen la Lindisfarne şi episcop de Hexham, ucenicul Sfântului Aidan de Lindisfarne (+686). Sfântul Ierarh Gaudosie, episcop de Salerno în Italia (VII). Sfânta Cuvioasă Ghibitruda, monahie din Franţa (VII). Sfântul Ierarh Antonie, episcop de Vologda în Rusia (+1588). Sfântul Ierarh Alexandru, episcop de Guria şi Mingrelia în Georgia (+1907). Sfântul Ierarh Cuthbert, arhiepiscop de Canterbury în Anglia, care s-a săvârșit cu pace în anul 761.

File pateric

O fată îsi păstrase fecioria până în ultimul an de facultate. Văzând că toate prietenele ei duc o viată de distractii, s-a hotărât să îsi găsească si ea un prieten cu care să păcătuiască, ca să simtă desfătările tineretii. I-a spus hotărârea surorii ei mai mici, care abia intrase la facultate. Aceasta, întristată, s-a dus repede la duhovnicul lor si i-a spus în ce ispită se află sora sa. Auzind-o, părintele a sunat-o pe fată imediat. Fata i-a spus:
- Părinte, vă spun sincer că m-am plictisit. O să am timp să mă pocăiesc. Ce, parcă sunt singura care vrea să cunoască si plăcerile trupesti? Nu, părinte, nici o colegă de-a mea nu mai este fecioară. Sunt singura, si m-am săturat să mă tot ia ceilalti peste picior. Mai am destul timp să mă gândesc la măritis. Nu, acum mă voi distra în voie.
- Te rog din suflet, ascultă-mă - îi spuse părintele. O să regreti mult dacă nu mă asculti. Fecioria e cel mai frumos dar pe care i-l vei putea face sotului tău. Curătia ta sufletească si trupească îl va bucura mai mult decât toate darurile pe care le veti primi la nuntă.
Cuvintele părintelui au convins-o pe fată. Viata ei mergea înainte, nici mai bine, nici mai rău. Dar, cu putin timp înainte de terminarea studiilor, un asistent de la facultate i-a cerut mâna. Nu se astepta la asa ceva. Si ea îl plăcea, dar nu se gândea că ar avea vreo sansă să îi devină sotie. Si, după trei luni, s-au căsătorit.

Era un sihastru prin părtile Iordanului, nevoindu-se multi ani si care, acoperit de Dumnezeu, nu primea bântuieli de la vrăjmas, ci de neînvins era. Asadar, pentru toti cei ce veneau la dânsul pentru folos, el defăima pe satana si-l ocăra, zicând că nimic nu este si că nu are nici o putere asupra nevoitorilor de nu va afla pe cei asemenea lui spurcati, robiti totdeauna păcatului, pe care fără să simtă îi slăbănogeste. Iar acestea le zicea nestiind darul Celui de sus, care nu lasă pe satana să-l robească. Si când i s-a apropiat sfârsitul, după slobozirea lui Dumnezeu, a venit diavolul adevărat si i-a zis: "Ce am cu tine, părinte? De ce mă ocărăsti? Au, te-am supărat vreodată cu ceva?". Iar el scuipând asupra lui, iarăsi zicea aceleasi cuvinte: "Mergi înapoia mea, satano, că nimic nu poti asupra robilor lui Hristos!".
Si satana i-a răspuns: "Asa! Asa! Alti patruzeci de ani să trăiesti si nici un ceas în atâtia ani nu voi încerca să-ti pun piedică". Si aceasta zicând, s-a făcut nevăzut. Iar monahul a început îndată să se lupte cu gândurile si să zică în sine: "Am atâtia ani ticălosindu-mă aici Si încă alti patruzeci de ani voieste Dumnezeu ca să trăiesc. Mă voi duce dar în lume si voi vedea rudeniile mele si voi petrece cu dânsele vreo câtiva ani si iarăsi mă voi întoarce si mă voi apuca de nevointa mea". Deci, socotind el acestea, le împlinea cu fapta si, iesind afară din chilie, s-a apucat de drum.
Dar nu departe mergând el, Iubitorul de oameni Dumnezeu, miluindu-l si nevrând a i se pierde ostenelile, i-a trimis un înger spre ajutor. Si, întâmpinându-l, îngerul i-a zis: "Unde mergi, părinte?". El i-a răspuns: "În cetate". Iar îngerul: "Întoarce-te la chilie". Iar el, venindu-si în sine, s-a întors la chilia sa si mai trăind trei zile s-a săvârsit. (14-394)

Pilda zilei

Nu ne putem hrăni cu aur

Câţiva călători au rătăcit în pustiu. Din cauza lipsei de hrană se aflau în primejdia de a muri de foame. După un timp, au găsit o traistă plină cu aur. Însă, pentru că nu se puteau hrăni cu aurul, au murit lângă el. Aşa se întâmplă şi în pustiul acestei lumi. Multe suflete mor lângă bogpţiile şi averile trecătoare.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Fapte 1,2

Capitolul 1
1.     Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa,
2.     Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales,
3.     Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.
4.     Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:
5.     Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.
6.     Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel?
7.     El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,
8.     Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
9.     Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
10.     Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
11.     Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.
12.     Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.
13.     Şi când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov.
14.     Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus şi cu fraţii Lui.
15.     Şi în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis:
16.     Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus.
17.     Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri.
18.     Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
19.     Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, încât ţarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Ţarina Sângelui.
20.     Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în ea! Şi slujirea lui s-o ia altul".
21.     Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus,
22.     Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui.
23.     Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia.
24.     Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales,
25.     Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui.
26.     Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.

Capitolul 2
1.     Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2.     Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3.     Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4.     Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5.     Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6.     Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7.     Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
8.     Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9.     Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10.     În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11.     Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12.     Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?
13.     Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
14.     Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
15.     Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16.     Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17.     "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
18.     Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19.     Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20.     Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.
21.     Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui".
22.     Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,
23.     Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,
24.     Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea.
25.     Căci David zice despre El: "Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26.     De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde.
27.     Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.
28.     Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie".
29.     Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.
30.     Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31.     Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.
32.     Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori.
33.     Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.
34.     Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
35.     Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
36.     Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos.
37.     Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?
38.     Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39.     Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40.     Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean.
41.     Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
42.     Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43.     Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.
44.     Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.
45.     Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46.     Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.
47.     Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.