Icoana Maicii Domnului din Șuia-Smolensk Sfinţii Mucenici: Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist, apropiați ai regelui Sapor al Persiei, dimpreună cu Sfinții Mucenici din adunarea sfatului împărătesc, care s-au săvârşit de sabie (+341) Sfântul Preacuvios Marcian din Cyr în Siria (+388) Sfântul Mucenic Iust din Trieste în Italia (+303)
Stil vechi
2 Noiembrie

Vineri

Stil nou
15 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Sfinţii Mucenici: Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist, apropiați ai regelui Sapor al Persiei, dimpreună cu Sfinții Mucenici din adunarea sfatului împărătesc, care s-au săvârşit de sabie (+341). Sfântul Preacuvios Marcian din Cyr în Siria (+388). Sfinții Mucenici: Eudoxie și Agapie, dimpreună cu alți 8 Mucenici (+320). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: episcopul Victorin și preoții: Anania (Aristov), Constantin (Iurganov) şi Vasile, care au pătimit în timpul regimului comunist (+1918). Sfântul Mucenic Iust din Trieste în Italia (+303). Sfântul Sfinţit Mucenic Victorin, Episcopul Patavului (+303). Sfinții 8 Mucenici: Atic, Capterie, Marin, Tobie, Ochean, Stirachie, Eustratie și Nictopolion, care au pătimit împreună cu Sfinții Mucenici Eudoxie şi Agapie (+320). Sfintele Mucenițe: Chiriachi, Domnina şi Domna, care s-au săvârșit prin sabie. Sfântul Ierarh Erc, apostol de Slane în Irlanda (+512). Sfântul Cuvios Ambrozie, stareţ la Augaune în Elveţia (+520). Sfântul Cuvios Ermin, pustnic în Anglia. Sfântul Ierarh Antonie Mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului (+844). Sfântul Cuvios Ciprian de Storozehv în Rusia (XVI). Icoana Maicii Domnului din Șuia-Smolensk.
File pateric

Doi tineri vroiau să se căsătorească după terminarea liceului. Părintii lui, care lucrau într-o fabrică, nu avea nimic împotrivă. Dar părintii fetei, care aveau studii superioare, nu erau de acord. Puneau conditia ca tinerii să îsi găsească mai întâi de lucru sau să îsi continue studiile. Altfel nu îsi dădeau acordul. Nu vroiau ca tinerii să trăiască din mila lor. Fata se pregătea să intre la facultate, dar băiatul nu avea nimic altceva în cap decât să se căsătorească. O tot tinea una si bună că Dumnezeu îl va ajuta, că nu trebuie să se gândească din ce va trăi.
- Voi tot vreti ca noi să fim amândoi ca Marta din Evanghelie, si să pierdem partea cea bună a Mariei, le reprosa el.
Părintii fetei au încercat să stea de vorbă cu viitorii lor socri, dar acestia nu au vrut să îi ajute să găsească o solutie. Atunci s-au dus la duhovnicul băiatului, care le-a spus:
- Încercati să îl puneti într-o situatie mai delicată, în care să îsi dea seama de greseala lui.
Au făcut asa. Era ziua fiicei lor si l-au chemat pe băiat la ei. Mama fetei pregătise un tort si fata a suflat în lumânări. Când s-a servit tortul, au fost serviti toti în afară de băiat. Lui nu i-au dat. Dacă la început băiatul credea că pe el îl lasă la urmă, când tatăl fetei a cerut încă o portie de tort si-a dat seama că pe el nu vor să îl servească. Surprins, a întrebat-o pe fată:
- Ce se întâmplă? Mie de ce nu mi se aduce tort? Sunt supărati pe mine?
- Nu, dar tu esti foarte credincios, tu nu te desfeti cu mici bucurii din astea. Tu vrei să fii numai ca Maria, nu ca Marta, i-a răspuns fata, care, desi îl iubea, era nemultumită de atitudinea lui fată de viitorul lor, atitudine care vădea nu multă credintă, ci lipsă de întelepciune.
Cuvintele fetei l-au lovit în moalele capului. Pe loc si-a dat seama de greseala sa. Le-a spus viitorilor socri:
- Acum îmi dau seama că am gresit. La baza unei familii trebuie să stea credinta, asa cum spuneam si eu. Dar dacă omul lasă în seama lui Dumnezeu totul, si nu face nimic, se află pe un drum gresit. O să mă gândesc serios si în câteva zile vă spun decizia mea. Până în toamnă ori mă angajez, ori dau la facultate. Si facem nunta după aceea, când ajungem la un oarecare liman.

A venit un frate la avva Siluan în muntele Sinai si, văzându-i pe frati lucrând, i-a zis bătrânului: "Nu lucrati mâncarea cea pieritoare, că Maria partea cea bună si-a ales". Zis-a bătrânul ucenicului său: "Zahario, dă fratelui o carte si pune-l într-o chilie care nu are nimic". Când a sosit ceasul al nouălea, fratele lua seama la usă, dacă vor trimite să-l cheme ca să mănânce. Iar după ce nu l-a chemat nimeni, sculându-se, a venit la bătrânul si i-a zis: "Nu au mâncat fratii astăzi, avvo?". I-a răspuns lui bătrânul: "Da, au mâncat". Si fratele a zis: "Pentru ce nu m-ati chemat?". I-a zis lui bătrânul: "Fiindcă tu om duhovnicesc esti si nu ai trebuintă de mâncarea aceasta. Iar noi trupesti fiind voim să mâncăm si pentru aceasta lucrăm. Tu partea cea bună ti-ai ales, citind toată ziua si nevrând să mănânci mâncare trupească".
Si dacă a auzit acestea, fratele a făcut metanie, zicând: "Iartă-mă, avvo!". I-a zis lui bătrânul: "Negresit, trebuintă are si Maria de Marta, căci prin Marta se laudă si Maria". (5-216)

Pilda zilei

    Gânduri spre trezirea sufletului

Adeseori avva Isidor era îngândurat. Cugeta mereu la cele sfinte, rugându-se la Dumnezeu pentru toţi oamenii. Un grup de tineri l-a rugat pe avva Isidor să le vorbească despre mântuirea sufletului. Atunci avva Isidor le-a zis acest cuvânt:

- Noi, oamenii, ne temem de moarte, dar nu ne temem de păcate şi de patimi.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Fapte 19-21  

Capitolul 19
1.     Şi pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit în Efes. Şi găsind câţiva ucenici,
2.     A zis către ei: Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt.
3.     Şi el a zis: Deci în ce v-aţi botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan.
4.     Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.
5.     Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
6.     Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau.
7.     Şi erau toţi ca la doisprezece bărbaţi.
8.     Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei şi căutând să-i încredinţeze de împărăţia lui Dumnezeu.
9.     Dar fiindcă unii erau învârtoşaţi şi nu credeau, bârfind calea Domnului înaintea mulţimii, Pavel, plecând de la ei, a osebit pe ucenici, învăţând în fiecare zi în şcoala unuia Tiranus.
10.     Şi acesta a ţinut vreme de doi ani, încât toţi, cei ce locuiau în Asia, şi iudei şi elini, au auzit cuvântul Domnului.
11.     Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.
12.     Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei.
13.     Şi au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoţând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduieşte Pavel!
14.     Iar cei care făceau aceasta erau cei şapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
15.     Şi răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine sunteţi?
16.     Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău şi biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17.     Şi acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor şi elinilor care locuiau în Efes, şi frică a căzut peste toţi aceştia şi se slăvea numele Domnului Iisus.
18.     Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor.
19.     Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărţile, le ardeau în faţa tuturor. Şi au socotit preţul lor şi au găsit cincizeci de mii de arginţi.
20.     Astfel creştea cu putere cuvântul Domnului şi se întărea.
21.     Şi după ce s-au săvârşit acestea, Pavel şi-a pus în gând să treacă prin Macedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la Ierusalim, zicând că: După ce voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma.
22.     Şi trimiţând în Macedonia pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.
23.     Şi în vremea aceea s-a făcut mare tulburare pentru calea Domnului.
24.     Căci un argintar, cu numele Dimitrie, care făcea temple de argint Artemisei şi da meşterilor săi foarte mare câştig,
25.     I-a adunat pe aceştia şi pe cei care lucrau unele ca acestea, şi le-a zis: Bărbaţilor, ştiţi că din această îndeletnicire este câştigul vostru.
26.     Şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta, convingând, a întors multă mulţime, zicând că nu sunt dumnezei cei făcuţi de mâini.
27.     Din aceasta nu numai că meseria noastră e în primejdie să ajungă fără trecere, dar şi templul marii zeiţe Artemisa e în primejdie să nu mai aibă nici un preţ, iar cu vremea, mărirea ei - căreia i se închină toată Asia şi toată lumea - să fie doborâtă.
28.     Şi auzind ei şi umplându-se de mânie, strigau zicând: Mare este Artemisa efesenilor!
29.     Şi s-a umplut toată cetatea de tulburare şi au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe macedonenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel.
30.     Iar Pavel, voind să intre în mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lăsat.
31.     Încă şi unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, trimiţând la el, îl rugau să nu se ducă la teatru.
32.     Deci unii strigau una, alţii strigau alta, căci adunarea era învălmăşită, iar cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s-au adunat acolo.
33.     Iar unii din mulţime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au împins înainte iudeii. Iar el, făcând semn cu mâna, voia să se apere înaintea poporului.
34.     Şi cunoscând ei că este iudeu, toţi într-un glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor!
35.     Iar secretarul, potolind mulţimea, a zis: Bărbaţi efeseni, cine este, între oameni, care să nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului Artemisei celei mari şi a statuii ei, căzută din cer?
36.     Deci, acestea fiind mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic cu uşurinţă.
37.     Căci aţi adus pe bărbaţii aceştia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeiţa voastră.
38.     Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, au judecători şi proconsuli care să judece, şi să se cheme în judecată unii pe alţii.
39.     Iar dacă urmăriţi altceva, se va hotărî în adunarea cea legiuită,
40.     Căci noi suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru ziua de azi, fiindcă nu avem nici o pricină pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta.
41.     Zicând acestea, a slobozit adunarea.  

Capitolul 20
1.     Iar după ce a încetat tulburarea, Pavel, chemând pe ucenici şi dându-le îndemnuri, după ce şi-a luat rămas bun, a ieşit să meargă în Macedonia.
2.     Şi străbătând acele părţi şi dând ucenicilor multe sfaturi şi îndemnuri, a sosit în Grecia.
3.     Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să plece pe apă în Siria, iudeii au uneltit împotriva vieţii lui, iar el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4.     Şi mergeau împreună cu el, până în Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaius din Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic şi Trofim.
5.     Aceştia, plecând înainte, ne-au aşteptat în Troa.
6.     Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei în Troa, unde am rămas şapte zile.
7.     În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.
8.     Iar în camera de sus, unde erau adunaţi, erau multe lumini aprinse.
9.     Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au ridicat mort.
10.     Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.
11.     Şi suindu-se şi frângând pâinea şi mâncând, a vorbit cu ei mult până în zori, şi atunci a plecat.
12.     Iar pe tânăr l-au adus viu şi foarte mult s-au mângâiat.
13.     Iar noi, venind la corabie, am plutit spre Asson, ca să luăm de acolo pe Pavel, căci astfel rânduise el, voind să meargă pe jos.
14.     După ce s-a întâlnit cu noi la Asson, luându-l cu noi, am venit la Mitilene.
15.     Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare, am ajuns în Samos şi, după ce am poposit la Troghilion, a doua zi am venit la Milet.
16.     Căci Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.
17.     Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii.
18.     Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea dintâi, când am venit în Asia,
19.     Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s-au întâmplat prin uneltirile iudeilor.
20.     Şi cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca să nu vi le vestesc şi să nu vă învăţ, fie înaintea poporului, fie prin case,
21.     Mărturisind şi iudeilor şi elinilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.
22.     Iar acum iată că fiind eu mânat de Duhul, merg la Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor întâmpla acolo,
23.     Decât numai că Duhul Sfânt mărturiseşte prin cetăţi, spunându-mi că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24.     Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun nici un preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc calea mea şi slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25.     Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, printre care am petrecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa mea.
26.     Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27.     Căci nu m-am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu.
28.     Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29.     Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma.
30.     Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.
31.     Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.
32.     Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi.
33.     Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni;
34.     Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
35.     Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.
36.     Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.
37.     Şi mare jale i-a cuprins pe toţi şi, căzând pe grumazul lui Pavel, îl sărutau,
38.     Cuprinşi de jale mai ales pentru cuvântul pe care îl spusese, că n-au să mai vadă faţa lui. Şi îl petrecură la corabie.  

Capitolul 21
1.     Şi după ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe apă şi, mergând drept, am venit la Cos şi a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara.
2.     Şi găsind o corabie, care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat.
3.     Şi zărind Ciprul şi lăsându-l la stânga, am plutit spre Siria şi ne-am coborât în Tir, căci acolo corabia avea să descarce povara.
4.     Şi găsind pe ucenici, am rămas acolo şapte zile. Aceştia spuneau lui Pavel, prin duhul, să nu se suie la Ierusalim.
5.     Şi când am împlinit zilele, ieşind, am plecat, petrecându-ne toţi, împreună cu femei şi cu copii, până afară din cetate şi, plecând genunchii pe ţărm, ne-am rugat.
6.     Şi ne-am îmbrăţişat unii pe alţii şi ne-am urcat în corabie, iar aceia s-au întors la ale lor.
7.     Iar noi, sfârşind călătoria noastră pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida şi, îmbrăţişând pe fraţi, am rămas la ei o zi.
8.     Iar a doua zi, ieşind, am venit la Cezareea. Şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte (diaconi), am rămas la el.
9.     Şi acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau.
10.     Şi rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav;
11.     Şi, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel şi legându-şi picioarele şi mâinile a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim şi-l vor da în mâinile neamurilor.
12.     Şi când am auzit acestea, îl rugam şi noi şi localnicii să nu se suie la Ierusalim.
13.     Atunci a răspuns Pavel: Ce faceţi de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus.
14.     Şi neînduplecându-se el, ne-am liniştit, zicând: Facă-se voia Domnului.
15.     Iar după zilele acestea, pregătindu-ne, ne-am suit la Ierusalim.
16.     Şi au venit împreună cu noi şi dintre ucenicii din Cezareea, ducându-ne la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic, la care am fost găzduiţi.
17.     Şi sosind la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18.     Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov şi au venit acolo toţi preoţii.
19.     Şi îmbrăţişându-i le povestea cu de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între neamuri, prin slujirea lui.
20.     Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu, şi i-au zis: Vezi frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru lege.
21.     Şi ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii, care trăiesc printre neamuri, să se lepede de Moise, spunându-le să nu-şi taie împrejur copiii, nici să umble după datini.
22.     Ce este deci? Fără îndoială, trebuie să se adune mulţime, căci vor auzi că ai venit.
23.     Fă, deci, ceea ce îţi spunem. Noi avem patru bărbaţi, care au asupra lor o făgăduinţă;
24.     Pe aceştia luându-i, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuieşte pentru ei ca să-şi radă capul, şi vor cunoaşte toţi că nimic nu este (adevărat) din cele ce au auzit despre tine, dar că tu însuţi umbli după Lege şi o păzeşti.
25.     Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotărându-le să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor şi de sânge şi de (animal) sugrumat şi de desfrâu.
26.     Atunci Pavel, luând cu el pe acei bărbaţi, curăţindu-se împreună cu ei a doua zi, a intrat în templu, vestind împlinirea zilelor curăţirii, până când a fost adusă ofranda pentru fiecare din ei.
27.     Şi când era să se împlinească cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el,
28.     Strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutaţi! Acesta este omul care învaţă pe toţi pretutindeni, împotriva poporului şi a Legii şi a locului acestuia; încă şi elini a adus în templu şi a spurcat acest loc sfânt.
29.     Căci ei văzuseră mai înainte cu el împreună în cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau că Pavel l-a adus în templu.
30.     Şi s-a mişcat toată cetatea şi poporul a alergat din toate părţile şi, punând mâna pe Pavel, îl trăgeau afară din templu şi îndată au închis porţile.
31.     Dar când căutau ei ca să-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei, că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32.     Acela, luând îndată ostaşi şi sutaşi, a alergat la ei; iar ei, văzând pe comandant şi pe ostaşi, au încetat de a mai bate pe Pavel.
33.     Apropiindu-se atunci comandantul, a pus mâna pe el şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri şi întrebat cine este şi ce a făcut.
34.     Iar unii strigau în mulţime una, alţii altceva şi neputând să înţeleagă adevărul, din cauza tulburării, a poruncit să fie dus în fortăreaţă.
35.     Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulţimii, să fie purtat de ostaşi.
36.     Căci mergea după el mulţime de popor, strigând: Omoară-l!
37.     Şi vrând să-l ducă în fortăreaţă, Pavel a zis comandantului: Îmi este îngăduit să vorbesc ceva cu tine? Iar el a zis: Ştii greceşte?
38.     Nu eşti tu, oare, egipteanul care, înainte de zilele acestea, te-ai răsculat şi ai scos în pustie pe cei patru mii de bărbaţi răzvrătiţi?
39.     Şi a zis Pavel: Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi care nu este neînsemnată. Te rog dă-mi voie să vorbesc către popor.
40.     Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: