Sfinţii Mucenici: Gurie, Samona (+299-306) şi Aviv (+322) din Edesa, care au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+ 289) Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici) Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamţ, mare stareț și înnoitor al monahismului ortodox, care s-a săvârșit cu pace în Lavra Neamțului în anul 1794 Sfântul Mucenic Dimitrie din Tracia (+apr. 307)
Stil vechi
15 Noiembrie

Duminică

Stil nou
28 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la pește
Duminica XXIII-a după Cincizecime - Pilda Samarineanului milostiv. Începutul Postului Nașterii Domnului. Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamţ, mare stareț și înnoitor al monahismului ortodox, care s-a săvârșit cu pace în Lavra Neamțului în anul 1794. Sfinţii Mucenici: Gurie, Samona (+299-306) şi Aviv (+322) din Edesa, care au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+ 289). Sfântul Mucenic Dimitrie din Tracia (+apr. 307). Sfinţii Mucenici Elpidie, Marcel şi Eustohie şi cei dimpreună cu dânşii (+361). Sfântul Preacuviosul Ierarh Chintian, episcopul Seleuciei, unul din părinții de la Sinodul I Ecumenic (IV). Sfinții împăraţi: Iustin şi Teodora din Bizanţ. Sfântul Sfințit Mucenic Felix, episcop de Nola în Italia (+287). Sfântul Ierarh Malo, episcop de Aleth în Franţa (+460). Sfinții Mucenici: Carterie și Eupsihie. Sfânta Eufimia împărăteasa. Sfintele Mucenițe: Dahna, cele 2 fiice ale ei: Ummah și Hudayyah şi slujitoarea lor, Hudayyah. Sfântul Sfințit Mucenic Paul, martirizat la Zafar, ale cărui sfinte moaşte au fost aduse mai târziu la Najran în Persia. Sfânta Cuvioasă Muceniță Elisabeta diaconiţa, sora Sfântului Sfințit Mucenic Paul din Persia. Sfântul Mucenic Nearh. Sfântul Ierarh Luperie, episcop de Verona în Italia (VI). Sfântul Ierarh Toma al II-lea, patriarhul Constantinopolului (+668). Sfântul Cuvios Fintan din Irlanda, monah la Farfa în Italia (+879). Sfântul Cuvios Filip, egumen la Rabang-Vologda în Rusia (+1457). Sfântul Cuvios Gherman din Alaska, luminătorul Americii și făcătorul de minuni (+1836). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii: Petru (Conardov) şi Nicolae (Șerbacov), arhidiaconul Nichita (Almazov) şi diaconul Grigorie (Dolinin), care au pătimit în timpul regimului comunist (+1937). Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici).
File pateric

Niste elevi de liceu au primit ca temă de vacantă să citească câteva romane. Unul dintre ele, cel mai gros, bine scris de altfel, avea un subiect vulgar. În timp ce se afla în tren, în drum spre bunici, Ana îi spuse fratelui ei, Radu, care era student, că si-a luat romanul cu ea pentru a-l citi în tihnă.
- La bunici o să am timp să îl citesc. Altfel nu m-as fi apucat de el, e prea mare.
Mirându-se de greseala profesorului, Radu s-a gândit cum ar putea-o convinge pe sora sa să renunte să citească o carte atât de vătămătoare. De mai multe ori reusise să o convingă să nu meargă cu prietenele ei la filme sau la spectacole care i-ar fi putut murdări mintea. Dar, de această dată, cartea fiind recomandată chiar de profesorul preferat al Anei, îsi dădea seama că nu are sanse să o convingă. Asa că i-a cerut cartea pentru a citi din ea în tren. Când au coborât, în forfoteala din gară, Radu a avut grijă să o facă pierdută.
Abia după ce si-a aranjat lucrurile în casa bunicilor, Ana si-a dat seama că îi lipsea cartea. S-a supărat pe Radu, dar i-a trecut repede:
- Stii, poate că e mai bine că am rămas fără carte. Profu' ne-a atras atentia asupra faptului că e o carte destul de fierbinte... O să citesc altceva.

Paisie, fratele lui avva Pimen, a găsit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele său: "Stii că cuvântul lui avva Pimen este foarte aspru; vino să ne zidim mănăstire undeva si să sedem acolo fără de grijă!". I-a răspuns lui avva Anuv: "Dar cu ce să zidim?". Iar el i-a arătat lui banii. Deci văzându-i avva Anuv, s-a mâhnit foarte, socotind vătămarea sufletului fratelui. Însă i-a zis: "Bine, să mergem si să zidim chilie dincolo de râu". Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus în culionul său si, trecând amândoi râul, cum au ajuns pe la mijloc, s-a făcut avva Anuv că alunecă si a căzut culionul cu bani în râu si pentru aceasta avva Anuv s-a întristat. I-a zis lui Paisie: "Nu te mâhni, avvo, căci de vreme ce s-au dus banii, să mergem iarăsi la fratele nostru". Si, întorcându-se, au rămas cu pace.

Pilda zilei

    Cuvintele şi rolul lor

    Odată, într-un cimitir, un tânăr s-a oprit în faţa unei cruci de la un mormânt citind ce era scris pe cruce: „Călătorule, stai şi te gândeşte la viaţă. Ceea ce eu am fost ieri eşti tu azi, ceea ce sunt eu azi, tu vei fi mâine, deci lucrează-ţi mânturiea în fiecare clipă a vieţii pământeşti”.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    2 Corinteni 4-6

Capitolul 4
1.     De aceea, având această slujire, după cum am fost miluiţi, nu ne pierdem nădejdea,
2.     Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii, neumblând în vicleşug, nici stricând cuvântul lui Dumnezeu, ci făcându-ne cunoscuţi prin arătarea adevărului faţă de orice conştiinţă omenească înaintea lui Dumnezeu.
3.     Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi,
4.     În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
5.     Căci nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi înşine suntem slugile voastre, pentru Iisus.
6.     Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: "Strălucească, din întuneric, lumina" - El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos.
7.     Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi,
8.     În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi;
9.     Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
10.     Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11.     Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12.     Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
13.     Dar având acelaşi duh al credinţei, - după cum este scris: "Crezut-am, pentru aceea am şi grăit", - şi noi credem: pentru aceea şi grăim,
14.     Ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi.
15.     Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul să prisosească prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16.     De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi.
17.     Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare,
18.     Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.  

Capitolul 5
1.     Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.
2.     Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer,
3.     Dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi.
4.     Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.
5.     Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului.
6.     Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul,
7.     Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere,
8.     Avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul.
9.     De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui.
10.     Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.
11.     Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi suntem binecunoscuţi şi nădăjduiesc că suntem binecunoscuţi şi în cugetele voastre.
12.     Căci nu vă spunem iarăşi cine suntem, ci vă dăm prilej de laudă pentru noi, ca să aveţi ce să spuneţi acelora care se laudă cu faţa şi nu cu inima.
13.     Căci, dacă ne-am ieşit din fire, este pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi.
14.     Căci dragostea lui Hristos ne stăpâneşte pe noi care socotim aceasta, că dacă unul a murit pentru toţi, au murit deci toţi.
15.     Şi a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai loruşi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit şi a înviat.
16.     De aceea, noi nu mai ştim de acum pe nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem.
17.     Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.
18.     Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării.
19.     Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.
20.     În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21.     Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.  

Capitolul 6
1.     Fiind, dar, împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu.
2.     Căci zice: "La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat"; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii,
3.     Nedând nici o sminteală întru nimic, ca să nu fie slujirea noastră defăimată,
4.     Ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
5.     În bătăi, în temniţă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi;
6.     În curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică;
7.     În cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, cele de-a dreapta şi cele de-a stânga,
8.     Prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr,
9.     Ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim, ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi;
10.     Ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc.
11.     O, corintenilor, gura noastră s-a deschis către voi, inima noastră s-a lărgit.
12.     În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtorare este pentru noi, în inimile voastre.
13.     Plătiţi-mi şi voi aceeaşi plată, vă vorbesc ca unor copii ai mei - lărgiţi şi voi inimile voastre!
14.     Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
15.     Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16.     Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".
17.     De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
18.     Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul Atotţiitorul.