Sfântul Ierarh Varsonufie, episcop de Tver în Rusia (+1576) Sfântul Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului Cuviosul Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul (IX) Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului și făcătorul de minuni, care s-a săvârșit cu pace în anul 1868
Stil vechi
11 Aprilie

Miercuri

Stil nou
24 Aprilie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Paștelui. Post aspru
Săptămâna a VI-a din Post. Sfântul Sfințit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului și ucenicul Sfântului Ioan Teologul (+68). Cuviosul Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul (IX). Sfânta Cuvioasă Trifina din Cizic. Sfântul Cuvios Farmutie din Egipt (IV). Sfinții Mucenici: Processus şi Martinian din Roma, temnicerii Sfântului Apostol Petru, care s-au săvârşit prin sabie (+67). Sfântul Sfințit Mucenic Domnin, episcop de Salona, dimpreună cu 8 mucenici ostași, care au pătimit împreună cu dânsul (+100). Sfântul Ierarh Filip, episcop de Gortyna în Creta (+180). Sfântul Cuvios Machai din Scoţia, ucenicul Sfântului Patrick din Irlanda (V). Sfânta Cuvioasă Matroana din Cizic. Sfântul Cuvios Maedhog, stareţ în Irlanda (VI). Sfântul Cuvios Ageric, stareţ la Tours în Franţa (VII). Sfânta Cuvioasă Godeberta, stareţă la Noyon în Franţa (+700). Sfântul Cuvios Guthlac, pustnic la Crowland în Anglia (+714). Sfântul Cuvios Iacob, egumenul Mănăstirii Borok din Rusia (+1442). Sfinții Cuvioși: Eftimie şi Hariton, egumenii Mănăstirii Sianjemsk-Vologda din Rusia (+1465 şi +1509). Sfântul Ierarh Varsonufie, episcop de Tver în Rusia (+1576). Sfinții Noi Mucenici din Rusia: binecredincioșii creștini: Petru şi Prohor, care au pătimit în timpul regimului comunist (+1918). Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului și făcătorul de minuni, care s-a săvârșit cu pace în anul 1868.
File pateric

PENTRU AVVA DANIIL

    I

    1) Se spunea pentru avva Daniil, cum ca venind barbarii in schit, au fugit parintii. Si a zis batranul : daca nu poarta grija de mine Dumnezeu, pentru ce mai traiesc. Si a trecut prin mijlocul barbarilor si nu l-au vazut pe el. Atunci a zis catre sine : iata a purtat grija de mine Dumnezeu si nu am murit. Fa dar si tu ceea ce este al omului si fugi ca parintii.

    2) Un frate a rugat pe avva Daniil, zicand : da-mi o porunca si o voi pazi pe ea. Si a zis lui : niciodata sa nu intinzi mana ta cu femeie in strachina si sa mananci cu ea si cu aceasta vei scapa putin de dracul curviei.

    3) A zis avva Daniil, ca in Babilon o fata a unuia din cei mai mari avea drac. Si tatal ei avea un calugar iubit, si acela i-a zis lui : nimeni nu poate sa tamaduiasca pe fiica ta, fara numai sihastrii aceia, pe care ii stiu si de ii vei ruga pe ei, nu vor voi sa faca aceasta pentru smerenie. Ci aceasta sa facem : cand vor veni in targ, faceti-va ca voiti sa cumparati vase. Si cand vor veni sa ia pretul lor, sa zicem lor sa faca rugaciune si cred ca se va tamadui. Iesind ei in targ, au aflat pe un ucenic al batranilor, sezand ca sa vanda vasele lui. Si l-au luat pe el impreuna cu cosnitele, cum ca ia pretul lor. Si cand a venit calugarul in casa, a venit si indracita si i-a dat o palma, iar el a intors si cealalta fata, dupa porunca Domnului. Si muncit fiind dracul, a strigat zicand: o, sila ! Porunca lui Iisus ma scoate. Si indata s-a curatit fata. Si dupa ce au venit batranii, le-a povestit lor ceea ce s-a facut. Si au proslavit pe Dumnezeu si au zis : obicei are mandria diavolului, sa cada prin smerema poruncii lui Hristos.

    5) Calatorea odinioara avva Daniil si avva Ammoi. Si a zis avva Ammoi: cand vom sedea si noi la chilie, parinte ? Zis-a avva Daniil lui: cine ia de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este in chilie si iarasi Dumnezeu este in afara de chilie.

    6) A povestit avva Daniil, cum ca aflandu-se in schit avva Arsenie, era acolo un calugar care fura vasele batranilor si l-a luat pe el avva Arsenie la chilia sa, vrand sa-l foloseasca si pe batrani sa-i odihneasca. Si-i zicea lui : ori ce vei voi, eu iti voi da, numai nu fura. Si i-a dat lui aur si bani si haine si toata trebuinta lui. Iar el ducandu-se, iarasi fura. Deci batranii vazand ca nu a incetat, l-au gonit zicind : de se va afla vreun frate care sa aiba vreo neputinta de neajungere, trebuie sa-l suferi. Iar de fura si dupa sfatuire nu inceteaza goniti-l pe el. Ca si pe sufletul lui vatama si pe toti care sunt in locul acela ii tulbura.

Pilda zilei

"Păsările şi lupii"

 Pe la mijlocul secolului trecut se nevoia în pădurile Optinei, în Rusia, un om binecuvântat, pe numele său Elisei. Părintele Elisei era plin de blândeţe, curăţie, nevinovăţie, simplitate şi adâncă smerenie.

Din prea multă smerenie n-a primit să devină monah, vieţuind cincizeci şi doi de ani ca ucenic! Călugării de la Mănăstirea Optina îl cinsteau foarte tare, numindu-l „părinte", deşi nu fusese tuns monah.

Însingurat în adâncul pădurii liniştite, unde făcea ascultarea de paznic al pădurii, cufundat în rugăciune, părintele Elisei se lepădase de cele materialnice. Avea atâta har îngeresc, purtându-se totodată ca un copil, încât şi animalele pădurii îl îndrăgeau:

Iarna, când ningea, după ce-şi punea firimituri pe cap, pe umeri, pe barbă şi pe mâini, ieşea afară din chilie şi chema toate păsările să se ospăteze.

Îndată se auzea fâlfâit de aripi în toată pădurea şi felurite triluri de zburătoare vesele. Capul, chipul şi mâinile părintelui se umpleau de păsări. Minunatul pustnic, prietenii săi înaripaţi ce ciuguleau grăbiţi firimiturile şi grăunţele, zăpada ce cădea neîncetat, copacii înveşmântaţi în alb... toate acestea alcătuiau un tablou de-o frumuseţe negrăită! Mulţi fraţi de la Optina, care au văzut din întâmplare această scenă, credeau că este o vedenie dumnezeiască.

Odată, când se avântase în adâncul pădurii, părintelui Elisei i-au ieşit în cale nişte lupi! Fără să-i facă nici un rău, au trecut liniştiţi pe lângă prietenul lor drag! Cu acest pustnic smerit şi paşnic, toate lucrurile şi vieţuitoarele, sălbatice sau domestice, se arătau blânde. Despre unele ca acestea, scrie avva Isaac: „Linişteşte-te lăuntric şi se vor îmblânzi şi cerul, şi pământul faţă de tine!"

"Darurile Sfântului Duh", editura Sophia, 2006 - Darul îmblânzirii fiarelor

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

Cartea a doua Paralipomena

 

(a doua a Cronicilor)

cap. 7-9

Capitolul 7

1.     Când a sfârşit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut templul.
2.     Atunci n-au putut preoţii să intre în templul Domnului din pricina slavei lui Dumnezeu care umpluse templul.
3.     Şi toţi fiii lui Israel, văzând cum s-a coborât focul şi slava Domnului peste templu, au căzut cu faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au slăvit pe Domnul: "Că este bun, că în veac este mila Lui!"
4.     Apoi regele şi tot poporul au început să aducă jertfe înaintea feţei Domnului.
5.     Regele Solomon a adus jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi; aşa au sfinţit templul lui Dumnezeu regele şi tot poporul.
6.     Preoţii stăteau la slujbele lor şi leviţii cu instrumentele de cântare ale Domnului, pe care le făcuse regele David, ca să laude pe Domnul: "Că în veac este mila Lui"; căci David cu acestea Îl slăvea, iar preoţii trâmbiţau din trâmbiţe înaintea lui, iar Israelul tot stătea de faţă.
7.     Apoi a mai sfinţit Solomon şi mijlocul curţii care era înaintea templului Domnului; căci a adus acolo arderile de tot şi grăsimea jertfelor de împăcare, fiindcă jertfelnicul cel de aramă pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile de tot şi prinoasele de pâine şi de grăsime.
8.     În vremea aceea a făcut Solomon sărbătoare de şapte zile şi împreună cu el a prăznuit tot Israelul, adunare foarte mare, venită de la intrarea Hamatului, până la râul Egiptului.
9.     Iar în ziua a opta au sărbătorit încheierea sărbătorii, căci sfinţirea jertfelnicului a ţinut şapte zile, iar sărbătoarea alte şapte zile.
10.     Şi în ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, regele a dat drumul la corturile sale poporului, care se bucura şi se veselea de binele ce dăduse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel.
11.     Astfel a isprăvit Solomon templul Domnului şi casa regelui; tot ce plănuise Solomon în inima sa să facă pentru templul Domnului şi pentru casa sa, le-a isprăvit după dorinţă.
12.     Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, şi i-a zis: "Am auzit ruga ta şi Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe.
13.     De voi încuia cerul şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce ţara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu
14.     Şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara.
15.     Acum ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face în locul acesta.
16.     Căci am ales acum şi am sfinţit templul acesta, pentru ca să fie numele Meu acolo în veci; şi ochii Mei şi inima Mea să fie acolo în toate zilele.
17.     Dacă tu vei umbla înaintea fetei Mele, cum a umblat David, tatăl tău, şi vei face toate câte ţi-am poruncit, şi vei păzi rânduielile şi legile Mele,
18.     Atunci îţi voi întări tronul regatului tău, după cum am făgăduit lui David, tatăl tău, când am zis: Nu va lipsi din tine bărbat care să domnească peste Israel.
19.     Iar dacă vă veţi abate şi veţi părăsi rânduielile Mele şi poruncile Mele, care vi le-am dat, şi vă veţi duce şi veţi începe a sluji la alţi dumnezei şi vă veţi închina lor,
20.     Atunci voi stârpi pe Israel de pe faţa pământului Meu pe care l-am dat lor, şi templul acesta pe care l-am sfinţit numelui Meu, îl voi lepăda de la faţa Mea, iar pe Israel îl vai da de pildă şi de ocară la toate popoarele;
21.     Iar de templul acesta înalt va rămâne uimit tot cel ce va trece pe lângă el, şi va zice: Pentru ce a făcut aşa Domnul cu pământul acesta şi cu templul acesta?
22.     Şi vor zice: Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Care i-a scos din pământul Egiptului, şi pentru că s-au lipit de alţi dumnezei şi s-au închinat şi au slujit lor, pentru aceea a adus El asupra lor toate relele acestea".

Capitolul 8

1.     După sfârşirea celor douăzeci de ani, în care Solomon a zidit templul Domnului şi casa sa,
2.     A zidit Solomon cetăţile pe care i le dăruise Hiram şi a aşezat în ele pe fiii lui Israel.
3.     Apoi a plecat Solomon împotriva Hamat-Ţobei şi a luat-o
4.     Şi a zidit el Tadmorul, în pustiu, şi toate cetăţile cele pentru provizii, pe care le întemeiase în Hamat.
5.     El a mai zidit de asemenea Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, întărindu-le cu ziduri de jur-împrejur, cu porţi şi cu zăvoare;
6.     Baalatul şi toate cetăţile pentru provizii, pe care le avea Solomon, şi toate cetăţile pentru carele de război, cetăţile pentru călăreţi şi tot ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban, în tot pământul stăpânirii lui.
7.     Tot poporul care a rămas din Hetei, Amorei, Ferezei, Hevei, Iebusei, care nu erau dintre fiii lui Israel;
8.     Pe copiii lor care au rămas în ţară după ei şi pe care fiii lui Israel nu i-au stârpit, Solomon i-a făcut oameni de corvoadă până în ziua de astăzi.
9.     Iar pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut oameni de corvoadă pentru lucrările lui; pe ei însă îi avea pentru ostaşi căpetenii peste gărzi şi pentru căpetenii peste carele şi călăreţii lui.
10.     Regele Solomon avea două sute cincizeci de conducători mari care supravegheau oamenii la lucru.
11.     Iar pe fiica lui Faraon, Solomon a mutat-o din cetatea lui David în casa pe care o zidise pentru ea; căci zicea el: Femeia mea nu trebuie să locuiască în casa lui David, regele lui Israel, pentru că acea casă este sfântă de când a intrat în ea chivotul Domnului.
12.     Atunci a început Solomon să aducă arderi de tot Domnului pe jertfelnicul pe care-l făcuse pentru Domnul înaintea pridvorului,
13.     Pentru ca să se aducă pe el arderi de tot, după rânduială şi după porunca lui Moise, în fiecare zi, în toate zilele de odihnă, la lunile noi şi la cele trei sărbători de peste an: la sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor şi la sărbătoarea corturilor.
14.     Şi a aşezat el, după rânduiala lui David, tatăl său, preoţii să-şi facă slujba lor, cu rândul; şi tot cu rândul a rânduit să fie de strajă leviţii, să cânte cântările de laudă şi să slujească pe preoţi, după rânduiala de fiecare zi; pe uşieri, după cetele lor, i-a rânduit la fiecare uşă, pentru că aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu.
15.     Şi nu s-a făcut întru nimic nici o abatere de la poruncile regelui, cele pentru preoţi şi pentru leviţi, şi nici de la cele pentru vistierie.
16.     Aşa s-a săvârşit toată lucrarea lui Solomon din ziua punerii temeliei la templul Domnului până la terminarea lui.
17.     Atunci s-a dus Solomon la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, care este în ţara lui Edom.
18.     Iar Hiram i-a trimis cu slugile sale corăbii şi robi, cunoscători ai mărilor, care s-au dus cu slugile lui Solomon la Ofir şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur şi i-au adus regelui Solomon.

Capitolul 9

1.     Auzind regina din Saba de faima lui Solomon şi voind să-l încerce cu întrebări grele, a venit la Ierusalim cu foarte multă bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu aur mult şi pietre scumpe; şi a venit la Solomon şi i-a grăit lui toate câte avea în sufletul ei.
2.     Şi i-a dezlegat Solomon toate întrebările ei şi nu s-a găsit nimic necunoscut pentru Solomon, încât să nu-i dezlege el.
3.     Văzând regina din Saba înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care o zidise el,
4.     Mâncările de la masa lui, locurile de şedere ale robilor lui, rânduiala slujitorilor lui şi îmbrăcămintea lor, paharnicii lui, îmbrăcămintea lor şi arderile de tot pe care le aducea în templu, a rămas uimită.
5.     Şi a zis regelui: "Cele ce am auzit eu în ţara mea despre lucrurile tale şi despre înţelepciunea ta, sunt adevărate;
6.     Dar eu n-am crezut vorbele ce mi se spuneau, până ce n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Şi iată nici pe jumătate nu mi s-a grăit de mărirea înţelepciunii tale; tu întreci cu mult faima auzită de mine, despre tine.
7.     Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericite sunt aceste slugi ale tale, care-ţi stau totdeauna înainte şi-ţi ascultă înţelepciunea!
8.     Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul Său, pentru ca să fii rege în numele Domnului Dumnezeului tău. Din dragostea pe care Dumnezeul tău o are către Israel, ca să-l întărească în veci, te-a făcut rege peste el, ca să faci judecată şi dreptate".
9.     Şi a dăruit ea regelui o sută douăzeci de talanţi de aur şi mulţime mare de aromate şi de pietre scumpe; asemenea aromate, ca cele dăruite de regina din Saba regelui Solomon, nu se mai văzuseră.
10.     În vremea aceea slugile lui Hiram şi slugile lui Solomon, care-i aduceau aur de la Ofir, îi aduseseră şi lemn roşu şi pietre scumpe.
11.     Din acest lemn roşu făcuse regele scările de la templul Domnului şi de la casa domnească, precum şi chitare şi harpe pentru cântăreţi. Astfel de lemn nu se mai văzuse niciodată înainte în ţara lui Iuda.
12.     Iar regele Solomon a dat reginei din Saba tot ce ea a dorit şi a cerut, afară de darul pe care i l-a dat pentru lucrurile pe care ea le adusese regelui. Şi aşa s-a întors înapoi în ţara sa, ea şi slugile sale.
13.     Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur.
14.     Afară de acestea, mai aduceau lui Solomon aur şi argint solii de la diferite popoare şi negustorii, precum şi toţi regii Arabiei şi conducătorii de provincii.
15.     Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur ciocănit în care au intrat câte şase sute de sicli de aur de fiecare scut ciocănit.
16.     Şi trei sute de scuturi mici, tot de aur ciocănit, în care au intrat câte trei sute de sicli de aur de fiecare scut. Pe acestea le-a pus regele în Casa Pădurii din Liban.
17.     Apoi a făcut regele un tron mare de os de fildeş şi l-a îmbrăcat peste tot cu aur curat,
18.     Iar la tron a făcut şase trepte de suit, un scăunel de aur pentru picioare, prins de tron, rezemători de o parte şi de alta a locului de şedere şi doi lei care stăteau lângă rezemători
19.     Şi încă doisprezece lei care stăteau acolo pe cele şase trepte de o parte şi de alta. Aşa tron nu se mai găsea în nici un regat.
20.     Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau de aur şi toate vasele din Casa Pădurii din Liban erau de aur ales. În zilele lui Solomon argintul se socotea ca nimic,
21.     Căci corăbiile regelui umblau la Tarsis eu slugile lui Hiram şi la trei ani o dată se întorceau aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
22.     Astfel Solomon a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie şi înţelepciune.
23.     Şi toţi regii ţărilor căutau să vadă pe Solomon, ca să-i asculte înţelepciunea pe care i-o pusese Dumnezeu în inima lui.
24.     Şi fiecare din ei îi aducea vase de argint, de aur, veşminte, arme, aromate, cai şi catâri, în fiecare an.
25.     Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de pe la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, aşezaţi în cetăţile unde avea carele şi pe lângă rege în Ierusalim.
26.     El domnea peste toţi regii, de la râul Eufrat până la ţara Filistenilor şi până la hotarul Egiptului.
27.     Şi a făcut regele să fie aurul şi argintul preţuit în Ierusalim ca pietrele de pe drum, iar cedrii, din pricina mulţimii lor, i-a făcut să fie preţuiţi ca smochinii cei sălbatici de prin locuri joase.
28.     Cai pentru Solomon i se aduceau din Egipt şi din toate ţările.
29.     Celelalte fapte ale lui Solomon, de la cele dintâi până la cele din urmă, sunt scrise în cartea lui Natan proorocul, în proorocia lui Ahia Şilonitul şi în vedeniile lui Ido văzătorul despre Ieroboam, fiul lui Nabat.
30.     Solomon a domnit în Ierusalim peste tot Israelul patruzeci de ani.
31.     Apoi a răposat Solomon cu părinţii săi şi l-au îngropat în cetatea lui David, tatăl său. Iar în locul lui s-a făcut rege Roboam, fiul său.