În pustia Sfintului David din Garesia, Georgia, s-au aflat odinioară douăsprezece mînăstiri, în care timp de secole mulţime mare de monahi au petrecut în mari nevoinţe pustniceşti, în anul 1615, Şahul Iranului Abbas întîiul a atacat Georgia, devastînd-o şi omorînd prin decapitare mulţime de creştini. Odată, pe cînd se afla la vînătoare în dimineaţa Sfintei Zile a Învierii, Şahul Abbas a observat o mulţime de lumini pe un munte. Aceia erau monahii celor douăsprezece mînăstiri care înconjurau în procesiune biserica Sfintei învieri, purînd în mîini făclii aprinse. Aflînd că aceia erau monahi, Şahul Abbas a întrebat uluit: „Dar oare nu am dat morţii întreaga Georgie, trecînd-o prin ascuţişul săbiei?!” El atunci a dat poruncă soldaţilor săi să-i ucidă imediat prin tăierea capului pe toţi acei monahi, în momentul acela un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea Avei Arsenic şi i-a vestit moartea lor imediată, de neînlăturat. Cuviosul Arsenie a dus vestea fraţilor lui. Ei autunci cu toţi s-au împărtăşit cu Preacuratele lui Hristos Taine, pregătindu-se de moarte. Năpraznic după aceea au apărut persanii, care mai întîi 1-au tăiat în bucăţi pe stareţ, care le-a ieşit primul în întîmpinare, iar apoi pe toţi ceilalţi. Această mulţime de monahi a luat cununa muceniciei cu cinste, la anul 1615. Aşa au fost distruse aceste străvechi şi faimoase mînăstiri care, timp de mai bine de o mie de ani au fost sfintă vatră de duhovnicie care a luminat şi a încălzit întreaga Georgie. Doar două dintre mînăstiri au fost reînviate, existînd şi astăzi: Mînăstirea Sfîntului David, şi Mînăstirea Sfîntului Botezător şi Înaintemergător loan. La vremea muceniciei celor şase mii de monahi, Regele georgian Arhil a luat moaştele sfinţilor şi le-a îngropat cu cinste. Pînă în ziua de astăzi aceste sfinte moaşte împrăştie bună mireasmă şi au putere vindecătoare.