Duminica XXI după Cincizecime (Pilda bogatului nemilostiv) Sfântul Arsenie, Arhiepiscopul de Peci, Serbia (+1266) Sfinții Mucenici: Terentie, Neonila, soţia lui, şi cei 7 fii ai lor: Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Fota, Vil şi Evnichi din Siria (+249) Sfântul Cuvios Iov de la Lavra Poceaev în Ucraina (+1651) Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului în Rusia (+1709) Sfinții Mucenici: African, Terentie, Maxim, Pompie (Publius) dimpreună cu alţi 36 de Mucenici, care au pătimit la Cartagina în vremea împăratului Deciu (+250) Sfinților Cuvioși: Ştefan Savaitul din Ascalon (+ 794) și Ştefan Savaitul din Damasc, făcătorul de canoane și nepotul Sfântului Ioan Damaschin (+ 807) Sfântul Sfințit Mucenic Neofit, episcop de Urbinsk în Georgia (VII) Sfânta Mare Muceniță Parascheva din Iconia, care a pătimit în vremea împăratului Diocleţian, și Sfânta Muceniță Chirila, fiica Sfintei Trifonia din Roma (III)
Stil vechi
28 Octombrie

Duminică

Stil nou
10 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Duminica XXI după Cincizecime (Pilda bogatului nemilostiv). Sfinții Mucenici: Terentie, Neonila, soţia lui, şi cei 7 fii ai lor: Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Fota, Vil şi Evnichi din Siria (+249). Sfântul Cuvios Iov de la Lavra Poceaev în Ucraina (+1651). Sfânta Mare Muceniță Parascheva din Iconia, care a pătimit în vremea împăratului Diocleţian, și Sfânta Muceniță Chirila, fiica Sfintei Trifonia din Roma (III). Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului în Rusia (+1709). Sfinților Cuvioși: Ştefan Savaitul din Ascalon (+ 794) și Ştefan Savaitul din Damasc, făcătorul de canoane și nepotul Sfântului Ioan Damaschin (+ 807). Sfântul Arsenie, Arhiepiscopul de Peci, Serbia (+1266). Sfinții Mucenici: African, Terentie, Maxim, Pompie (Publius) dimpreună cu alţi 36 de Mucenici, care au pătimit la Cartagina în vremea împăratului Deciu (+250). Sfântul Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos, care s-a nevoit în Sihăstria Kitaev din Kiev (+1853). Sfântul Sfințit Mucenic Chiriac, episcopul Ierusalimului, care a aflat cinstita Cruce, în zilele dreptcredincioșilor împărați Constantin cel Mare şi maica sa, Elena (+363). Sfântul Cuvios Ierarh Ioan Hozevitul, episcop în Cezareea Palestinei (VI). Sfântul Sfințit Mucenic Neofit, episcop de Urbinsk în Georgia (VII). Sfântul Cuvios Arhimandrit Arsenie Capadocianul, cel care l-a botezat pe Sfântul Paisie Aghioritul (+1924). Sfântul Sfințit Atanasie I, Patriarhul Constantinopolului (XIV). Sfântul Ierarh Firmilian, episcopul Cezareii Capadociei, şi a Sfântului Melhion Dascălul, preot din Antiohia, cei care l-au caterisit pe ereticul Pavel de Samosata (+269). Sfânta Muceniță Anna, mama Sfântului Chiriac, care s-a săvârşit fiind arsă cu făclii şi strujită, și Sfânta Cuvioasă Fevronia, fiica împăratului Heraclie (+632). Sfântul Mucenic Fidelie din Como în Italia și Sfinții 353 Mucenici pustnici, ucişi în Palestina în vremea împăratului Iulian Apostatul (IV). Sfinții Ierarhi: Onorat, episcop de Verceli în Italia, Gaudiosie, episcop din Africa (V, VI). Sfinții Cuvioși: Diomid din Cipru și Salvie din Normandia în Franţa (IV, VI). Sfântul Mucenic Ratislav, prinţul Moraviei, cel întocmai cu Apostolii, și Sfântul Ierarh Edsin, episcop în Anglia (IX, XI). Sfânta Cuvioasă Parascheva fecioara din Pirimin-Arhanghelsk în Rusia (XVI). Sfinții Mucenici din Creta: Anghel, Emanuel, Gheorghe şi Nicolae (+ 1821) și Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: protoiereul Mihail (+1921) și preotul Ioan (Vilenskii)(+1918), care au pătimit în timpul regimului comunist. Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, care s-a săvârșit cu pace în anul 1372.
File pateric

Doi tineri vroiau să se căsătorească. Ea mergea la biserică, el nu mergea. Într-o zi, când părintii tânărului erau plecati de acasă, acesta a chemat-o pe fată la el. Avea o casă mare, la curte. După ce au ascultat putină muzică si, după ce au dansat pe melodia lor preferată, tânărul a încercat să o convingă să se culce cu el. Prietenii săi îl convinseseră că, dacă nu se potrivesc în pat, nu vor putea avea o căsnicie fericită si vor divorta. Asa că el era hotărât să se culce cu ea.
- Să stii că, dacă nu te culci cu mine, ne vom despărti.
- Bine, să ne despărtim, a spus fata cu inima strânsă.
- Cum, după ce am hotărât nunta, tu îmi spui să ne despărtim? O să te culci cu mine chiar dacă vrei sau nu.
- O să tip.
- Poti să tipi, că nu se aude dacă e muzica tare. Doar nu esti proastă. După ce facem dragoste, nu mă mai părăsesti tu.
- Dragoste nu poti face cu mine, cel mult poti să mă violezi. Dar martor îmi e Dumnezeu că, dacă îmi faci ceva, între noi totul s-a terminat. O să le spun alor mei si mă vor ajuta să depăsesc deznădejdea. Dar cu tine nu mai vreau să mă mărit dacă îmi faci asa ceva. Am stat cuminti atâta vreme si acum vrei să stergem cu buretele tot ce a fost frumos?
- Si preferi să mă pierzi?
- Da, prefer să te pierd.
- Atunci, pleacă din viata mea. Nu am nevoie de o astfel de sotie.
Tânărul nu se asteptase la o asemenea rezistentă. Fata a plecat cu ochii în lacrimi. După câteva săptămâni, tânărul a început să vină la biserică. Si-a dat seama că, dacă ea era în stare să renunte la el pentru Dumnezeu, viata crestină avea o valoare mult mai mare decât îsi imaginase.
Nu a venit la biserică pentru ea, pentru că nu îsi imagina că va putea fi iertat. A venit pentru că începuse să creadă în Dumnezeu. Si, după ce citise câteva cărti, se hotărâse să îsi schimbe viata. Renuntase la vechii prieteni si îsi făcuse alti prieteni, mai apropiati de biserică. Si foarte mult l-a marcat întâlnirea cu duhovnicul.
În noaptea de Pasti, după ce s-au împărtăsit, ea l-a întrebat:
- Stii că te-am iertat?
El a simtit că îl iau ametelile:
- M-ai iertat? De tot?
- Da.
- Înseamnă că putem să ne gândim din nou la nuntă?
- Da, asta înseamnă că putem să ne gândim din nou la nuntă.

Un călugăr oarecare din mănăstirea părintelui Severian a fost trimis la ascultare de părintele lui în părtile Eleteropolului. Acolo a venit la un oarecare bărbat iubitor de Hristos si avea acel om numai o fată, iar mama fetei murise mai înainte de vreme. Si a făcut acel călugăr, în casa acelui om, câteva zile, iar cel ce pururea urăste binele crestinesc, diavolul, băga fratelui gânduri viclene si-i da război de curvie spre fată si cerca vreme îndemânatică să strice fecioara. Diavolul, care dădea război, a aflat si vremea cea îndemânatică. Căci tatăl său se dusese la Ascalon pentru o treabă. Iar dacă a văzut fratele că nu este nimeni în casa lor, decât el si fata, a mers la dânsa vrând să o apuce cu sila, dar ea, dacă l-a văzut pe dânsul tulburat si întru tot aprins de poftă, i-a grăit: "Nimic să nu te tulbure, nici să-mi faci mie ceva necuvios, căci tatăl meu nici astăzi, nici mâine nu va veni. Ci întâi mă ascultă pe mine ce-ti voi grăi si stie Dumnezeu că si eu cu osârdie voi face ceea ce poftesti".
După aceea, cu smerenie a grăit către dânsul: "Într-adevăr, părinte si frate, câti ani sunt de când esti în mănăstirea ta?". Iar el a răspuns: "Saptesprezece". Si i-a zis lui: "Dar ai stiintă ce este femeia?". "Nu!" - i-a răspuns, fratele. Grăit-a fata: "Dar voiesti să-ti pierzi osteneala de atâtia ani într-un ceas? Si câte lacrimi ai vărsat, ca să-ti pui trupul tău curat înaintea lui Hristos, iar acum pentru putină dulceată voiesti să fii lipsit de acea osteneală multă? Ascultă: de vrei să curvesti cu mine, ai unde mă duce să mă tii si să mă hrănesti?". Si a grăit fratele: "Nu!". Atunci a răspuns fata iarăsi: "Într-adevăr, nu te mint, că de mă vei spurca, o să fii vinovat de multe răutăti".
I-a grăit ei călugărul: "Pentru ce?". Răspuns-a ea: "Întâi o să-ti pierzi sufletul, al doilea o să dai seamă si pentru sufletul meu. Si aceasta să o mai stii, sfinte părinte, căci cu jurământ îti spun, si asa să-mi ajute Cel ce a venit să mântuiască pe cei păcătosi, că de mă vei spurca, singură, cu o funie mă voi spânzura si te vei afla că ai făcut si ucidere, si la judecata lui Hristos vei fi judecat ca un ucigas de suflete. Ci te rog, părinte, mai înainte să fii tu vinovat de atâtea răutăti, du-te cu pace la mănăstirea ta si apoi roagă-te mult în rugăciunile tale si pentru mine".
Iar fratele, venindu-si întru sine, s-a umilit si îndată a iesit din casa ei si s-a dus la mănăstire, la părintele lui, a făcut metanie si i-a spus toate. Si s-a rugat părintelui ca de acum să nu-l mai scoată din mănăstire afară. Asa a petrecut în mănăstire trei luni si s-a dus către Domnul. (30-299)

Pilda zilei

 Exemplul tău

A întrebat o femeie credincioasă pe avva Moise Înţeleptul:
– Avva, ce să fac pentru mântuirea sufletului?
Atunci avva Moise i-a răspuns:
– Să fii ca o flacără vie în credinţa ta. Omul credincios trebuie să fie un model de urmat pentru ceilalţi oameni. E bine în viaţă să zideşti o biserică, să faci o casă, să scrii o carte, să înalţi rugăciuni pentru cei bolnavi şi necăjiţi, sau dacă nu poţi face măcar o parte din acestea, atunci să fii blând şi bun cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Fapte 6-9

Capitolul 6
1.     În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
2.     Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese.
3.     Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă.
4.     Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului.
5.     Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6.     Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei.
7.     Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi se supuneau credinţei.
8.     Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.
9.     Şi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu-se cu Ştefan.
10.     Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea.
11.     Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu.
12.     Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu.
13.     Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfânt şi a Legii.
14.     Că l-au auzit zicând că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise.
15.     Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sine

Capitolul 7
1.     Şi a zis arhiereul: Adevărate sunt acestea?
2.     Iar el a zis: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran,
3.     Şi a zis către el: Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta.
4.     Atunci, ieşind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum,
5.     Şi nu i-a dat moştenire în ea nici o palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpânire şi urmaşilor lui după el, neavând el copil.
6.     Şi Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmaşii lui vor fi străini în pământ străin, şi acolo îi vor robi şi-i vor asupri patru sute de ani.
7.     Şi pe poporul la care vor fi robi, Eu îl voi judeca - a zis Dumnezeu - iar după acestea vor ieşi şi-Mi vor sluji Mie în locul acesta".
8.     Şi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi aşa a născut pe Isaac şi l-a tăiat împrejur a opta zi; şi Isaac a născut pe Iacov şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9.     Şi patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vândut în Egipt; dar Dumnezeu era cu el,
10.     Şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt şi peste toată casa lui.
11.     Şi a venit foamete peste tot Egiptul şi peste Canaan, şi strâmtorare mare, şi părinţii noştri nu mai găseau hrană.
12.     Şi Iacov, auzind că este grâu în Egipt, a trimis pe părinţii noştri întâia oară.
13.     Iar a doua oară Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi Faraon a aflat neamul lui Iosif.
14.     Şi Iosif, trimiţând, a chemat pe Iacov, tatăl său, şi toată rudenia sa, cu şaptezeci şi cinci de suflete.
15.     Şi Iacov s-a coborât în Egipt; şi a murit şi el şi părinţii noştri;
16.     Şi au fost strămutaţi la Sichem şi au fost puşi în mormântul pe care Avraam l-a cumpărat cu preţ de argint, de la fiii lui Emor, în Sichem;
17.     Dar cum se apropia vremea făgăduinţei pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul şi s-a înmulţit în Egipt,
18.     Până când s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu ştia de Iosif.
19.     Acesta, purtându-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe părinţii noştri să-şi lepede pruncii lor, ca să nu mai trăiască.
20.     În vremea aceea s-a născut Moise şi era plăcut lui Dumnezeu. Şi trei luni a fost hrănit în casa tatălui său.
21.     Şi fiind lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe un fiu al ei.
22.     Şi a fost învăţat Moise în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi în faptele lui.
23.     Iar când a împlinit patruzeci de ani, şi-a pus în gând să cerceteze pe fraţii săi, fiii lui Israel.
24.     Şi văzând pe unul dintre ei că suferă strâmbătate, l-a apărat şi, omorând pe egiptean, a răzbunat pe cel asuprit.
25.     Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le dăruieşte izbăvire, dar ei n-au înţeles.
26.     Şi a doua zi s-a arătat unora care se băteau şi i-a îndemnat la pace, zicând: Bărbaţilor, sunteţi fraţi. De ce vă faceţi rău unul altuia?
27.     Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi?
28.     Nu cumva vrei să mă omori, cum ai omorât ieri pe egiptean?
29.     La acest cuvânt, Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a născut doi fii.
30.     Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug.
31.     Iar Moise, văzând, s-a minunat de vedenie, dar când s-a apropiat ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului către el:
32.     "Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov". Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească;
33.     Iar Domnul i-a zis: "Dezleagă încălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care stai este pământ sfânt.
34.     Privind, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am pogorât ca să-i scot. Şi acum vino, să te trimit în Egipt".
35.     Pe Moise acesta de care s-au lepădat, zicând: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn şi răscumpărător, prin mâna îngerului care i se arătase lui în rug.
36.     Acesta i-a scos afară, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustie, timp de patruzeci de ani.
37.     Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine vă va ridica Dumnezeu din fraţii voştri; pe EL să-L ascultaţi".
38.     Acesta este cel ce a fost la adunarea în pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai şi cu părinţii noştri, primind cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă.
39.     De acesta n-au voit să asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat şi inimile lor s-au întors către Egipt,
40.     Zicând lui Aaron: "Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat".
41.     Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus idolului jertfă şi se veseleau de lucrurile mâinilor lor.
42.     Şi S-a întors Dumnezeu şi i-a dat pe ei să slujească oştirii cerului, precum este scris în cartea proorocilor: "Adus-aţi voi Mie, casă a lui Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie, junghieri şi jertfe?
43.     Şi aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-aţi făcut, ca să vă închinaţi la ele! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon".
44.     Părinţii noştri aveau în pustie cortul mărturiei, precum orânduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca să-l facă după chipul pe care îl văzuse;
45.     Şi pe acesta primindu-l, părinţii noştri l-au adus cu Iosua în ţara stăpânită de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor noştri, până în zilele lui David,
46.     Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească un locaş pentru Dumnezeul lui Iacov.
47.     Iar Solomon I-a zidit Lui casă,
48.     Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini, precum zice proorocul:
49.     "Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele?
50.     Nu mâna Mea a făcut toate acestea?"
51.     Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi!
52.     Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum,
53.     Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de îngeri şi n-aţi păzit-o!
54.     Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
55.     Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
56.     Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!
57.     Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui.
58.     Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.
59.     Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!
60.     Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.  

Capitolul 8
1.     Şi Saul s-a făcut părtaş la uciderea lui. Şi s-a făcut în ziua aceea prigoană mare împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.
2.     Iar bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el.
3.     Şi Saul pustiia Biserica, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la temniţă.
4.     Iar cei ce se împrăştiaseră străbăteau ţara, binevestind cuvântul.
5.     Iar Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos.
6.     Şi mulţimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le săvârşea.
7.     Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieşeau şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat.
8.     Şi s-a făcut mare bucurie în cetatea aceea.
9.     Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind şi uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare,
10.     La care luau aminte toţi, de la mic până la mare, zicând: Acesta este puterea lui Dumnezeu, numită cea mare.
11.     Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise.
12.     Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau.
13.     Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit.
14.     Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
15.     Care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16.     Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus.
17.     Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt.
18.     Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,
19.     Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.
20.     Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
21.     Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22.     Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale,
23.     Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.
24.     Şi răspunzând, Simon a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis.
25.     Iar ei, mărturisind şi grăind cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim şi în multe sate ale samarinenilor binevesteau.
26.     Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie.
27.     Ridicându-se, a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim ca să se închine,
28.     Se întorcea acasă; şi şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia.
29.     Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta.
30.     Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti?
31.     Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.
32.     Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: "Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa.
33.     Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui".
34.     Iar famenul, răspunzând, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva?
35.     Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus.
36.     Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?
37.     Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
38.     Şi a poruncit să stea carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a botezat.
39.     Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se.
40.     Iar Filip s-a aflat în Azot şi, mergând, binevestea prin toate cetăţile, până ce a sosit în Cezareea.  

Capitolul 9
1.     Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu,
2.     Şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi, cât şi femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3.     Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.
4.     Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?
5.     Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.
6.     Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.
7.     Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni.
8.     Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus în Damasc.
9.     Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat, nici n-a băut.
10.     Şi era în Damasc un ucenic, anume Anania, şi Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis: Iată-mă, Doamne;
11.     Şi Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă.
12.     Şi a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să vadă iarăşi.
13.     Şi a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim.
14.     Şi aici are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău.
15.     Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel;
16.     Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu.
17.     Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt.
18.     Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi a văzut iarăşi şi, sculându-se, a fost botezat.
19.     Şi luând mâncare, s-a întărit. Şi a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile.
20.     Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21.     Şi se mirau toţi care îl auzeau şi ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume şi a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei legaţi la arhierei?
22.     Şi Saul se întărea mai mult şi tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos.
23.     Şi după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare.
24.     Şi s-a făcut cunoscut lui Saul vicleşugul lor. Şi ei păzeau porţile şi ziua şi noaptea, ca să-l ucidă.
25.     Şi luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coş.
26.     Şi venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici; şi toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic.
27.     Iar Barnaba, luându-l pe el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum a văzut pe cale pe Domnul şi că El i-a vorbit lui şi cum a propovăduit la Damasc, cu îndrăzneală în numele lui Iisus.
28.     Şi era cu ei intrând şi ieşind în Ierusalim şi propovăduia cu îndrăzneală în numele Domnului.
29.     Şi vorbea şi se sfădea cu eleniştii, iar ei căutau să-l ucidă.
30.     Dar fraţii, aflând aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Tars.
31.     Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.
32.     Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.
33.     Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic.
34.     Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat.
35.     Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul.
36.     Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea.
37.     Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus.
38.     Şi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi.
39.     Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele.
40.     Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut.
41.     Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie.
42.     Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.
43.     Şi el a rămas în Iope multe zile, la un oarecare Simon, tăbăcar.