Cuvioasa Elisabeta din  Heracleea Traciei, făcătoarea de minuni (+540) Sfântul Mucenic Sava Stratilat care era cu neamul din Goția și care s-a săvârșit la Roma prin înecare în timpul împăratului Aurelian și cei 70 împreună cu el (+272) Sfântul Mucenic Pasicrat
Stil vechi
24 Aprilie

Marți

Stil nou
7 Mai
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul Mucenic Sava Stratilat care era cu neamul din Goția și care s-a săvârșit la Roma prin înecare în timpul împăratului Aurelian și cei 70 împreună cu el (+272). Sfinții 70 de Mucenici, care au crezut în Hristos prin Sfântului Mucenic Sava şi care s-au săvârşit de sabie (+272). Sfinții Mucenici Eusebie, Neon, Leontie, Longhin şi alţi patruzeci care au crezut în Hristos prin Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (+303). Cuvioasa Elisabeta din Heracleea Traciei, făcătoarea de minuni (+540). Sfinții Cuvioși Sava și Alexei zăvorâții, de la Kievo-Pecerska (XIII). Icoana Maicii Domnului din Molcena (1405). Sfinții Mucenici Pasicrat, Valentin și Iulius din Durostorum, care au pătimit în timpul împăratului Dioclețian (+228). Sfinții Mucenici Duca croitorul din Mitilene, care s-a săvârșit la Constantinopol fiind despuiat de piele, şi Nicolae, care a pătimit în Magnesia (+1564 și +1795). Sfântul Mucenic Alexandru din Lyon în Franţa şi cei 34 de Mucenici, care au pătimit împreună cu dânsul (+178). Sfântul Sfințit Mucenic Inochentie, preot pe Muntele Măslinilor în Țara Sfântă, care s-a săvârşit prin sabie (IV). Sfântul Ierarh Grigorie, episcop de Elvira în Spania și apărător al Ortodoxiei în fața arianismului (+394). Sfântul Mucenic Ahileus și a Sfântului Dyfnan din Ţara Galilor (V). Sfinții Ierarhi: Ives, făcătorul de minuni, episcop în Persia, iar mai târziu pustnic în Anglia, și Onorat, episcop de Brescia în Italia (VI). Sfinții Cuvioși: Deodat, pustnic din Franţa, și Toma, nebun pentru Hristos din Antiohia Siriei (+525 și +550). Sfântului Authaire, tatăl Sfântului Ierarh Ouen din Franţa, și a Sfintelor Cuvioase: Bova şi Doda, stareţe din Franţa (VII). Sfinții Ierarhi: Meletie, primul episcop al Londrei, iar mai târziu arhiepiscop de Canterbury în Anglia, și Egbert din Lindisfarne, episcop de Iona în Scoția (+624 și +729). Sfântul Xenofon, Ctitorul Mănăstirii Xenofont din Sfântul Munte Athos (XI). Sfântul Mucenic Gheorghe din Anatolia (+1796) și Sfântului Nou Mucenic Serghie (Arhanghelskii) din Rusia, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1938). Sfântul Sfințit Nou Mucenic din Serbia: preotul Branco, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1941). Sfinții Ierarhi Mărturisitori: Simeon Ștefan, Ilie Iorest și Sava Brancovici, mitropoliţii Transilvaniei, și Iosif Mărturisitorul din Maramureş, luptători împotriva uniaţiei catolice și a influențelor calviniste din Transilvania (+1656, +1657, +1683 și +1711).
File pateric

    PENTRU AVVA ZINON

    10) Zicea avva Zinon ca i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada, o povestire ca aceasta : odata - zice - calatorind noi cu un batran sfant, fiind si alti frati impreuna cu noi, ne-am ratacit pe cale. Si nestiind unde mergem ne-am aflat in semanaturi si am calcat putin din semanaturi. Iar plugarul simtind, ca s-a intamplat de lucra acolo, a inceput a ne ocara si a zice cu manie : voi calugari sunteti ? Voi va temeti de Dumnezeu ? De aveati frica lui Dumnezeu inaintea ochilor, nu faceati aceasta. Deci indata ne zice noua sfantul acela batran : pentru Domnul nimeni sa nu graiasca ! Si se ruga plugarului cu blandete, zicand : bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi facut, ci pentru Domnul, iarta-ne, ca am gresit ! Iar acela, inspaimantandu-se pentru nerautatea si smerenia batranului, alergand la noi, a cazut la picioarele batranului, zicand : iarta-ma pentru Domnul si ia-ma cu voi ! Si adauga fericitul Serghie : iata blandetea si bunatatea sfantului ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu sa faca ! Si a mantuit sufletul ce era facut dupa chipul lui Dumnezeu pe care Il voieste Dumnezeu, mai mult decat nenumarate lumi cu banii lor.

    11) Odata ne-am dus la unul din parinti si l-am intrebat pe el zicand : de va avea cineva vreun gand si se vede pe sine biruit; si de multe ori citind cele ce au zis parintii pentru un gand ca acela, se ispiteste sa faca acelea si nicidecum nu poate, oare ce este mai bine : a vesti vreunuia din parinti gandul, sau a se sargui singur sa unelteasca acelea care a citit si a se indestula cu stinta sa ? Raspuns-a batranul : ca trebuie sa-l vesteasca catre cel ce poate sa-l foloseasca si sa nu se nadajduiasca intru sine. Ca nu poate cineva sa-si ajute luisi si mai vartos de a fi cuprins de patimi. Ca mie, tanar fiind, mi s-a intamplat una ca aceasta. Ca aveam patima sufleteasca si ma biruiam de dansa. Si auzind pentru avva Zinon, ca pe multi care se aflau asa i-a vindecat, am voit sa ma duc si sa-i vestesc lui; iar satana ma oprea, zicand ca de vreme ce stii ce trebuie sa faci, fa cum citesti si nu te mai duce si supara pe batranul.
    Deci cand ma porneam sa ma duc si sa-i vorbesc lui, razboiul se usura de la mine cu mestesugirea diavolului ca sa nu ma duc. Iar dupa ce ma plecam sa nu merg, iarasi ma stapaneam de patima. Si aceasta a mestesugit vrajmasul asupra mea multa vreme, nelasandu-ma sa vestesc batranului. Iar da multe ori m-am dus la batranul, vrand sa-i spun lui gandul si nu ma lasa vrajmasul, aducand rusine in inima mea si zicand : de vreme ce stii cum trebuie sa te vindeci, ce trebuinta este a spune cuiva ? Caci porti grija de sine; stii cum au zis parintii. Si acestea, zice, imi aducea pizmasul, ca sa nu arat doctorului patima si sa ma vindec. Iar batranul ma cunostea ca am ganduri, dar nu ma vadea, asteptand ca insumi sa le vestesc pe ele. Si ma invata pentru viata cea dreapta si ma slobozea. Iar mai pe urma plangand, am zis intru sine : pana cand, ticaloase suflete, nu vrei sa te tamaduiesti ? Altii vin de departe la batranul si iau lecuire, iar tu nu te rusinezi, si avand doctorul aproape, nu vrei sa te tamaduiesti ? Si aprinzandu-ma cu inima, m-am sculat si intru sine-mi am zis, ca daca voi merge la batranul si nu voi afla pe nimeni acolo, voi cunoaste ca este voia lui Dumnezeu a-mi marturisi gandurile mele. Si mergand eu acolo, n-am aflat pe nimeni. Deci batranul ma invata dupa obicei pentru mantuirea sufletului si cum ar putea cineva sa se curateasca de cugetele cele spurcate. Iar eu iarasi rusinandu-ma si nemarturisindu-ma, vroiam sa ma duc si sculandu-se batranul, facu rugaciune si ma petrecea mergand inaintea mea, pana la usa cea de afara. Iar eu ma munceam cu ganduri, sa spun batranului sau sa nu spun, si cu incetul pasind, mergeam dupa dansul; iar batranul intorcandu-se si vazandu-ma muncindu-ma de ganduri, ma loveste in piept incetisor si imi zice : ce ai ? Om sunt si eu. Si daca mi-a zis batranul acest cuvant, mi s-a aratat ca mi-a deschis inima mea si am cazut la picioarele lui, rugandu-l pe el cu lacrimi si zicand : miluieste-ma ! Iar el mi-a zis : ce ai ? Si i-am zis lui : nu stii ce am ? Si mi-a zis : tu trebuie sa spui ce ai. Iar eu cu mare rusine de abia mi-am marturisit patima mea. Si mi-a zis : dar de ce atata vreme te rusinezi a spune ? Au nu sunt si eu om ? Insa voiesti sa-ti spun si eu ceea ce stiu ? Au nu sunt acum trei ani, de cand ai aceste ganduri si venind aici nu le marturisesti ? Iar eu marturisind si cazand si rugandu-ma, am grait lui : miluieste-ma pentru Dumnezeu si ma invata, ce sa fac ! Si mi-a zis : du-te si nu te lenevi in rugaciunea ta si nu cleveti pe nimeni ! Iar eu mergand la chilia mea si nelenevindu-ma de rugaciunea mea, cu darul lui Hristos si cu rugaciunea batranului, de aici inainte n-am mai fost suparat de patima aceea. Deci trecand un an, mi-a venit un gand ca acesta : nu cumva m-a miluit Dumnezeu pentru mila Sa, iar nu pentru batranul ? Si aceasta venindu-mi in minte, am mers catre dansul, vrand a-l ispiti si luandu-l in laturi, i-am facut metanie, zicand : roaga-te pentru mine, parinte, pentru gandul meu ce ti l-am marturisit oarecand ! Iar el m-a lasat zacand la picioarele lui si tacand putin, mi-a zis : scoala-te, ai credinta catre mine ! Iar eu auzind acestea, voiam sa ma inghita pamantul de rusine si sculandu-ma, nu puteam cauta asupra batranului, si mirandu-ma si spaimantandu-ma, am plecat la chilia mea.

Pilda zilei

Rugaciunea superficiala

Gheorghe l-a intrebat intr-o zi pe vecinul sau daca Il iubeste pe Dumnezeu. Vecinul a raspuns afirmativ. Gheorghe a continuat:

- Te rogi din toata inima Lui?

- Sigur, de fiecare data cand ma rog, sunt cu gandul numai la El, a marturisit vecinul.

Atunci Gheorghe a spus:

- Vecine, daca vei reusi sa rostesti "Tatal nostru“ fara sa te gandesti si la altceva, iti daruiesc calul meu.

Pe la jumatatea rugaciunii, vecinul a grait:

- Imi daruiesti si saua?

- Nici calul, nici saua, pentru ca in loc sa fii cu luare aminte la rugaciune, te-ai gandit la cal.

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.

Biblia intr-un an

    Cartea lui Neemia (a doua Ezdra)

    Capitolul 4
    1.     "Când a auzit Sanbalat, că noi refacem zidurile Ierusalimului, s-a mâniat şi s-a tulburat tare şi a batjocorit pe Iudei;
    2.     Şi de faţă cu fraţii săi şi de faţă cu ostaşii samarineni a zis: "Ce fac aceşti Iudei neputincioşi? Se poate oare să li se îngăduie aceasta? Se poate oare să aducă jertfe? Se poate oare să li se îngăduie aceasta? Se poate oare să dezgroape pietrele din movilele de moloz şi încă arse?"
    3.     Iar Tobie Amonitul de lângă el a zis: "Lasă-i să zidească, fiindcă are să vină o vulpe şi are să le strice zidul lor cel de piatră!"
    4.     Auzi, Dumnezeul nostru, în ce dispreţ suntem noi şi întoarce ocara lor asupra copiilor lor şi dă-i dispreţului în ţara robiei.
    5.     Şi nelegiuirile lor să nu le acoperi, nici păcatul lor să nu se şteargă înaintea feţei Tale, pentru că au amărât pe cei ce zideau!
    6.     Şi noi totuşi am lucrat înainte la zid şi l-am încheiat peste tot până la jumătate; şi poporului nu-i lipsea râvnă de a lucra.
    7.     Dar Sanbalat, Tobie, Arabii, Amoniţii şi cei din Aşdod, auzind că se înalţă zidurile Ierusalimului, că spărturile lui au început să se astupe, s-au mâniat foarte tare;
    8.     Şi s-au sfătuit împreună să vină cu război şi să dărâme Ierusalimul.
    9.     Atunci noi ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus strajă, ca să ne păzească de ei ziua şi noaptea.
    10.     Iudeii însă au zis: "Puterile salahorilor au slăbit şi moloz e foarte mult; noi nu mai suntem în stare să facem zidul".
    11.     Iar duşmanii noştri grăiau: "Nici n-au să afle, nici n-au să vadă nimic până când vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face să înceteze lucrul".
    12.     Şi după ce au venit Iudeii care locuiau lângă ei şi ne-au spus de vreo zece ori, din toate părţile, că duşmanii noştri au să năvălească asupra noastră,
    13.     Atunci în părţile de jos ale cetăţii, după ziduri, am aşezat poporul după seminţii, cu săbii şi cu lănci şi cu arcuri.
    14.     Apoi am cercetat toate şi, sculându-mă, am zis celor mai de seamă şi căpeteniilor şi celuilalt popor: "Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre şi pentru casele voastre!"
    15.     Când au auzit duşmanii noştri că ne este cunoscut gândul lor, atunci Dumnezeu a risipit planul lor; iar noi ne-am întors cu toţii la ziduri, apucându-ne fiecare de lucrul nostru.
    16.     Din acea zi jumătate din tinerii mei se îndeletniceau cu lucrul, iar jumătate din ei stăteau gata de apărare cu lănci, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe, iar îndărătul lor se aflau căpeteniile a toată casa lui Iuda.
    17.     Cei ce lucrau la zid şi cei ce cărau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă ţineau lancea.
    18.     Fiecare din cei ce zideau erau încinşi peste coapsele lor cu sabia şi aşa lucrau; iar lângă mine se afla cel ce suna din trâmbiţă.
    19.     Şi eu am zis celor mai însemnaţi şi căpeteniilor şi poporului de rând: "Lucrul este mult şi greu şi noi suntem risipiţi pe ziduri şi depărtaţi unii de alţii.
    20.     De aceea să alergaţi la mine acolo unde veţi auzi sunetul trâmbiţei şi Dumnezeul nostru se va lupta pentru noi".
    21.     Şi aşa am lucrat noi, iar jumătate stătea cu lancea în mână de la răsăritul soarelui până seara la ieşirea stelelor.
    22.     Afară de aceasta, tot atunci am mai zis poporului să rămână toii în Ierusalim cu robii lor, străjuind în timpul nopţii, iar în timpul zilei lucrând.
    23.     Şi nici eu, nici fraţii mei, nici slugile mele, nici străjerii care mă însoţiseră, nu s-au dezbrăcat de haine şi fiecare până şi la apă mergea cu sabia în mână".

    Capitolul 5
    1.     Atunci s-a făcut murmur mare în popor şi între femei împotriva fraţilor lor Iudei.
    2.     Erau unii care ziceau: "Noi cu fiii şi cu fiicele noastre suntem mulţi, să ni se dea pâine să ne hrănim şi să trăim".
    3.     Alţii ziceau: "Ne-am pus zălog viile şi ogoarele şi casele noastre, ca să ne luăm pâine să ne astâmpărăm foamea".
    4.     Iar alţii ziceau: "Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir regelui, zălogindu-ne viile şi ogoarele noastre.
    5.     Şi noi avem acelaşi trup ca şi fraţii voştri şi fiii voştri sunt tot aşa cum sunt şi fiii lor; dar iată că noi suntem nevoiţi să ne dăm fiii şi fiicele robi, ba unele din fiicele noastre se şi află în robie. N-avem la îndemână nici un mijloc de răscumpărare. Şi viile noastre şi ogoarele noastre sunt în stăpânirea altora".
    6.     Când am auzit eu murmurul lor şi astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare.
    7.     Inima mea s-a tulburat şi am dojenit aspru pe cei mai însemnaţi şi pe căpetenii. "Voi luaţi mită de la fraţii voştri", le-am zis eu. Şi am făcut împotriva lor o adunare mare,
    8.     Şi le-am zis: "Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat fraţi de ai noştri, Iudei, care fuseseră vânduţi păgânilor; iar voi vindeţi pe fraţii voştri". Ei însă tăceau şi nu găseau răspuns.
    9.     "Nu faceţi bine - am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblaţi în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturaţi ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
    10.     Şi eu, fraţii mei şi slujitorii mei, le-am dat împrumut şi argint şi pâine, dar n-am mai cerut înapoi.
    11.     Întoarceţi-le dar chiar acum ogoarele, viile, măslinii şi casele lor şi dobânda argintului, pâinii, vinului şi untdelemnului, pentru care le-aţi dat împrumut".
    12.     "Se vor întoarce şi nu vom mai cere de la ei - ziseră ei. Vom face aşa cum zici tu". Atunci am chemat preoţii şi le-am poruncit să le ia jurământ că vor face aşa.
    13.     Iar eu mi-am scuturat haina şi am zis: "Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă şi de avere pe fiecare om care nu-şi va ţine cuvântul său şi aşa să fie el scuturat şi gol. "Amin" - zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul şi-a împlinit cuvântul.
    14.     şi din ziua aceea în care eu am fost numit guvernator al lor în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani eu şi fraţii mei n-am mâncat pâinea de conducător.
    15.     Iar conducătorii de mai înainte, apăsau poporul şi luau de la el pâine şi vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până şi slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu.
    16.     în vremea aceasta eu am mers înainte cu lucrul la zidurile acestea şi nici o ţarină n-am cumpărat şi toţi slujbaşii mei se adunau acolo la lucru.
    17.     Eu aveam la masa mea până la o sută cincizeci de oameni, Iudei şi căpetenii, afară de cei ce veneau la noi de pe la popoarele dimprejur.
    18.     Şi iată ce se gătea în fiecare zi: un bou, şase oi îngrăşate şi păsări; şi la fiecare zece zile se consuma mulţime de vin de tot felul. Cu toate acestea pâinea de conducător n-am cerut-o, deoarece poporul acesta avea de dus o muncă grea.
    19.     Dumnezeu să primească tot ce am făcut eu spre binele poporului acestuia".

    Capitolul 6
    1.     Canaturile porţilor încă nu le pusesem, când a auzit Sanbalat, Tobie, Gheşem Arabul şi ceilalţi duşmani ai noştri că eu am reparat zidul şi nu a mai rămas nici o spărtură în el.
    2.     Atunci au trimis Sanbalat şi Gheşem la mine să mi se spună: "Vino să ne întâlnim împreună intr-unul din satele din Valea Ono!" Căci ei puseseră la cale să-mi facă rău.
    3.     Dar eu am trimis la ei robi să le spună: "Am de făcut un lucru mare şi nu pot să vin, căci lucrul ar înceta, dacă l-aş lăsa şi aş veni la voi".
    4.     De patru ori au trimis ei la mine cu aceeaşi poftire şi eu le-am răspuns la fel.
    5.     Atunci a trimis la mine Sanbalat a cincea oară pe slujitorul său care avea în mâna sa o scrisoare deschisă.
    6.     În ea se scria: "Umblă zvonul printre popoare şi spune şi Gheşem, cum că tu şi Iudeii v-aţi gândit să vă răsculaţi, pentru care scop şi zideşti zidul şi vrei să fii regele lor, după aceleaşi zvonuri;
    7.     Şi ai fi pus şi prooroci, ca să te vestească în Ierusalim şi să-ţi zică regele Iudei, şi astfel de zvonuri vor ajunge până la rege. Vino deci să ne sfătuim împreună".
    8.     Eu însă am trimis să i se spună: "Nimic de felul celor ce spui tu n-a fost. Acestea le-ai născocit tu din capul tău".
    9.     Căci toţi ne înfricoşează socotind că ne vom lăsa de lucru şi zidul nu se va mai face. Dar eu încă şi mai mult mă încurajam la lucru şi ziceam: "Întăreşte-mă şi acum, Dumnezeule!"
    10.     Şi am mers eu în casa lui Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, şi el, încuindu-se, a zis: "Să ne adunăm în templul lui Dumnezeu, în mijlocul lui, şi să încuiem uşile, căci au să vină să te ucidă, şi au să vină noaptea să te ucidă".
    11.     "Se poate oare să fugă un astfel de om, ca mine? - am răspuns eu. Se poate oare ca unul ca mine să intre în templu, pentru a rămâne cu viaţă? Nu merg! "
    12.     Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimisese, ci el grăia ca un prooroc împotriva mea, pentru că îl cumpăraseră Tobie şi Sanbalat.
    13.     Şi fusese cumpărat ca eu să mă sperii şi să fac aşa Şi să greşesc, ca apoi să aibă lumea părere urâtă despre mine, şi să fiu prigonit pentru această scădere.
    14.     Pomeneşte, Dumnezeul meu, pe Tobie şi pe Sanbalat după aceste fapte ale lor; de asemenea şi pe proorociţa Noadia şi pe ceilalţi prooroci care au vrut să mă sperie!
    15.     Zidul a fost isprăvit în ziua a douăzeci şi cincea a lunii Elul, adică în cincizeci şi două de zile.
    16.     Când au auzit de aceasta toţi duşmanii noştri şi au văzut aceasta toate popoarele cele dimprejurul nostru, s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că acest lucru a fost făcut de Dumnezeul nostru.
    17.     Pe lângă aceasta, în zilele acelea, cei mai de seamă ai Iudei au scris multe scrisori, pe care le-au trimis la Tobie, iar ei primeau scrisori de-ale lui Tobie;
    18.     Căci mulţi din Iuda erau cu el în legătură întărită prin jurământ, căci el era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iohanan luase de nevastă pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.
    19.     Ba îmi vorbeau ei şi de bunătatea lui şi vorbele mele ajungeau la el. Şi Tobie trimitea scrisori, ca să mă sperie.