Sfântul Mucenic Mercurie de la Smolensk (1238) Cuviosul Mercurie Postitorul de la Lavra Peșterilor din Kiev (XIV) Sfântul Mare Mucenic Mercurie din Cezareea Capadociei, care era cu neamul din Sciția (III) Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, fiica împăratului Consta, ale cărei sfinte moaște se află în Muntele Sinai (+304)
Stil vechi
24 Noiembrie

Sâmbătă

Stil nou
7 Decembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la pește
Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, fiica împăratului Consta, ale cărei sfinte moaște se află în Muntele Sinai (+304). Sfântul Mare Mucenic Mercurie din Cezareea Capadociei, care era cu neamul din Sciția (III). Sfânta Muceniţă Mastridia din Alexandria. Sfântul Mucenic Mercurie de la Smolensk (1238). Cuviosul Mercurie Postitorul de la Lavra Peșterilor din Kiev (XIV). Sfinții Mucenici: Augusta împărăteasa, soţia împăratului Maxentie și Sfântul Porfirie Stratilatul împreună cu două sute de ostaşi ai săi, care au crezut în Hristos prin Sfânta Ecaterina și de sabie s-au săvârşit (+304). Cuviosul Simon de pe râul Soiga (1562). Sfinții 150 Mucenici ritori, care au crezut în Hristos prin Sfânta Ecaterina (+304). Sfântul Cuvios Petru Sihastrul din Galatia, care s-a nevoit lângă Antiohia Siriei (+429). Sfinții 670 de Mucenici, care s-au săvârşit prin sabie. Sfântul Sfințit Mucenic Moise, preot din Roma, care a pătimit în timpul împăratului Deciu (+251). Sfânta Cuvioasă Iucunda, fecioară din Italia (+466).
File pateric

Venind acasă si agătându-si pardesiul în cuier, o femeie a atins cu mâna fără să vrea geaca fiului său, care a căzut jos. Când a ridicat-o, a văzut că din ea căzuse o pungulită mică cu un praf alb. S-a dus la fiul ei si, desi nu era sigură că ceea ce găsise erau droguri, arătându-i pungulita l-a întrebat:
- De ce te droghezi?
Tânărul a încremenit. I se făcuse teamă. Femeia a iesit din cameră, s-a dus si l-a rugat pe sotul ei să vină de urgentă la biserică, pentru că părintele vroia să vorbească ceva cu el.
Binevoitor, bărbatul a venit, fără să bănuiască despre ce este vorba. Sotia lui vorbea cu duhovnicul lor. Când a aflat, s-a umplut de mânie:
- Nu îmi trebuie golani la usă. Nu m-am sacrificat pentru el ca să ajungă un vagabond. Îl dau afară din casă. Nu vreau să îl mai văd în fata ochilor. Nu trebuia să mă chemi aici, îi spuse sotiei, plin de nervi.
Stiind că în tinerete bărbatul jucase fotbal la clubul din oras, duhovnicul îl întrebă:
- Dacă două echipe joacă fotbal, si una este condusă până în ultimele minute, când reuseste să egaleze, iar în prelungiri înscrie din nou si învinge, după meci galeria e tristă sau bucuroasă?
- Bucuroasă, dar ce legătură are asta cu fiul meu?
- El se află într-un meci foarte important, în lupta pentru mântuire. Dusmanul e puternic si acum fiul tău a luat un gol. Oare e mai bine să abandoneze meciul sau să joace până la sfârsit? Păcatul în care a căzut e greu, dar mai are sanse să se ridice si să se mântuiască. Nu îi va fi usor. Dar, dacă îl dati afară din casă, sansele lui de a se ridica vor fi aproape nule. Numai dacă veti fi aproape de el, numai atunci se va putea sprijini de voi si se va ridica.
Auzind aceste cuvinte, bărbatul s-a mai calmat. I-a multumit părintelui pentru acest cuvânt si l-a întrebat ce canon de rugăciune să facă pentru ridicarea fiului său. După ce părintele i-a rânduit canon si după ce i-a sfătuit cu răbdare pe ambii părinti, acestia s-au întors acasă.
Pe drum, bărbatul i-a spus sotiei:
- Slăvit să fie Dumnezeu că mi te-a scos în cale. Dacă nu te gândeai să venim la preot, ar fi iesit rău. Asa, mai avem o sansă. Dumnezeu mai poate îndrepta lucrurile.

Unui frate odată i s-a întâmplat ispită în chinovia lui avva Ilie. Si, gonit fiind de acolo, s-a dus în munte la avva Antonie. Si rămânând fratele [o vreme] la dânsul, l-a trimis la chinovie de unde venise. Dar cei din chinovie, văzându-l, iarăsi l-au alungat. Iar el s-a întors la avva Antonie, zicând: "N-au voit să mă primească, părinte". Deci l-a trimis bătrânul înapoi, zicând: "O corabie s-a spart în mijlocul noianului [furtunii], a pierdut povara si cu osteneală a scăpat la uscat. Iar voi cele scăpate la uscat voiti să le înecati". Iar ei, auzind că avva Antonie l-a trimis, l-au primit de îndată.

Pilda zilei

    Adevăratele minuni

Un tînăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:
- Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!
- Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare ?
- Cum la ce ? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!
- Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut flori sau copaci până acum ? Ce, până acum nu te-ai mai uitat niciodată pe cer să vezi norii şi păsările zburând ?
- Nu! - a răspuns omul. Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere. Însă, cu o săptămână în urmă, familia m-a adus în acest oraţ la un medic celebru care m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Chiar azi dimineaţa mi-a scos bandajele de la ochi şi, după ce a văzut ca nu mai am nimic şi m-am vindecat complet, m-a lăsat să plec.
De când am ieşit din spital, mă plimb însă pe străzi şi nu mă mai satur să privesc atîtea lucruri frumoase, atâtea minuni. Dumneata poate că, văzând în fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cât este de minunată această lume, cât este de uimitoare. Dar eu, eu o văd pentru prima oară şi, crede-mă, niciodată nu mi-am imaginat ceva atât de frumos. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat şi pentru faptul că mi-a ajutat să pot, în sfârşit, să le văd şi eu şi să mă bucur de ele.
Dar, dacă tot ne-am întâlnit, spune-mi încotro găsesc o biserică, fiindcă vreau sa aprind o lumânare şi să mulţumesc Domnului pentru minunea care a făcut-o astăzi cu mine.
Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a îsoţit pe acesta până la o bisericuţă apropiată. Au intrat împreună, au aprins cţte o lumanare şi au inceput să se roage încet, în faţa unei icoane.
În sufletul sau, omul necredincios a înţeles că nu lumea era de vină, ci el. Toate erau pline de frumuseţe, toate erau minuni, dar el nu ştia să le vadă. Trecea pe lângă ele, fără să le observe.
Ce minune este mai frumoasă decât o floare ce se deschide, oferindu-ţi parfumul ? Poate cineva să-mi arate o minune mai mare decât dragostea şi devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atât de crud, încât să nu simtă dragostea - minunea minunilor ?
Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu. 

"Sfinţenia vine din dragoste.
Toti cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi."

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    2 Tesaloniceni 1-3

Capitolul 1
1.     Pavel, Silvan şi Timotei, Bisericii tesalonicenilor întru Dumnezeu, Tatăl nostru, şi întru Domnul Iisus Hristos:
2.     Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
3.     Datori suntem, fraţilor, să mulţumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindcă mult creşte credinţa voastră şi dragostea fiecăruia dintre voi toţi prisoseşte, a unuia faţă de altul,
4.     Încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi.
5.     Ele sunt o dovadă a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ca să vă învredniciţi de împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi pătimiţi,
6.     De vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce vă necăjesc pe voi,
7.     Iar vouă celor necăjiţi, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale,
8.     În văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.
9.     Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
10.     Când va veni să se preamărească întru sfinţii Săi şi să fie privit cu uimire de către toţi cei ce au crezut, pentru că mărturia noastră către voi a găsit crezare în ziua aceea.
11.     Pentru aceasta, ne şi rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi să împlinească cu putere toată pornirea voastră spre bunătate şi orice lucrare a credinţei voastre,
12.     Ca să se preaslăvească în voi numele Domnului nostru Iisus şi voi întru El, prin harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus Hristos.  

Capitolul 2
1.     În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,
2.     Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi - nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.
3.     Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
4.     Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.
5.     Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?
6.     Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui.
7.     Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.
8.     Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.
9.     Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,
10.     Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.
11.     Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
12.     Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.
13.     Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului,
14.     La care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.
15.     Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.
16.     Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde,
17.     Să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun.  

Capitolul 3
1.     În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească, ca şi la voi,
2.     Şi ca să ne izbăvim de oamenii cei nesocotiţi şi vicleni. Căci credinţa nu este a tuturor;
3.     Dar credincios este Domnul, Care vă va întări şi vă va păzi de cel viclean.
4.     Despre voi, încredinţaţi suntem în Domnul, că cele ce vă poruncim, voi le faceţi şi le veţi face.
5.     Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!
6.     Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.
7.     Căci voi înşivă ştiţi cum trebuie să vă asemănaţi nouă, că noi n-am umblat fără rânduială între voi,
8.     Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.
9.     Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înşine pildă vouă, spre a ne urma.
10.     Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce.
11.     Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind.
12.     Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor.
13.     Iar voi, fraţilor, nu pregetaţi să faceţi ce e bine.
14.     Şi dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru prin epistolă, pe acela să-l însemnaţi şi să nu mai aveţi cu el nici un amestec, ca să-i fie ruşine.
15.     Dar să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci povăţuiţi-l ca pe un frate.
16.     Şi Însuşi Domnul păcii să vă dăruiască vouă pace totdeauna şi în tot chipul! Domnul fie cu voi cu toţi!
17.     Salutarea cu mâna mea - a lui Pavel; acesta este semnul meu în orice scrisoare. Aşa scriu.
18.     Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi! Amin.