Mc. Bonifatie Sfântul Cuvios Ilie de la Pecerska, făcător de minuni la Murom în Rusia (+1188) Sfântul Grigorie, Episcopul Omiriților (apr. 552) Sfântul Ierarh Bonifatie Milostivul, episcop de Florenţa în Italia (VI)
Stil vechi
19 Decembrie

Miercuri

Stil nou
1 Ianuarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la ulei
Sfântul Mucenic Bonifatie, care s-a săvârșit tăindu-i-se capul la Tars în Cilicia (+290) și Sfânta Cuvioasă Aglaia Romana care a viețuit în timpul împăratului Diocleţian (+305). Sfântul Cuvios Ilie de la Pecerska, făcător de minuni la Murom în Rusia (+1188). Sfinţii Mucenici: Ilie, Prov şi Ares din Egipt, care s-au săvârșit prin foc (+308). Sfântul Ierarh Bonifatie Milostivul, episcop de Florenţa în Italia (VI). Sfântul Grigorie, Episcopul Omiriților (apr. 552). Sfântul Cuvios Grighentie, episcop de Safar în Etiopia (+552). Sfinții Mucenici: Timotei din Mauritania şi Polieuct din Cezareea, care s-au săvârşit prin foc în Capadocia (+ 309). Sfinții Mucenici: Eutihie şi Tesalonica şi cei dimpreună cu dânşii: 200 de bărbaţi şi 70 de femei, care s-au săvârşit prin sabie. Sfântul Mucenic Trifon, care s-a săvârșit fiind spânzurat de o salcie. Sfântul Sfințit Mucenic Capito, episcop de Cherson (IV). Sfântul Ierarh Anastasie, episcopul Romei, mărturisitor al dreptei credinţe în faţa origenismului (+402). Sfântul Ierarh Grigorie, episcop de Auxerre în Franţa (VI). Sfinții Sfințiți Mucenici și frați buni: Gheorghe Scriitorul şi Sava de la Khakhuli în Georgia (XI). Sfântul Ierarh Chiril al III-lea, mitropolitul Kievului (+1281).
File pateric

Un preot de tară a construit în satul său o biserică mare, pentru că cea veche era foarte mică si nu încăpeau în ea decât putini credinciosi. Între timp, părintele intrase la doctorat si îsi împărtea timpul între slujbe, studiu si supravegherea lucrărilor de constructie. Când biserica din sat a fost gata, episcopul i-a propus să se ocupe de zidirea unei biserici în oras, foarte aproape de catedrală. Fiind un bun gospodar, preotul a primit această propunere. Datorită priceperii sale si hărniciei lucrătorilor, în mai putin de un an a doua biserică a fost ridicată. Asa cum era de asteptat, preotul a fost mutat de episcop la oras, ca preot paroh al noii biserici despre a cărei frumusete se dusese vestea.
Fiind asezată în centrul orasului, noua biserică era plină de credinciosi. Multi erau atrasi de predicile părintelui, care avea o cultură vastă. Dar, de când îsi luase doctoratul, în inima acestuia se înfiripase mândria. Când veneau la el credinciosi din vechea sa parohie, nu le dădea atentie. I se părea că este prea destept pentru a sta de vorbă cu ei si că nu avea de ce să îsi risipească vremea cu discutii banale.
La un moment dat, la biserică a venit Însusi Hristos în chipul unui tăran.
- Ce vrei, omule? Vrei niste bani? l-a întrebat părintele, grăbit, băgând mâna în buzunar.
- Nu, părinte, nu vreau bani. Vreau să stau de vorbă cu dumneavoastră.
- Sunt ocupat, nu am timp astăzi, răspunse părintele.
- Vă rog mult, părinte, am venit de departe.
- Stai si asteaptă. Poate că până la urmă o să îmi găsesc cinci minute si pentru tine.
Hristos a rămas să astepte. Timpul trecea, dar părintele se ocupa numai de altii. A venit primarul, a stat cu el. A venit un colonel, a stat cu el. A venit un doctor, a stat si cu acesta. La tăran nici nu se uita. Până la urmă a venit un taxi si o femeie fardată strident l-a luat pe părinte să-i facă sfestanie. Părintele a plecat, prefăcându-se că nu îl vede pe Cel care arăta ca un tăran.
Rămas în biserică numai cu paracliserul, Hristos i-a spus:
- Să îi zici preotului că pentru râvna lui de a ridica biserici, o să îi dau multă slavă pe lumea aceasta. O să aibă tot ce îsi doreste. Pentru cunoasterea pe care a dobândit-o în studiile lui înalte va fi lăudat si de credinciosi si de necredinciosi. Dar pentru că nu a vrut să stea de vorbă cu Mine aici, nu va ajunge în Împărătia Mea.
Si, zicând acestea, s-a făcut nevăzut.

Un chinoviarh avea mare slavă de la oameni si era părinte peste două sute de călugări. La chinovia acestora a venit Hristos în chipul unui bătrân sărac, cunoscut lui mai înainte, si-l ruga pe portar să spună părintelui că este cutare frate. Iar portarul, abia înduplecându-se, a intrat să-l vestească, dar l-a aflat pe părintele vorbind cu oarecari străini si, asteptând putin, i-a spus despre acel bătrân sărac. Chinoviarhul i-a răspuns cu mânie, zicând: "Nu vezi că vorbesc cu oamenii? Lasă-mă acum!". Si, sfiindu-se, portarul s-a dat în lături si, întorcându-se, a spus celui ce se părea că este bătrân sărac cuvântul proiestosului.
Iar Domnul cel îndelung răbdător a petrecut sezând la poartă. Si pe la al cincilea ceas a venit la chinovie un bogat, pe care degrabă ascultându-l portarul, i-a deschis si a vestit chinoviarhului despre el. Iar el, iesind, cu osârdie l-a întâmpinat la usă. Si văzându-l pe el, Cel bogat întru milă Dumnezeu, Care venise în chip de bătrân sărac, îl ruga, zicând: "Voiesc să vorbesc cu tine, părinte!". Iar el, de nici un răspuns învrednicindu-l, a intrat împreună cu bogatul, sârguindu-se să-i gătească masă. După ce a prânzit bogatul, l-a petrecut părintele până la usă si s-a întors înapoi, fiind robit de multele griji, si a uitat rugăciunea bătrânului sărac si fără de răutate.
Făcându-se seară, după ce nimeni nu l-a chemat pe acel blagoslovit sărac, apropiindu-Se iarăsi de portar i-a poruncit să spună acestea proiestosului: "De vreme ce voiesti slava oamenilor, Eu pentru osteneala ta cea de mai înainte si multele tale nevointe îti voi trimite vizitatori din cele patru părti ale lumii. Dar din bunătătile Împărătiei Mele nu vei gusta". Si din acele cuvinte s-a cunoscut Săracul Cel Atottiitor.  

Pilda zilei

    A fi fariseu

    Într-un orăşel, vieţuia o bătrână care, lipsită de putere şi ajutor, nu-şi mai putea creşte cei trei nepoţi orfani. Preotul din acel loc, a cerut ajutorul în biserică. Însă, fără un rezultat concret. După câteva zile, a făcut acelaşi anunţ, adăugând că donatorii şi sumele vor fi publicate. În scurt timp, s-a strâns o sumă destul de mare. Văzând acest lucru, preotul a spus în biserică:

    - Mulţi dintre donatori au fost milostivi numai ca să îi ştie lumea.

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

    Facerea 1-2

    Capitolul 1
    1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
    2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
    3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
    4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
    5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
    6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
    7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
    8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
    9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
    10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
    11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
    12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
    13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
    14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
    15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
    16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
    17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
    18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
    19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
    20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.
    21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
    22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
    23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
    24. Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
    25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
    26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
    27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
    28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
    29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
    30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
    31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.


    Capitolul 2
    1. Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.
    2. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
    3. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.
    4. Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.
    5. Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul.
    6. Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.
    7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
    8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
    9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
    10. Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
    11. Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.
    12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix.
    13. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara Cuş.
    14. Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
    15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
    16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
    17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
    18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
    19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
    20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
    21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
    22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
    23. Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
    24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
    25. Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.