Calendox

Stil vechi

20 Iulie

Vineri

Stil nou

2 August

Ziua precedentă

Ziua următoare

Dezlegare la pește

Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul (IX î.H). Sfinții Părinți de la 6 Sinoade Ecumenice. Cuviosul Avramie din Galici sau Ciuhlomsk, Rusia, ucenicul Sfântului Serghie de Radonej (+1375). Aflarea moaștelor Sfântului Cuvios Nou Mucenic Atanasie, stareţul de la Brest-Litovsk în Ucraina (+ 1648), în anul 1649. Sfântul Mucenic Constantin Slovțov, preotul, din Rusia (+1918). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii: Nicolae și Filosof, diaconul Iuvenalie, soldaţii: Alexei şi Chiril, binecredincioșii creștini: Lidia, Tihon, Cosma, Gheorghe, Alexandru, Gheorghe, Ioan, Serghie, Teodor, Alexandru, Eftimie şi Petru și cei dimpreună cu dânșii, care au pătimit în timpul regimului comunist (+1918, +1919, +1928, +1930). Sfântul Secund, mucenic din Sirmium. Sfinţii Mucenici: Satir, Amarin, Secund, Emil, Paserie, Macrina şi Vestita, care au pătimit la Roma. Sfântul Ierarh Reticus, episcop de Autun în Franţa (+334). Sfântul Ierarh Sever, episcop şi mărturisitor în Italia (V). Sfântul Ierarh Aurelie, episcop de Cartagina în nordul Africii (+429). Sfinţii Ierarhi: Ilie I, patriarhul Ierusalimului, şi Flavian al II-lea, patriarhul Antiohiei (+516). Sfânta Cuvioasă Severa, stareţă din Franţa (+680). Sfântul Cuvios Wulmar din Franţa (+689). Sfânta Cuvioasă Ethelwida, soţia regelui Alfred cel Mare, care după moartea soțului său s-a călugărit la Wintchester (IX). Sfântul Cuvios Ansegis, monah la Fontenelle în Franţa (+833). Sfântul Sfințit Mucenic Pavel, diacon la Mănăstirea „Sfântul Zoil” din Cordoba în Spania (+851). Sfânta Muceniţă Salomeea din Georgia, care a pătimit la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Ierusalim (XIII). Sfântul Nou Mucenic Ilie cel Drept din Georgia (+1907). Sfinţii Noi Mucenici din Paris: Alexie, Dimitrie, Ilie, George şi Maria (XX).

File pateric

Într-o seară, venind obosit de la serviciu, bărbatul a mâncat si s-a dus să se culce. Din neatentie, a lăsat apa deschisă la robinetul de la baie, si apa a început să curgă pe jos. Auzind cum picură, sotia a intrat si a oprit apa. A vrut să îl trezească pe sot, ca să se învete minte si altădată să fie mai atent. Dar i s-a făcut milă de el, si a strâns apa singură.
S-a suit în pat, dar nu putea să doarmă de supărare. Era a treia oară când găsea robinetul deschis. Se tot gândea dacă nu era mai bine să îl mustre totusi. Dar, când la lumina palidă a lunii îi vedea chipul obosit, supărarea îi trecea. De sapte ori a vrut să îl trezească, si de sapte ori si-a înfrânat mânia. Si pentru aceasta a primit plată de la Dumnezeu.

Un bătrân oarecare sedea la Tebaida într-o pesteră si avea un ucenic iscusit. Si avea obicei bătrânul, seara, să-l sfătuiască cele de folos si după sfătuire făcea rugăciune si-l slobozea să doarmă. Odată, însă, niste mireni cucernici, care stiau nevointa cea multă a bătrânului, s-au întâmplat de au venit la el si i-au făcut mângâieri. Si după ce s-au dus, a sezut iarăsi bătrânul seara, după obicei, sfătuindu-l pe frate si, în timp ce vorbea cu el, a adormit. Iar fratele a asteptat să se trezească bătrânul si să-i facă rugăciune. Dar, mult sezând si nedesteptându-se bătrânul, s-a supărat si nu s-a dus. Si a suferit asa de sapte ori la rând, supărându-se si împotrivindu-se, si nu s-a dus. Apoi, trecând o vreme din noapte, s-a desteptat bătrânul si, văzându-l pe ucenic sezând, i-a zis: "Nu te-ai dus până acum?". Iar el a zis: "Nu, că nu m-ai slobozit, părinte". Si a zis bătrânul: "Pentru ce nu m-ai desteptat?". I-a răspuns fratele: "Nu am îndrăznit să te misc, ca să nu îti stric somnul".
Asa, au citit pravila cea de dimineată si, după sfârsitul ei, l-a slobozit bătrânul pe frate si sedea singur. Atunci a fost răpit si iată cineva îi arată lui un loc slăvit, cu un scaun strălucit în el si, deasupra scaunului sapte cununi strălucitoare. Iar el l-a întrebat pe cel ce i le arăta: "Ale cui sunt acestea?". Si i-a răspuns acela: "Ale ucenicului tău. Si locul si scaunul i le-a dăruit Dumnezeu pentru ascultarea lui, iar cele sapte cununi în noaptea aceasta le-a luat". Deci, venindu-si în sine bătrânul, l-a chemat pe frate si i-a zis: "Spune-mi, ce-ai făcut în noaptea aceasta?". Iar el a răspuns: "Iartă-mă, părinte, dar nimic n-am făcut!". Bătrânul, socotind că smerindu-se nu mărturiseste, i-a zis: "Nu te slobozesc de nu-mi vei spune ce-ai făcut sau ce-ai gândit în noaptea aceasta!". Fratele, nimic stiind să fi făcut, nu avea ce să-i zică. Si i-a zis părintelui: "Părinte, nimic nu am făcut decât aceasta: că, supărat fiind de gânduri, de sapte ori am vrut să mă duc, însă fără de slobozenia ta nu m-am dus". Iar bătrânul, auzind, a înteles că de câte ori s-a luptat împotriva gândului a primit cunună de la Dumnezeu. Si fratelui nimic din cele ce a văzut nu i-a spus.
Dar pentru folos le-a povestit acestea la bărbati duhovnicesti, ca să cunoastem că si pentru mici osteneli ne dăruieste nouă Dumnezeu cununi strălucite. Să ne mai învătăm si a cere cu osârdie rugăciunile părintilor si să nu îndrăznim să facem ceva, sau câtusi de putin să ne despărtim de ei, fără blagoslovenie. (16-421)

Pilda zilei

Formula fericirii familiale

O fetita de 12 ani a fost intrebata:

- "Ce poti sa-mi spui despre mama ta?"

Fetita, fara sa stea pe ganduri, a raspuns:

- "Mama il iubeste foarte mult pe tata".

Nu a spus ca este cea mai frumoasa, cea mai buna, cea mai desteapta sau cea mai bogata. Iata cea mai mare comoara pe care o va lua cu ea in viata adulta. Orice s-ar intampla apoi in viata ei, are reperele corecte. Fara sa stie, fetita a dat formula fericirii familiale, caci in familia ei traieste iubirea.

Text preluat din volumul "Femeia si problemele ei", Ioana Besedina si dr. Dimitri Avdeev, Editura Sophia

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Isaia

Capitolul 16
1. "Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului".
2. Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
3. "Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei duşi în robie, nu descoperi pe cei fugari!
4. Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
5. Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a pururi în cortul lui David un judecător apărător al pricinei drepte şi râvnitor dreptăţii.
6. Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte".
7. Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, ton împreună se bocesc! Ei suspină pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi.
8. Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a distrus cele mai bune viţe ale ei, care se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul; lăstarii lor se întinseseră şi trecuseră marea.
9. Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma. Vă ud cu lacrimile mele pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi al culesului viilor.
10. Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă vinul la teasc, strigătul călcătorului a încetat.
11. Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă şi inima mea pentru Chir-Hares.
12. Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se roage, dar nu dobândeşte nimic.
13. Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru Moab.
14. Iar acum Domnul a zis aşa: "Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere".

Capitolul 17
1. Proorocie împotriva Damascului: "Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine.
2. Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se culcă acolo şi nimeni nu le goneşte.
3. Nici cetate întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la Damasc. Tot aşa va fi cu rămăşiţa Siriei şi cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.
4. Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup gras se va usca.
5. Va fi atunci ca pe urma secerătorului ce seceră holda, când mâna lui adună spice şi cum e când oamenii adună spice în valea Refaim;
6. Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri", zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
7. În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce.
8. Şi nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi nu se va mai uita la făptura degetelor lui, la Astartele şi statuile ridicate soarelui.
9. În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor şi Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel şi vor rămâne pustii.
10. Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stânca scăpării tale nu ţi-ai adus aminte. Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis şi acolo sădeşti vie pentru un dumnezeu străin.
11. În ziua când o sădeşti, tu vezi că se ridică şi a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii şi durerea este fără leac.
12. Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari;
13. El le ameninţă şi ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt şi ca vârtejul de pulbere în vreme de furtună.
14. În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.

Capitolul 18
1. Vai ţie, ţară în care se aude zăngănit de arme şi care eşti dincolo de fluviile Etiopiei!
2. Tu, care trimiţi soli pe Nil în bărci de papură pe întinsele ape. Mergeţi voi, soli iuţi, către un neam de statură înaltă şi cu pielea lucie, departe către un popor de temut, popor plin de putere şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii.
3. Voi, toţi locuitori ai lumii şi care stăpâniţi pământul! Când veţi vedea înălţându-se steagul deasupra munţilor, priviţi! Şi când va suna trâmbiţa, ascultaţi!
4. Că aşa zice Domnul către mine: "Privesc liniştit din locaşul Meu, întocmai ca adierea fierbinte a verii la lumina soarelui, ca norul de rouă în zăduful secerişului.
5. Căci înainte de cules, după ce florile s-au scuturat şi mugurii s-au prefăcut în ciorchini copţi, viţele vor fi tăiate cu cosoarele, ramurile vor fi luate, smulse vor fi.
6. Toate vor fi lăsate vulturilor de munte şi fiarelor pământului; vulturii vor petrece acolo vara, iar fiarele câmpului iarna.
7. În vremea aceea, se vor aduce daruri de la neamul de statură înaltă şi cu pielea lucie, de la poporul de temut cel de departe, de la poporul cel plin de putere şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii, către locul numelui Domnului Savaot, muntele Sionului".