Pomenirea Sfintei Cuvioase Eufrosina din Suzdal, fiica Sfântului Mihail, prinț de Cernigov (+ 1250)

Aceasta fu prințesă de Suzdal și se născu în anul 1212. La naștere primi numele Teodulia, fiind fiica cea mai mare a sfântului mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului.

Deoarece nu puteau avea copii, sfântul Mihail și soția sa Teofania merseră în pelerinaj la marea Lavră a Peșterilor din Kiev unde se rugară lui Dumnezeu să coboare nesfârșita Sa milostivire asupra lor. Curând, Teofania o născu pe Teodulia ca răspuns al Domnului la rugăciunile lor fierbinți. Preacurata Maică a Domnului le apăru în vis de trei ori spunându-le că rugăciunea lor fusese primită și că Dumnezeu îi va binecuvânta cu nașterea unei fiice.

Teodulia fu crescută în credință și evlavie pentru cele ale lui Dumnezeu. O mare înrâurire în creșterea sa o avu sfântul mucenic Teodor, nobil al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Teodor, făcătorul de minuni, nobil al Cernigovului, dascălul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie, dreapta), alături de Sfântul Mucenic Mihail al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit tot la 20 septembrie, stânga)

Creșterea aleasă și chipul deosebit de frumos al Teoduliei atrăgea pe mulți. Mâna frumoasei Teodulia fu dată sfântului Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al sfântului Alexandru Nevski, însă acesta se mută la cele veșnice chiar în ziua nunții.

Cneaghina Teodulia se retrase la o mănăstire de maici cu hramul Așezarea veșmântului Maicii Domnului, unde îmbrăcă haina monahală cu numele Eufrosina, în cinstea sfintei cuvioase Eufrosina din Alexandria (25 septembrie/8 octombrie).

Tânăra monahie îi uimea pe toți prin râvna în săvârșirea ascultărilor, tăcerea și înfrânarea sa. Însuși Domnul i se arătă întărind-o în nevoințe. Până în ultima zi a vieții sale, sfânta Eufrosina păzi poruncile Domnului biruind ispitele.

Vestea viețuirii alese a sfintei Eufrosina se răspândi în întreg ținutul Suzdal, depășidu-i marginile. Mulți veneau în mănăstirea unde aceasta se nevoia pentru cere cuvânt de folos maicii Eufrosina despre dragoste, rugăciune, ascultare și smerenie. După ce vorbeau cu dânsa multe fete și femei, cu inima încălzită de sfințenia maicii, alegeau să părăsească grijile lumești și să îmbrățișeze viața monahală.

La sfatul sfintei Eufrosina, obștea mănăstirii se împărți în două: fecioare și văduve. După adormirea stareței mănăstirii, sfânta Eufrosina fu rugată stăruitor de obște să poarte ea grijile stăreției.

Dumnezeu îi descoperi mai înainte sfintei starețe martiriul tatălui ei, sfântul Mihail din vremea invaziei mongolo-tătare. În anul 1238, hoardele invadatorilor pășiră pe pământul rusesc, nimicind tot ce găseau în cale. Ajungând în orașul Suzdal, aceștia distruseră tot și îl arseră din temelii. Doar mănăstirea sfintei Eufrosina fu izbăvită de orice vătămare prin rugăciunile sfintei starețe.

După fericita adormire a cuvioasei maici de la 25 septembrie 1250, mormântul său umplu inimile și viețile multora din cei ce veneau și îi cereau ajutorul de buna mireasmă a minunilor și tămăduirilor de multe feluri.

La 18 septembrie 1698, cu binecuvântarea patriarhului Adrian, mitropolitul Suzdalului Ilarion o așeză pe cuvioasa maică Eufrosina în rândul sfinților.

Pomenirea ei se săvârșește de două ori pe an, la 25 septembrie/8 octombrie (ziua fericitei sale adormiri, 1250) și la 18 septembrie/1 octombrie (ziua proslăvirii sale, 1698).