Duminica XXIV după Cincizecime (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina) Soborul Sfinților ce s-au proslăvit pe pământul Estoniei Sfântul Mucenic Zaheu, diaconul bisericii Gadirilor, şi Alfeu, citețul din Cezareea care de sabie s-au săvârșit (+303) Sfântul Mare Mucenic Platon din Ancira, fratele Sfântului Mucenic Antioh (+306) Sfântul Mucenic Roman, diaconul bisericii din Cezareea Palestinei și Sfântul Prunc Mucenic Varula, care a mărturisit că Hristos este Dumnezeu și care s-a săvârşit prin sabie (+303)
Stil vechi
18 Noiembrie

Duminică

Stil nou
1 Decembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la pește
Duminica XXIV după Cincizecime (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina). Sfântul Mare Mucenic Platon din Ancira, fratele Sfântului Mucenic Antioh (+306). Sfântul Mucenic Roman, diaconul bisericii din Cezareea Palestinei și Sfântul Prunc Mucenic Varula, care a mărturisit că Hristos este Dumnezeu și care s-a săvârşit prin sabie (+303). Sfântul Mucenic Zaheu, diaconul bisericii Gadirilor, şi Alfeu, citețul din Cezareea care de sabie s-au săvârșit (+303). Soborul Sfinților ce s-au proslăvit pe pământul Estoniei. Sfântul Ierarh Mawes, episcop de Cornwall în Marea Britanie (V). Sfânta Auda, fecioară din Paris (VI). Sfântul Cuvios Toma din Emesa (VI). Sfântul Cuvios Amand, stareţul Mănăstirii Lerins din Franţa (VII). Sfântul Odo din Cluny în Galia (+942). Sfânta Cuvioasă Elena din Moscova (+1547). Sfinții Noi Mucenici din Paramitia: Anastasie şi Daniil, care a fost mai înainte musulman (+1750). Sfântul Sfințit Nou Mucenic Nicolae (Vinogradov), preot mărturisitor din Rusia (+1948).
File pateric

După ce părintii săi au rămas someri în urma unei restructurări la fabrica la care lucrau, un elev de liceu a căzut în patima betiei. Suferea foarte mult din cauza sărăciei în care ajunseseră. Colegilor săi, care duceau o viată de desfrâu, nu le-a fost greu să îl învete să bea. Profesorul lui de religie, care îl aprecia foarte mult, a fost foarte întristat de căderea elevului său. După ce s-a sfătuit că duhovnicul lui, s-a apucat să rostească în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului pentru ridicarea elevului său din păcat. Si se ruga: "Maica Domnului, de vrea, de nu vrea, întoarce-i pasii pe drumul cel bun". Nu după multă vreme, tânărul a făcut hepatită, si ficatul său era foarte slăbit. Doctorii i-au spus că dacă nu renuntă la băutură va avea de suferit vreme îndelungată. Si, de frica bolii, tânărul a renuntat la băutură. Mai mult încă, pentru că la paraclis profesorul se ruga pentru îndreptarea tuturor elevilor săi care trăiesc în păcate, o fată care era cunoscută pentru desfrânarea ei a venit să îl întrebe pe profesor unde ar putea găsit un duhovnic iscusit la care să se spovedească.

A fost odată ispitit Avraam, ucenicul lui avva Sisoe, de un drac. Si a văzut bătrânul că a căzut. Dar, sculându-se, si-a întins mâinile la cer, zicând: "Dumnezeule, voiesti, nu voiesti, nu Te voi lăsa de nu-l vei tămădui". Si îndată s-a tămăduit ucenicul

Pilda zilei

    Să gândim frumos

     La preotul din sat a venit o femeie şi i-a spus:

    - Părinte, mereu sunt tulburata, ispitită de tot felul de gânduri. Mereu mă influenţează gândurile negativeşi produc în sufletul şi-n inima mea atâta nelinişte…Gândurile acestea negative parcă persistă tot mai mult în viaţa mea şi nu pot scăpa de ele. Te rog să-mi dai un sfat duhovnicesc ca să scap de ele.

    Atunci preotul i-a răspuns:

    - Gândurile rele vin de la ispititorul dar cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea să ne îndepărteze de dragostea Lui prin ele, ci vrea să ne întoarcă în ascultarea faţă de El. Transformă gândurile rele în gânduri senine. Încearcă în orice moment al vieţii să gândeşti frumos, spre slava lui Dumnezeu şi a oamenilor. Gândurile rele aduc în tine tulburare, dar gândurile senine dăruiesc sufletului tău paceşi linişte. Deci ţine minte: Să gândim frumos.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    Galateni 1-3

    Capitolul 1
    1.     Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi.
    2.     Şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine - Bisericilor Galatiei:
    3.     Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos,
    4.     Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru,
    5.     Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!
    6.     Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
    7.     Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
    8.     Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!
    9.     Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!
    10.     Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
    11.     Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om;
    12.     Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.
    13.     Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam.
    14.     Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti.
    15.     Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său,
    16.     Să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup şi de la sânge,
    17.     Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc.
    18.     Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile.
    19.     Iar pe altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului.
    20.     Dar cele ce vă scriu, iată (spun) înaintea lui Dumnezeu, că nu vă mint. După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei.
    21.     Şi după faţă eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea.
    22.     Ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe noi, odinioară, acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea;
    23.     Şi slăveau pe Dumnezeu în mine.  

    Capitolul 2
    1.     Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine şi pe Tit.
    2.     M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
    3.     Dar nici Tit, care era cu mine şi care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur,
    4.     Din cauza fraţilor mincinoşi, care veniseră, furişându-se, să iscodească libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească,
    5.     Cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.
    6.     Iar de cei ce sunt mai de seamă - oricine ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului, - cei mai de seamă n-au adăugat nimic la Evanghelia mea,
    7.     Ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur,
    8.     Căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat şi prin mine la neamuri;
    9.     Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,
    10.     Numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac.
    11.     Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare.
    12.     Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur.
    13.     Şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor.
    14.     Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?
    15.     Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri.
    16.     Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.
    17.     Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum!
    18.     Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă).
    19.     Căci, eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu.
    20.     M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
    21.     Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.  

    Capitolul 3
    1.     O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, - pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
    2.     Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei?
    3.     Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup?
    4.     Aţi pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost în zadar, cu adevărat.
    5.     Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei?
    6.     Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate.
    7.     Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.
    8.     Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a binevestit lui Avraam: "Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile".
    9.     Deci cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
    10.     Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".
    11.     Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece "dreptul din credinţă va fi viu".
    12.     Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
    13.     Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".
    14.     Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului.
    15.     Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.
    16.     Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: "şi urmaşilor", - ca de mai mulţi, - ci ca de unul singur: "şi Urmaşului tău", Care este Hristos.
    17.     Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa.
    18.     Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă.
    19.     Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
    20.     Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
    21.     Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege.
    22.     Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred.
    23.     Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere.
    24.     Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
    25.     Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
    26.     Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
    27.     Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
    28.     Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
    29.     Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.