Sfântul Prooroc Naum, care era cu neamul din Galileea (VII î.H) Sfântul Cuvios Filaret Milostivul, dregător împărătesc din Paflagonia în Asia Mică (+792)
Stil vechi
1 Decembrie

Sâmbătă

Stil nou
14 Decembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la pește
Sfântul Prooroc Naum, care era cu neamul din Galileea (VII î.H). Sfântul Cuvios Filaret Milostivul, dregător împărătesc din Paflagonia în Asia Mică (+792). Sfântul Mucenic Anania Persul. Sfântul Cuvios Antonie cel Nou din Palestina (+870). Sfinții Ierarhi: Onisim, Anania şi Solomon, arhiepiscopii Efesului. Sfântul Ierarh Castrichian, episcop de Milano în Italia (+137). Sfinții Sfințiți Mucenici: preotul Diodor, diaconul Marian, Luciu, Rogat, Casiam şi Candida din Roma (+283). Sfânta Muceniță Acrivia. Sfântul Mucenic Ansan din Toscana în Italia (+304). Sfântul Mucenic Olimpiadie din Amelia în Italia (+304). Sfântul Ierarh Ursicinie, episcop de Brescia în Italia (+347). Sfântul Mucenic Evasie, episcop de Asti în Italia (+362). Sfânta Florentina fecioara de la Poitiers în Franţa (IV). Sfântul Ierarh Leontie, episcop de Frejus în Franţa, prietenul Sfântului Ioan Casian (+433). Sfântul Mucenic Procul, episcop de Narni în Italia (+542). Sfântul Ierarh Ilie, episcop de Noyon în Galia (+660). Sfântul Cuvios Botolph din Boston, stareţ şi mărturisitor în Anglia (+680). Sfântul Ierarh Teoclit, episcop de Lachedemonia în Sparta (+870). Sfântul Mucenic Anghelis din Constantinopol (+1680). Pomenirea mutării moaștelor Sfântului Apostol Iacov, ruda Domnului (IV).
File pateric

Un politist crestin pe care sotia îl tot nedreptătea s-a dus supărat la nasi:
- M-am săturat, cred că până la urmă îi zbor o palmă si îsi bagă mintile în cap. O să-si dea seama de partea cui este dreptatea.
- Da, finule, bine faci, i-a spus nasul. Tine-te de Legea dreptătii, că Legea iubirii e prea grea. Numai că la judecată o să îti fie ceva mai greu: s-ar putea să fii judecat după dreptate, nu după milă...

Un frate, făcându-i-se strâmbătate de către alt frate, a venit la avva Sisoe si i-a zis: "Mi s-a făcut strâmbătate de către cutare frate si eu voi să-mi fac izbândă". Iar bătrânul îl ruga zicând: "Nu, fiule, ci lasă mai bine la Dumnezeu izbânda". Iar el zicea: "Nu voi înceta până nu voi face izbândă". Si a zis bătrânul: "Să ne rugăm, frate!". Si, sculându-se, a zis bătrânul: "Dumnezeule, nu mai avem trebuintă de Tine ca să porti grijă pentru noi, căci noi ne facem izbânda noastră". Deci, aceasta auzind fratele, a căzut la picioarele bătrânului, zicând: "Nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo!" (1-207)

Pilda zilei

Mărturisirea unui copil

Mai mulţi oameni au început să discute despre credinţa în Dumnezeuşi despre înstrăinarea omului prin păcate de ajutorul lui Dumnezeu.

Unii spuneau că viaţa alături de Dumnezeu dă sens existenţei, îl face să trăiască cu un ţel, să lupte pentru mântuirea sufletească. Alţi oameni au afirmat că mai bine trăieşti o viaţă bucurându-te de plăcerile lumeşti, căci o singură viaţă ai pe pământ.

Apropiindu-se de ei un copilşi auzind discuţia lor a fost întrebatşi el despre credinţa în Dumnezeu, iar copilul a zis:

- Eu fără Dumnezeu nu pot trăi, nu pot exista, nu pot iubi, de aceea îmi doresc ca fiecare moment al vieţii mele să-l petrec alături de Bunul Dumnezeuşi de Maica Domnului.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

    Evrei 1-4

    Capitolul 1
    1.     După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
    2.     În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile;
    3.     Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte,
    4.     Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei.
    5.     Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut"; şi iarăşi: "Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"?
    6.     Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: "Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu".
    7.     Şi de îngeri zice: "Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc";
    8.     Iar către Fiul: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.
    9.     Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi".
    10.     Şi: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
    11.     Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;
    12.     Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi".
    13.     Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: "Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale"?
    14.     Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?  

    Capitolul 2
    1.     Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.
    2.     Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire,
    3.     Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o,
    4.     Împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă?
    5.     Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
    6.     Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, că-l pomeneşti pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
    7.     L-ai micşorat pe el cu puţin faţă de îngeri; şi cu mărire şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale.
    8.     Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate (înţelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum toate i-au fost supuse.
    9.     Ci pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
    10.     Căci ducând pe mulţi fii la mărire, I se cădea Aceluia, pentru Care sunt toate şi prin Care sunt toate, ca să desăvârşească prin pătimire pe Începătorul mântuirii lor.
    11.     Pentru că şi Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc, dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi,
    12.     Zicând: "Spune-voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda".
    13.     Şi iarăşi: "Eu voi fi încrezător în El"; şi iarăşi: "Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat  Dumnezeu".
    14.     Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul,
    15.     Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa.
    16.     Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat.
    17.     Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului.
    18.     Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.  

    Capitolul 3
    1.     Pentru aceea, fraţi sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos,
    2.     Care credincios a fost Celui ce L-a rânduit, precum şi Moise în toată casa Lui.
    3.     Pentru că Acesta (Iisus) S-a învrednicit de mai multă slavă decât Moise, după cum are mai multă cinste decât casa cel ce a zidit-o.
    4.     Căci orice casă e zidită de către cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
    5.     Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor,
    6.     Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.
    7.     De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,
    8.     Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,
    9.     Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
    10.     De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi căile Mele nu le-au cunoscut,
    11.     Că M-am jurat în mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
    12.     Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu.
    13.     Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului;
    14.     Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El,
    15.     De vreme ce se zice: Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire.
    16.     Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit? Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise?
    17.     Şi împotriva cui a ţinut mâine timp de patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie?
    18.     Şi cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători?
    19.     Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.  

    Capitolul 4
    1.     Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduinţa să intrăm în odihna Lui, să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi.
    2.     Pentru că şi nouă ni s-a binevestit ca şi acelora, dar cuvântul propovăduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinţa la cei care l-au auzit.
    3.     Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă, precum s-a zis: "M-am jurat întru mânia Mea: nu vor intra întru odihna Mea", măcar că lucrurile erau săvârşite de la întemeierea lumii.
    4.     Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: "Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale".
    5.     Şi în acelaşi loc, zice iarăşi: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
    6.     Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
    7.     Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre".
    8.     Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă.
    9.     Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
    10.     Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
    11.     Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării,
    12.     Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii,
    13.     Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală.
    14.     Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea.
    15.     Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat.
    16.     Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit.