Cuviosul Cornelie cel Tăcut din Pereslav, Rusia (1693) Sfânta mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena (I) Mutarea moaştelor Sfântului Mucenic Foca (403-404)
Stil vechi
22 Iulie

Vineri

Stil nou
4 August
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Sfânta mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena (I). Mutarea moaştelor Sfântului Mucenic Foca (403-404). Cuviosul Cornelie cel Tăcut din Pereslav, Rusia (1693). Sfânta Cuvioasă Muceniţă Marcelia din insula Hios (+1500). Sfântul Ierarh Chiril I, patriarhul Antiohiei (+298). Sfântul Ierarh Panharie, episcop de Besançon şi mărturisitor în Franţa (+356). Sfântul Dabius, preot din Irlanda care a propovăduit în Scoţia. Sfântul Cuvios Wandril, stareţ la Fontenelle în Franţa (+668). Sfântul Cuvios Movean, ucenicul Sfântului Patrick, luminătorul Irlandei. Sfântul Ierarh Ieronim, episcop de Pavia în Italia (VIII). Sfântul Cuvios Menelau, stareţ la Auvergne în Franţa (+700). Sfântul Cuvios Ciprian, nebun pentru Hristos din Suzdal în Rusia (+1622). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Mihail (Nakareakov) şi Alexie (Ilinskii), care au pătimit în timpul regimului comunist (+1918 şi +1931).
File pateric

Doi soti s-au spovedit duhovnicului lor.
- Nu este bine, îi spuse părintele sotului. Înainte era trupul sub suflet, iar acum este sufletul sub trup.
- Cum adică, părinte?
- Adică înainte dragostea voastră tinea în frâu trupul, tineati posturile, chiar dacă uneori mai făceati si exceptii. Dar reuseati să fiti stăpâni ai trupurilor voastre. Pe când acum, după ce ati slăbit atentia în războiul duhovnicesc si v-ati uitat si la filme care v-au stârnit pofta trupească, nu vă mai înfrânati deloc. A ajuns trupul să fie stăpânul dragostei voastre. Nu mai sunteti în stare să vă înfrânati. Si nu e normal să fie asa. Dragostea trupească trebuie să se lase condusă de suflet. Nu trebuie ca sufletul să fie înrobit de poftele trupesti. Sunteti crestini, nu păgâni, nu?

Avva Theodor al Fermei s-a dus odată la avva Ioan, care era famen din nastere, si după ce au vorbit ei împreună a zis avva Theodor: "Când eram în Schit, lucrul sufletului era lucrul nostru de căpetenie, iar lucrul mâinilor îl aveam sub lucrul sufletului. Iar acum s-a făcut lucrul sufletului sub lucrul mâinilor si cel de sub lucru a devenit lucru".
Si l-a întrebat fratele (avva Ioan), zicând: "Care este lucrul sufletului pe care acum îl avem sub lucru? Si care este cel de sub lucru pe care acum îl avem lucru?". Si a răspuns bătrânul: "Toate cele ce se fac pentru porunca lui Dumnezeu este lucru al sufletului; iar a lucra pentru sine si a aduna, acestea trebuie să le avem sub lucru". Si a zis fratele: "Luminează-mi mie pricina aceasta".
Si a zis bătrânul: "Iată, auzi de mine că sunt bolnav si esti dator să mă cercetezi; dar zici în sine-ti: "Să-mi las lucrul meu acum si să mă duc? Mai bine să-l sfârsesc întâi si apoi să mă duc?". Ti se întâmplă încă si altă pricină si poate nicidecum nu te duci. Iarăsi alt frate îti zice tie: "Dă-mi ajutor, frate!". Si zici: "Să-mi las lucrul meu si să merg să lucrez cu acesta?". Deci, de nu te vei duce, lasi porunca lui Dumnezeu care este lucrul sufletului si faci pe cel de sub lucru, care este lucrul mâinilor". (10-88)

Pilda zilei

Sfânta Biserică 

Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin:
- Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi predica, când oricum Îl vedem peste tot.
- Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţă Îl văd peste tot şi prin toate, însă priveşte! Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspătă şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor” (Sfântul Nicodim)

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Isaia

Capitolul 22
1.  Proorocia despre valea vedeniei. Ce ai tu că tot poporul tău s-a urcat pe acoperişuri,
2.  Tu, cetate zgomotoasă, cetate plină de zarvă şi de chiote de veselie? Răniţii tăi nu sunt răniţi de sabie şi n-au murit în luptă.
3.  Mai-marii tăi au fugit laolaltă, au fost luaţi robi nu cu puterea arcului; toţi vitejii tăi de luptă prinşi au fost cu toţii, când ei fugeau departe.
4.  De aceea vă zic: "Depărtaţi-vă de mine şi lăsaţi-mă să plâng amar, nu vă îmbulziţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu.
5.  Că este o zi de tulburare, de zdrobire, de uluire de la Domnul Dumnezeu Savaot în valea vedeniei, prăbuşire de zid şi ţipetele celor ce fug înspre munţi!
6.  Elamul a luat tolba de săgeţi, Aramul a încălecat pe cal şi Chirul a scos pavăza!
7.  Văile tale măreţe sunt pline de care şi călăreţi, tăbărâţi la porţile tale;
8.  Vălul va fi ridicat de pe Iuda! Şi voi veţi privi în ziua aceea grămezile de arme din casa cea din pădure.
9.  Spărturile zidurilor cetăţii lui David sunt fără număr, voi le vedeţi. Adunaţi apele din iazul cel mai de jos,
10.  Număraţi casele cele din Ierusalim, dărâmaţi-le ca să întăriţi zidul.
11.  Un iaz mai mare faceţi între cele două ziduri, ca să strângeţi apa din iazul cel mai de demult. Dar voi nu luaţi aminte la Cel care a făcut toate acestea, la Cel care le-a pregătit de demult. Voi nu-L vedeţi!
12.  Şi în ziua aceea ne va îndemna Domnul Dumnezeu Savaot să plângem, să suspinăm, să ne radem capul şi să ne încingem cu sac.
13.  Iată bucuria şi veselia, boi tăiaţi şi oi junghiate; toţi mănâncă din carne şi beau vin: "Să mâncăm şi să bem, că mâine vom muri!"
14.  Domnul Savaot a descoperit urechilor mele: Acest păcat nu vă va fi iertat nici până la moarte, zice Domnul Dumnezeu Savaot.
15.  Împotriva lui Şebna, mai-marele palatului, iată ce spune Domnul Dumnezeu Savaot: "Du-te la acest dregător,
16.  Care îşi sapă mormânt pe un loc înalt, care îşi pregăteşte locaş în stâncă şi zi-i: "Ce ai tu şi cine eşti tu de-ţi sapi aici mormânt?
17.  Iată că Domnul te azvârle, dintr-o singură aruncătură, te strânge cu o singură strângere.
18.  El te înfăşură şi te rostogoleşte ca pe un ghem pe un câmp întins. Acolo tu vei muri; acolo vor merge carele tale măreţe, tu, ruşinea palatului stăpânului tău.
19.  El îţi va lua slujba ta şi te va lipsi de dregătoria ta.
20.  Şi în ziua aceea voi chema pe sluga mea, pe Eliachim, feciorul lui Hilchia,
21.  Şi îl voi îmbrăca cu veşmintele tale, îl voi încinge cu brâul tău şi-i voi da în mână dregătoria ta. El va fi tată pentru cei ce locuiesc în Ierusalim şi pentru casa lui Iuda.
22.  Şi îi voi pune pe umeri cheile casei lui David şi dacă el va deschide, nimeni nu va închide, şi dacă el va închide, nimeni nu va deschide.
23.  Şi îl voi înfige ca pe un cui într-un loc de nădejde şi va fi scaun de cinste pentru casa tatălui său.
24.  Pe el se va rezema toată slava casei tatălui său, fii şi nepoţi; toate vasele cele mai mici de la căni şi până la marile lighene.
25.  În ziua aceea, zice Domnul Savaot, cuiul înfipt într-un loc tare se va slăbi; se va smulge şi va cădea şi povara atârnată de el va fi nimicită, că aşa a grăit Domnul!"

Capitolul 23
1.  Tânguiţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci limanul vostru a fost nimicit. Venitu-le-a această ştire din ţara Chitim.
2.  Amuţiţi voi, locuitori ai coastei pe care o umpleau neguţătorii din Sidon care străbăteau marea!
3.  Veniturile lui erau grâul Nilului, secerişul din valea lui, adus pe ape mari; el era târgul neamurilor.
4.  Ruşinează-te, Sidonule, că marea îţi zice: "Tu n-ai avut dureri de mamă, tu n-ai născut şi nici n-ai crescut băieţi şi nici n-ai ridicat fete".
5.  Când Egiptul va prinde de veste, va tremura la auzul nenorocirilor Tirului.
6.  Treceţi în Tarsis, bociţi-vă, voi, locuitori de pe ţărmuri!
7.  Aceasta este, oare, cetatea voastră de petrecere, a cărei obârşie se urcă în vremuri vechi şi care îşi călăuzea paşii spre sălaşuri depărtate?
8.  Cine a poruncit acest lucru împotriva Tirului cel încercat, ai cărui neguţători erau prinţi şi ai cărui vânzători erau cei mari ai pământului?
9.  Domnul Savaot a hotărât aceasta, ca să veştejească mândria a tot ce străluceşte, să smerească pe toţi cei mari ai pământului.
10.  Treci şi du-te în pământul tău, tu fiică a Tarsisului, căci portul tău nu mai este.
11.  El a întins mâna spre mare, a doborât regatele. Domnul a hotărât împotriva lui Canaan ruina întărituri lor lui.
12.  El a zis: "Nu tresălta de bucurie, tu, fecioară necinstită a Sidonului! Scoală-te şi du-te la Chitim, dar nici acolo nu vei avea odihnă!"
13.  Iată ţara Caldeilor! Acest popor nu sunt Asirienii; El a dat-o pradă fiarelor de câmp. Ei şi-au înălţat turnuri, au dărâmat palate, făcut-au totul o ruină.
14.  Bociţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci portul vostru a fost dărâmat.
15.  Şi va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani, ca în zilele unui singur rege, şi la sfârşitul celor şaptezeci de ani Tirul va fi aşa cum se află în cântecul desfrânatei:
16.  Ia chitara, dă ocol cetăţii, tu, desfrânată! Cântă cât mai bine, reia cântările ca lumea să-şi aducă aminte de tine!
17.  Şi după cei şaptezeci de ani, Domnul va cerceta iarăşi cetatea Tirului şi ea va reîncepe să primească preţul desfrâului ei. Ea se va desfrâna pentru toate regatele lumii de pe faţa pământului.
18.  Dar tot câştigul, toate foloasele ei vor fi afierosite Domnului şi nu vor fi adunate, nici puse la păstrare; ci câştigul va fi pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, ca să aibă hrană din belşug şi haine strălucite.

Capitolul 24
1.  Iată Domnul pustieşte pământul şi îl preface în deşert, răstoarnă faţa lui şi împrăştie pe locuitori.
2.  Şi preotului i se întâmplă ca şi poporului, stăpânului ca şi robului, slugii ca şi stăpânei sale; vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care se împrumută, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
3.  Pământul va fi pustiit, el va fi jefuit, că Domnul a grăit cuvântul acesta.
4.  Pământul este în chin şi sleit, lumea tânjeşte şi se istoveşte, cerul împreună cu pământul vor pieri.
5.  Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi legământul stricatu-l-au pe veci!
6.  Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!
7.  Via tânjeşte, viţele sale sunt firave, cei cu inima veselă suspină.
8.  Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele zgomotoase nu mai sunt, încetat-a glasul harpei.
9.  La cântec nu se mai bea, şi amar este vinul pentru băutor.
10.  Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecărei case este închisă.
11.  Pe uliţă lumea strigă: "Nici un strop de vin!" Nu mai este bucurie, veselia este izgonită de pe pământ.
12.  În cetate au rămas numai dărâmături, porţi sfărâmate şi stricate.
13.  Aşa se va întâmpla în mijlocul acestui ţinut, înăuntrul popoarelor, ca şi când se scutură măslinii şi ca pe urma culesului viei.
14.  Aceia înalţă glasul şi cântă, preaslăvesc mărirea Domnului la apus.
15.  Pentru aceasta, în insule se preaslăveşte Domnul, în insulele mării numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
16.  De la marginile pământului auzim cântând: "Slavă celui drept!" Şi eu am zis: "Vai de cei fără de lege, care lucrează, depărtându-se de lege!"
17.  Groază, laţ şi groapă pentru voi, locuitori ai pământului!
18.  Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi temeliile pământului se vor clătina.
19.  Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăţi, se clatină pământul.
20.  Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un om beţiv, se dă în sus şi în jos ca un scrânciob; păcatele apasă asupra lui, ca să nu se mai scoale!
21.  Şi în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de sus şi pe pământ pe regii pământului.
22.  Şi ca robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ şi după multe zile vor fi cercetaţi.
23.  Luna va fi roşie, iar soarele va pierde din lumina lui, căci Domnul Savaot va fi rege şi slava Lui va străluci înaintea bătrânilor în muntele Sionului şi în Ierusalim!